2,247 matches
-
imensă farsă istorică! Desigur, farsă fără voie, pe care ne-am făcut-o noi înșine. Vă închipuiți cât de jenat este împăratul Traian, acolo, în străfundul istoriei, care, probabil, zâmbește disprețuitor. De asemenea, trebuie să vi-l închipuiți și pe bietul Decebal cum țipă la noi mut și disperat, blestemându-ne pentru neghiobia noastră, înfingându-și la nesfârșit sica în inimă, gest inutil al unui Prometeu dezamăgit de urmașii săi. Ulterior...degeaba s-au mai ridicat din neamul nostru niște eroi, genii
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]
-
sa a dracu’! Aia e! O iubesc și gata! Bă, da’ea te iubește, mă?Ai!? ‒ Mă iubește, bă, fir-ar mă-sa a dracu’! Aia e! Mă iubește și gata! Pe data de 5 a lunii îl vezi pe bietul Silviu trecând în sens opus, cu dormeza în cârcă și cu buzunarele goale, trist și abătut. Atunci se ceartă cu Adriana și îl gonește aia de acasă că, deh, nu mai are bani. Iar se găsește câte unul, care să
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
fa? ‒ Cum de ce, fa, cum de ce? Păi, tu nu vezi că trece Prigoană cu futelnița în spinare, spre casa lu’ Bahmuțanca? ‒ Așa e, fa! Să știi că iar a făcut diliu’ rost de bani! Între 5 și 25 ale lunii, bietul Silviu, muncește cu ziua prin sat, pe unde apucă și caută, de obicei, cele mai grele și cele mai bine plătite hangarale: sapă șanțuri, scoate trupini din pământ, defrișează terenuri, spală morți, sapă gropi pentru morți... Muncește mult și greu
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Așa!... și a intrat el, vesel, în curte, cu florile în mână și a început s-o strige: „Adrianooo, unde ești tu viața mea? Adrianoooo! ieși, fa, că am venit să te cer de nevastă!” Asta, nimic. Când a intrat bietul Silviu în casă, a găsit un bilet pe masă: „Dragă Silviule, eu să știi că nu pot să trăiesc fără tine, dacă tu nu mă ierți. Așa că eu m-am hotărât să mor din cauza ta. Că te iubesc de mor
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Privirea i se împăienjeni și rosti prudent „vai, dar nu trebuia așa deranj“, foarte speriat ca nu cumva să fie luat în serios. - Niși un deranj, luați o afinatî di casî cî-i bunî la stomac! Exact ce trebuia, fiindcă stomacul bietului Istrate intrase deja în spasm. După primul păhăruț cu afinată (păhăruț: un eufemism în contrast cu realitatea), bietul om basculă, fără grija protocolului, toată încărcătura platoului și acum savura o cafeluță făcută după principiul „cafea ca de la dușman și zahăr ca de la
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
până a ajuns la bătrânețe, așa încât până și Dumnezeu s-a enervat pe el și i-a tunat dintre nori: „Da’, pune mâna odată și cumpără și tu bilet la Loto!”. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu avea toată bunăvoința, dar dacă bietul Bulă nu juca, atunci de unde câștig? Urmând exemplul lui, dar ținând cont și de bunăvoința lui Dumnezeu, m-am hotărât subit să particip luna aceasta la câteva concursuri de creație literară, cu gândul să-mi încerc și eu norocul. Am
CLUJ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347680_a_349009]
-
de regulă, mai aduce o suferindă, la fel de suferindă ca ea și amândouă pun, hai să zicem mână de la mână, și-l detensionează pe chipeșul (ce-ați văzut vreunul burtos, chel, sau cu bube la gură?) doctor, de nu mai are bietul de el timp nici de copilași, nici de familie, nu mai joacă țurca împreună cu prietenii lui și toți își dau coate, da’ lui nici nu-i pasă? Eeee, ăiii, ce-i de colo să fii psihiatru, să faci tot felul
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
supărați, mai aveți timp să mă ascultați și pe mine câteva minute, a întrebat Ion Enescu din banca întâia. - Chiar te rog. - Păi, nu toate dramele duc la tragedie, că după ce veți afla o mică întâmplare prin care a trecut bietul tata, acum doi ani, când a măritao-o pe soră-mea Lenuța cu Ilie Străgălie din Poienarii Mari, o să aveți „papornița” plină ochi... Instantaneu, întreaga clasă s-a trezit la viață și râsul elevilor a înviorat atmosfera. - Enescu, nu face pe
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
meu - rănit de moarte. În bătăi de vânturi rele Neamul neamurilor mele. Asta-i neamul cel mereu Cruce grea de Dumnezeu. Eu cu legământ mă leg, Neamului cel neîntreg, Neamului cel văduvit Neam ce astăzi e lovit, Neamului în jale, bietul, Fiindcă i-a plecat Poetul. Neamul meu basarabean În vesminte de mirean, În purtare - sacerdot Coborât din Sabaot. Dezunit și împărțit, Neamul mamei cel iubit, Neamul înecat de plâns Floare de opaiț stâns. Plâng izvoarele în clocot Plâng și limbile
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
invalid, sărmanul de el, parcă-l văd ca acum, cu mâinile pe cârje și îmi barează drumul. Calc disperat frâna și aud cum mi se răstoarnă bidonul cu vin. Opresc, sar din mașină și fuga în spate. Când a văzut bietul de el cât de brusc am sărit din mașină, a fost convis că mă reped la el să-i aplic o corecție, că nici nu mai știu cât de repede și-a găsit adăpostul în tramvai. Păstrez și acum în
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (27) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365811_a_367140]
-
încă se hrănesc cu bucuria lecturii. (pr. Prof. dr. FLORIN GRIGORESCU) COLECȚIA LIRIK LUMINIȚA ZAHARIA * București: FANTEZII CU MIȘU (mix**, A5, 96 pagini, copertă - pictor Mihai Olteanu) Un narator ispitit de experiment, întorcând personajele, - cum se întâmplă, de exemplu, cu bietul Mișu -, pe toate părțile, ca o păpușă în mâna unui copil extrem de răsfățat și de capricios. Îmi e greu să mă conving pe mine însumi că poeta Luminița Zaharia ar putea fi mai bună decât prozatoarea Luminița Zaharia, chiar dacă, este
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366026_a_367355]
-
am închipuit! Depravata!... Ei, lasă, că mă răzbun eu,... chiar cu lacrimile dumneaei! Și surâse răutăcios, schimbând tactica față de prizonier. Scoase o batistă, se apropie de Ghiocel și-i șterse sângele de pe față. După ce îl ridică, începu să-l mângâie: - Bietul de tine, sunt nevoită să-mi cer scuze pentru violența netoților mei de slujitori. Tu ești atât de fin și delicat! N-ai absolut nici o vină pentru veștile aduse. O să vedem ce facem cu simpaticii tăi stăpâni. O să ne înțelegem
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
-mi este frică de tine: Ți-am pus șoricioaică-n cafea.” Corneliu Vadim Tudor Fir-ai să fii, Moarte, de hoțoaică!... Ne „alegi” când nici nu ne gândim; Ai băut cafea cu șoricioaică Și-ai plecat la Ceruri cu Vadim. Bietul ar fi vrut să mai rămână, Că dușmanii Țării n-au murit; Unii cred că ești cu ei pe mână Și că doar așa l-ați amuțit. Alții cred c-ar fi putut să moară Pentru că în piept i-a
HOȚOAICA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365557_a_366886]
-
pentru a căra târhatul, adică toate cele necesare mese¬riei și traiului zilnic, fiindcă azi erau într-un loc, mâine în altul... După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
și-n stânga, și-n dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul morții. Într-o bună zi însă, ea s-a pomenit cu el în curte. Bietul Vlăduț era slab și jigărit. Desi- gur, se dusese să moară unde¬va, simțea că nu mai poate trăi fără stăpânul lui, dar nereușind - vedeți, spre deo¬se¬bire de oameni, animalele nu se sinucid niciodată - s-a întors amărât
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
despre intrat în casa noastră cât era el de față - nici pomeneală de așa ceva, atâta-i trebuia nefericitului care îndrăznea să facă doar un pas alăturea de drum... Mai rău era însă că Floricel nu se-nțe-legea de nicio culoare cu bietul Vlăduț, cu care se bătea de fiecare dată când acesta din urmă venea pe la noi. Dacă la început Vlăduț îi făcea față cu ușurință lui Floricel, după o vreme, primul îmbătrânind, iar cel de-al doilea cres¬când, s-au
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
ninsoare în toamna care trecuse, și unde le țineau până ce venea vre¬mea să le urce la munte, adică până la 1 iunie. După ce moșu’ Hobza a căzut bolnav, l-au coborât din Râncurele cu o sanie trasă de boi, înțepenise bietul de el... Cât a zăcut la pat, picioarele i se umflaseră ca butucul, sufla tare greu și tușea îngrozitor, trebuie să fi avut ceva și pe la plămâni. În acea perioadă, toată ziua n-ar fi mâncat decât cartofi prăjiți în
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
și-n stânga, și-n dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul morții. Într-o bună zi însă, ea s-a pomenit cu el în curte. Bietul Vlăduț era slab și jigărit. Desigur, se dusese să moară undeva, simțea că nu mai poate trăi fără stăpânul lui, dar nereușind - vedeți, spre deosebire de oameni, animalele nu se sinucid niciodată -, s-a întors amărât și lihnit de foame acasă, în
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
tiptil, se plasa strategic în spatele lor și, la momentul opor¬tun, își lua avânt și-i sărea lui Mărian Frântu în spi- nare; în acel moment, cei doi câini-lup o ru- peau la fugă, mâncând pământul în fața stăpâ- nului lor! Bietul Mărian Frântu!... Pe de o parte, mi-era milă de el pentru situația jenantă în care-l punea cățeaua noastră, iar pe de altă parte, aceeași situație mă și distra grozav. Tare se mai enerva omul atunci, și nu pentru că
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
duce mâna la frunte și vorbește precipitat): Am omorât... Sunt criminal... Să fug! Dar cum poți să te-ascunzi de tine însuți?...Grea povară să fugi când vrei să te înfunzi... (Privește-n jur năuc): Nu-l voi lăsa pe bietul Abel să fie sfârtecat de fiare! Am să-l îngrop, ca la-nviere să sară sprinten în picioare... Acoperă cadavrul, apoi o ia la fugă.) Scena 4 (Glasul de tunet al Domnului îl încremenește) Glasul Domnului: Unde-ai pornit în
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
acestei „pomeni rânduielnice” căzută pe capul românilor sub „înaltul patronaj al centrului vital al națiunii”, partidul comunist român. Motivarea „dialectică” (adică legică și logică) a desfășurărilor teorerice de mai sus (la astea se stătea full mai mereu!), „experienței” încercate cu bieții cobai care era în întregul ei lumea satului (existența ei ca entitate socială in integrum era justificată („băgată în seamă”) doar în condițiile grave ale crizei alimentare prin care trecea țara și, pe cale de consecință, ca factor de „sustenabilitate a
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
sonoră care înlemnea „gașca neascultătoare” și făcea să tremure până și clinchetul clopoțelului la intrarea la ore, dozată însă cu o ironie subțire pe care noi nu o pricepeam atunci și căreia îi eram adversari înverșunați și neputincioși - echivalentă, pentru bieții de noi, cu o apropiată furtună gata să stârnească o ploaie de lovituri ce urma să se abată asupra noastră și pentru care ne „strângeam” scrâșnind pielea ciupinând-ne în neștire în părțile ei moi, adesea tăbăcite de dragostea părintească (unde
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
lui Mărțișor. Dar generalul Vânt Fierbinte își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și el, începând să tușească agitat. Ochii-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca un uriaș titirez, suflând în neștire. Zărindu-l
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
țară, nunți care se țineau în corturi “cu stâlpii îmbrăcați în papură și de macatele țesute de pe pereți, în interior. Erau temple de trei zile, în cinstea bucuriei, temple în care slujeau neobosiți lăutarii, unii dintre ei rămânând legende, ca bietul Stelică Molea, omul cu o mie de degete.” Sigur că o cred pe autoare fiindcă îmi amintesc și eu că așa țineau nunțile la țară, câte trei zile, cu datini și obiceiuri, unde lăutarii neobosiți cântau cântece lăutărești din acele
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
geamănă. Semănăm leit, în toate. Abia acum înțeleg de ce te-ai purtat așa cu mine. - Bănuiam că o să se întâmple odată și odată. Te simți lezată? - Nicidecum. Nici nu poți măcar bănui ce fericire mi-a oferit tatăl meu fizic. Bietul Ionel. Deplâng munca lui în noaptea nunții. Nu va fi ușor să deschidem calea pruncilor pe care-i va aduce barza. După trei săptămâni mare nuntă mare la care a participat tot satul. Iar noaptea nunții a fost cum a
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]