625 matches
-
arabi de a vinde fleacuri evreiești. Inspectă rafturile aproape sperând să nu găsească nimic demn de văzut, ca să se poată întoarce mai repede la programul lui. Bună ziua, profesore. Ce plăcere să te revăd. Era proprietarul, Afif Aweida, ieșind din spatele tejghelei bijutierului, care se afla în partea opusă, o vitrină de sticlă în care se găsea o colecție de inele și brățări așezate pe perne de catifea. Îi întinse mâna. — Ce memorie impresionantă ai, Afif. Mă bucur să te văd. —Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cînd? ― Acum patru zile. M-a chemat ea. ― Vreun motiv special? ― Nu. Comunicăm foarte des. În realitate, îi promisesem de mult să vin la București. Am profitat de o mică vacanță. ― Cu ce vă ocupați, domnule Van der Hoph? ― Sânt bijutier. Am un magazin. ― Adresa. ― Amsterdam, Strada Mozart 23. ― Mulțumesc. L-ați cunoscut cumva și pe soțul doamnei Lupu? ― Da. Un om neinteresant. Cred că nu și-a dat niciodată seama ce fel de soție are. Cristescu începu să râdă. ― Un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lipsă, vreunul să pună mâna pe pânze și să dispară. Simțeau nevoia să aibă tot timpul scrinul sub ochi. O corelație în același sens mi-a îngăduit-o și sosirea domnului Van der Hoph la București. S-a dat drept bijutier. Un telefon la Ambasada română din Amsterdam ne-a adus completarea: bijutier desigur, dar și proprietarul unei importante galerii de tablouri. Cred că în problema aceasta n-a mai rămas nimic de clarificat. Azimioară dădu din cap privind marina agățată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să aibă tot timpul scrinul sub ochi. O corelație în același sens mi-a îngăduit-o și sosirea domnului Van der Hoph la București. S-a dat drept bijutier. Un telefon la Ambasada română din Amsterdam ne-a adus completarea: bijutier desigur, dar și proprietarul unei importante galerii de tablouri. Cred că în problema aceasta n-a mai rămas nimic de clarificat. Azimioară dădu din cap privind marina agățată puțin strâmb deasupra bufetului. Ghirlandele de trandafiri atingeau suprafața apei. Fusese la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rotea În centrul Încăperii. —A fost a ducesei de Windsor, Îmi spuse Lauren, răsucind brățara În jurul Încheieturii. Nu că e divină? Mi-a trimis-o unchiul Freddy („unchiul Freddy“ fiind numele pe care Lauren Îl folosea pentru Fred Leighton, un bijutier renumit de pe Madison Avenue, care nu Îi era rudă deloc). Este foarte frumoasă, i-am răspuns. —Mă gândeam să mă Îmbrac ca Bianca Jagger și să-l pun pe Milton să vină Îmbrăcat ca Mick, zise ea, referindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Manhattan!!!“ — Ce drăguț, zise Lauren. Își scoase ochelarii de soare și examină Îndeaproape fotografia. —Mmm... făcu ea. Ce bun gust are soțul tău. Iese din magazinul S.J. Phillips de pe Bond Street. Cunosc bine locul, crede-mă. Cel mai bun bijutier din Londra. Ce ți-a dăruit? —Păi... ăăă... nimic, am răspuns, simțindu-mă un pic tulburată. Ce căutase Hunter Într-un magazin de bijuterii din Londra? Lauren nu prea mă asculta. Ținea revista la câțiva centimetri de nas și examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ne Întorceam de la Moscova? Simțindu-mă cât se poate de vinovată, am dat click pe el. S-a deschis În forma unui document cu o singură pagină, pe care era scris cu caractere de modă veche, ondulate, următoarele: S.J. Phillips, Bijutieri, New Bond Street nr. 139 Londra, W1 Prin numire regală Dedesubt era o schiță complicată, În creion, al unui pandantiv cu un ametist oval, În jurul căruia șerpuia elegant un S alcătuit din mici diamante. „Colierul va fi gata pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tocmai nouă - așadar nu mă pot duce. Și nici nu vreau! 2 Marioara Livezeanu privi masa prin ușa întredeschisă și nu-i mai veni să-și ia ochii de la ea. Era ca un vis de frumoasă, ca o vitrină de bijutier, ca o rochie de sărbătoare. Fața de masă din olandă albă înghițise puțin cam multă scrobeală, se vedea că la colțuri nu se unduiește îndeajuns, stă țeapănă ca femeile care-și strâng prea mult corsetul. Însă alt defect nu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai ales că fiecare femeie era selecționată, cu multă pricepere, dintre manechine și alte frumuseți date naibii? Monica a gîndit ce a gîndit și a propus lui Viorel o chestie de să rupă gura Bucureștiului. Iubi, tu ai văzut la bijutierul acela din Mexic chestia cu ploșnița de cîmp? Ce să văd, lumina ochilor mei? Diamante montate pe o ploșniță vie. A, da, am văzut. Dar alea put ca naiba... Doar dacă le strivești. Dar Iubi, erau șic de tot. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poate purta orice proastă. Eu vreau ceva care să... rupă gura la toți. Dacă te descurci, eu sînt de acord, acceptă Viorel amuzat. Monica alege cu grijă ținuta și trimite în Mexic și o mostră din stofa folosită pentru rochie. Bijutierul însă spune că ploșnița cu diamante trăiește doar cîteva ore și deci... nu se poate. Să vină el la București cu ploșnițele și tot ce-i trebuie. Nu cred că vrea... Întreabă-l! După un timp, primește răspunsul. Dacă vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de câine. Cu ajutorul unui dispozitiv optic care putea face vizibil și ochiul din ciorapii unei dansatoare de cancan țopăind pe scena de la Moulin Rouge, Îl urmăream necontenit. Numai două lucruri Îmi rămâneau În continuare necunoscute. Uneori, cu o lentilă de bijutier la ochi și cu ceva care părea a fi un ciocan de lipit În mână, Demiurgul se refugia În singurul colț al Încăperii ferit privirilor mele, unde migălea ceva la o masă. Cât despre ce scria la computer, puteam doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Electra): superficialitatea artei În comparație cu grozăviile din realitate. „Dis-de-dimineață, Într-o zi de noiembrie, un văduv În vîrstă de șaizeci și patru de ani a hotărît că nu va mai vorbi cu nimeni cît timp mai avea de trăit.” Personajul e bijutier și Își pune, cu tenacitate, hotărîrea-n aplicare. „Gluck a descoperit repede, În noua sa viață, că această Încetare a vorbirii Îl eliberase În moduri subtile și cu totul neașteptate. Îi trecu prin minte că oamenii Înnebunesc numai din cauza cuvintelor rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
împotriva acestui ceremonial incert și mistificat. Mi se părea că e un viol săvârșit asupra dragostei noastre orice tendință de legiferare și exteriorizare simbolică. Ceea ce iubeam eu mai însetat în dragostea noastră era tocmai spontaneitatea și autonomia ei. Totuși, când bijutierul mi-a adus inelul, l-am luat în mâini și l-am învîrtit în toate felurile cu o copilărească bucurie. Era durat cu atâta măiestrie, încît putea trece drept un inel oarecare, mai original ca altele, e drept, dar camuflîndu-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aterizat în spatele soldaților linneeni care asediau porțile. Și dimineața, când barbarii din interiorul orașului au lansat atacul, cele două legiuni rămase erau distruse. Lordul consilier Tews nu știa nimic din toate astea. Craniul său fusese predat cu o zi înainte bijutierului favorit al lui Czinczar pentru a fi placat în aur linnean și transformat într-un pocal, slujind astfel la sărbătoarea celei mai mari victorii a secolului. Vestea căderii orașului Linn fusese un adevărat șoc pentru lordul Clane Linn, care analiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mâini, ea studiază acul de păr și, ridicându-și bărbia, mă privește cu suspiciune: Ai furat ăsta. — Nu, nu l-am furat, îi răspund calm. L-am moștenit. — Așa este, întărește Fann Sora cea Mare. Cei din familia ei sunt bijutieri de secole. Nu mă îndoiesc că este adevărat, zice patroana în timp ce ochii ei mă cercetează în continuare. Mă întreb doar cum de o astfel de comoară rară se află în afara Orașului Interzis. Pentru a evita privirea stăruitoare a patroanei, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Aceste trăsături ale meșteșugarilor evrei le întâlnim și la evreii meseriași din Oltenița și ele sunt evidențiate inclusiv în versuri. O epigramî din “Ulcica noastră”revista locală cu caracter literar și umoristic - ce se referă la Smilovici David, ceasornicar și bijutier ce și-a desfășurat activitatea în Oltenița aproape 30 de ani, se spune: “Brățări, ceasornice, ineleLa Smilovici ceasornicarul Frumoase, țări că peste ele Putear-ai trece chiar cu carul.” Lipsa altor referiri scrise legate de acest aspect al activității meșteșugarilor evrei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
un centru militar și administrativ avar. Alte morminte avare timpurii, cu inventar bogat, s-au descoperit în Câmpia de Vest și acestea datează din prima jumătate a secolului al VII-lea, la Felnac (jud. Arad), s-a aflat mormântul unui bijutier, la Sânpetru (jud. Arad), mormântul unui călăreț-războinic cu armele respective. Aceste descoperiri se află mai ales pe valea Mureșului inferior, pe unde avarii au pătruns. În Banat s-au descoperit vestigii avare din epoca târzie (secolul VII), aici au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în aur, argint, giuvaergii, cercelari, ceasornicari, sculptori, poleitori, zugravi etc., să fi crescut. În statisticile moldovene din acea epocă acest gen de meșteșug este bine reprezentat. La 1845, în statistici sunt menționați 15 argintari și ceasornicari în Botoșani, 16 cercelari (bijutieri) în Piatra Neamț, 16 argintari în Iași etc. Dacă ar fi să dăm deplină crezare statisticilor, atunci ar trebui să ne însușim ideia că numărul meșteșugarilor „artiști” a scăzut la jumătatea secolului trecut față de 1831, când în Botoșani existau 13 argintari
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mode occidentale, o mutație a moravurilor și a stilului de viață. Imagini insolite transformă peisajul urban al capitalei: oamenii de afaceri străini iau masa în restaurante de lux, acolo unde îi întîlnesc pe românii proaspăt îmbogățiți; libanezii deschid brutării franțuzești, bijutierii își etalează migălitele lor articole din aur, cu pietre prețioase sau false. Afaceriștii români se aprovizionează în Bulgaria, prostituția rusă se extinde spre Balcani, copiii străzii, care lîncezesc cerșind, amintesc de sărăcie. Între tapajul luxului, exotismul pieței și mizerie, ambianța
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
simbolismul pozitiv, adesea înalt valorizat, al pietrelor și metalelor prețioase ce le compun. Dincolo de funcția de înfrumusețare, ele posedă o energie activă și transformatoare. Bijuteriile sunt expresia comorii spirituale, a energiei subtile, a fluidului cosmic. Munca dificilă și delicată a bijutierului simbolizează, de altfel, evoluția spirituală, care necesită o atitudine exigentă, minuțioasă și răbdătoare. 2. În plan profan, bijuteriile semnifică frivolitatea și senzualitatea. Sunt semnul atașamentului față de materie, al prevalenței aparenței asupra esenței. Evocă, prin urmare, iluzia, lăcomia, natura superficială a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mândru, cu sentimentul euforic al unei complicități ezoterice, atunci când am decriptat imediat cine se ascundea sub inițiala C. în Jurnalul de la Păltiniș. Nu mi-au fost însă familiare nici stilul său căutat, intelectual ultragiant, franceza sa lustruită cu răbdare de bijutier, și nici ceea ce intuiam și avea să se confirme mai târziu, adică profunda, surprinzătoarea lui impostură temperamentală: stihinicul profet al amărăciunii și deconstrucției, apostolul teribil al depresiei suicidale era, de fapt, un bon viveur, un om care alimenta cultul prieteniei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
astfel cu medaliile de la Iași, pentru mai multe medalii realizate în Muntenia, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, se lansa ideea existenței unui exemplar original, după care se admitea că mai târziu au fost realizate copii de către diverși bijutieri. Despre medalia Liszt se afirmă: „Autenticitatea acestei medalii se pune la îndoială de colecționari, între alte motive este și numele celebrului muzicant care este Liszt, iar pe medalii s-a gravat List. Sursa acestei medalii este la Iași”. Contrapunem acestei
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
mai sus, în timpul domniei lui Mihail Grigore Sturza debutează și activitatea medalistică modernă din Moldova. Activitatea medalistică românească va urma de acum două direcții. Prima este cea autohtonă, care presupune realizarea medaliilor în țară, cu posibilități locale, în atelierele unor bijutieri români, modeste la început, mai valoroase spre sfârșitul secolului al XIX-lea și datorită înființării, în 1870, a Monetăriei Naționale. A doua direcție este cea străină, care presupune realizarea medaliilor (în special cele legate de Unire și domnitorul Cuza) în
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
astfel cu medaliile de la Iași, pentru mai multe medalii realizate în Muntenia, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, se lansa ideea existenței unui exemplar original, după care se admitea că mai tarziu au fost realizate copii de către diverși bijutieri {\cîte 10}. Despre medalia Liszt se afirma: „Autenticitatea acestei medalii se pune la îndoială de colecționări, între alte motive este și numele celebrului muzicant care este Liszt, iar pe medalii s-a gravat List. Sursă acestei medalii este la Iași
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
mai sus, în timpul domniei lui Mihail Grigore Sturza debutează și activitatea medalistica modernă din Moldova. Activitatea medalistica românească va urma de acum două direcții. Prima este cea autohtonă, care presupune realizarea medaliilor în țară, cu posibilități locale, în atelierele unor bijutieri români, modeste la început, mai valoroase spre sfârșitul secolului al XIX-lea și datorită înființării, în 1870, a Monetăriei Naționale. A doua direcție este cea străină, care presupune realizarea medaliilor (în special cele legate de Unire și domnitorul Cuza) în
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]