1,102 matches
-
fu forțată să se retragă pe o poziție lipsită de putere, ceea ce o înfurie la culme, astfel că-și petrecu câteva zile plângând până când îi veni ideea atât de veche să-l mituiască pe lăptar să ducă și să aducă bilețele. În acest mod minunat, Pinky și Hungry Hop își cultivară iubirea, uimindu-și familiile cu buna dispoziție într-o situație care altora nu le părea deloc amuzantă. 17 Lucrurile merseseră din rău în mai rău și mulți dintre locuitorii Shahkot-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-vă ce ușor și plăcut ar fi dacă ar rămâne. Și totuși, se simțea stânjenit cedând așa ușor după ce stârnise o asemenea agitație în fața familiei sale și se încăpățânase atât de multe zile. Se gândi la Pinky și la toatele bilețele și cadourile ei, la cum îl mușcase de ureche și la cum îl lovise peste falcă. Era adevărat, avea și Pinky ceva aparte. Nimeni nu putea nega așa ceva. Și chiar și dimineața aceea părea atât de incitantă - va sări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
au spus c-a sunat în fiecare zi ca să afle cum te simți. Se simte îngrozitor de vinovat. —Ei, n-ar trebui să se simtă așa. Susan a așezat cu grijă cearceaful la loc, peste picioare. — Am să-i trimit un bilețel în care-o să-i spun că nu-l consider vinovat. Dac-aș fi fost în locul lui, și eu aș fi procedat la fel. Nick s-a așezat pe marginea patului și s-a aplecat ca s-o sărute ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu? Nu face nimic. Încă n-ai tu nevoie să știi ce e asta, la vârsta ta. La biroul de percepție nr. 19 s-a găsit totuși un post de agent fiscal pentru mine, fiindcă unchiul îmi scrisese pe un bilețel un nume și o adresă și mă îndemnase să mă îndrept cu curaj într-acolo. La biroul cu pricina lucra un prieten de-al lui, mi-a spus el, iar asta nu însemna nepotism. Mă rog, cuvântul agent te duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pune la afumat chestiunea, aceasta și-a avut ocolișurile ei necesare, care implică emisari cu mustață falsă și pălărie cu borurile lăsate, telegrame cifrate, dialoguri prin intermediul unor linii telefonice secrete, prin firul roșu, Întâlniri la răscruci În miez de noapte, bilețele ascunse pe sub pietre, toate cele Întâlnite mai mult sau mai puțin și În alte negocieri, acelea În care, ca să spunem așa, s-au jucat la zaruri supraveghetorii. Și nici să nu vă gândiți că a fost vorba, ca În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului asemenea unui vânător în căutarea prăzii, iat-o, o scoate ușurată, intră în casa goală, nici un bilețel nu o așteaptă pe masă, nici o farfurie de mâncare în frigider, iar eu o urmăresc calmă, să vedem ce faci acum, copila mea răsfățată. Ce se petrece cu mine, dintr-odată parcă am devenit de piatră, el are picioarele paralizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
soare. Zâmbind, i-a cerut scuze profesorului pentru întârziere și s-a așezat lângă mine. A scos apoi un caiet - caietul meu - din geanta pe care o purtase pe umăr și mi l-a dat. În el am găsit un bilețel: „Scuze pentru miercuri. Ești supărat?“ Pe la jumătatea cursului, în timp ce profesorul ne schița pe tablă o scenă din teatrul grec, ușa amfiteatrului s-a deschis iar și de data aceasta au intrat doi indivizi cu căști pe cap. Arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un nume de b\rbat fix de șaisprezece ori. M-am concentrat asupra numărătorii ca s\-mi amân ejacularea. Apoi am adormit amândoi. Când m-am trezit la douăsprezece și jumătate, ea nu mai era. Nu-mi lăsase nici măcar un bilețel. Pentru că băusem la ore atât de stranii, îmi simțeam capul cumplit de greu. Am făcut un duș ca să mă dezmeticesc, m-am bărbierit și m-am așezat, așa gol cum eram, într-un fotoliu. Am scos un suc din frigider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-a sinucis. La fel ca în cazul lui Kizuki. Și ea avea șaptesprezece ani, nu a dat niciodată vreun semn de depresie psihică reactivă, în comportamentul ei nu s-a simțit nimic ciudat și nici nu a lăsat vreun bilețel. Exact la fel, nu? — Așa s-ar p\rea, am spus eu. — Toată lumea spunea că a fost prea deșteaptă și a citit prea multe cărți. Și chiar a citit enorm. După ce a murit, am citit și eu câteva dintre cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai turnat niște coniac și am continuat să citesc Sub roți. Când am terminat de citit, se luminase deja de ziuă. Mi-am făcut o cafea, am căutat o hârtie și un pix și i-am lăsat lui Midori un bilețel: „Ți-am băut din coniac și am cumpărat romanul Sub roți. S-a făcut lumină și plec acasă. La revedere.“ Am ezitat puțin, dar pe urmă am adăugat: „Ești tare drăguță când dormi.“ Mi-am spălat ceașca de cafea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
uneori mi-e ciudă pe mine când mă uit la ea. Te rog să mă crezi că nu este nici măcar un singur lucru pe lumea aceasta pe care să-l fac foarte bine. La revedere. Sănătate. Am găsit și un bilețel de la Reiko. Ce mai faci? Poate că Naoko înseamnă pentru tine fericirea pe pământ, dar pentru mine este doar o fată stângace. Am reușit, totuși, să terminăm puloverul, la timp. E drăguț, nu? Noi am ales culoarea și modelul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la sfârșitul lunii august și după terminarea lor m-am întors la Tokyo, anunțându-mi imediat gazda că am să lipsesc o perioadă de timp, iar patronul că nu voi putea merge, o vreme, la slujbă. I-am scris un bilețel lui Midori, în care o anunțam, cu inima strânsă, că deocamdată nu-i puteam spune nimic, dar o rugam să mai aibă puțină răbdare. În următoarele trei zile am stat prin cinematografe de dimineața până seara. După ce am văzut toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Un muzeu gol, pe care nu-l vizitează nimeni și pe care eu îl păzesc doar pentru mine.“ * La patru zile după ce m-am întors la Tokyo am primit o scrisoare expres de la Reiko. În plic am găsit un simplu bilețel în care își manifesta îngrijorarea că nu a mai luat de mult legătura cu mine și mă ruga să-i telefonez la ora nouă dimineața sau la ora nouă seara, asigurându-mă că va sta lângă telefon. Am sunat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ar face plăcere să știe că-i poartă cineva hainele. Mai ales că i le porți tu, Reiko. Ciudat, spuse Reiko plesnind ușor din degete. Naoko n-a lăsat nici un testament. Singurul lucru pe care l-am găsit a fost bilețelul pe care l-a l\sat pe biroul ei și în care scria: „Vreau ca toată îmbrăcămintea mea să-i rămână lui Reiko“. N-a fost un copil straniu? Oare de ce se mai gândea la haine când se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că s-a întâmplat ceva. Până și simplul fapt că luase lanterna cu ea m-a determinat să socotesc că plecase în plină noapte. Mi-am aruncat privirile pe biroul ei să văd dacă găsesc ceva și am dat peste bilețelul acela în care scria „Vreau ca toată îmbrăcămintea mea să-i rămână lui Reiko.“ Am trezit imediat pe toată lumea și am pornit, în direcții diferite, în căutarea lui Naoko. Am scotocit fiecare colțișor, începând cu interiorul sanatoriului și terminând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trandafiri japonezi, azalee, o plantă numită „nanten“, toate într-o dezordine ciudată. — A venit apoi ambulanța și a luat-o pe Naoko, iar polițiștii mi-au pus o mulțime de întrebări. Întrebările au fost mai mult de formă, pentru că exista bilețelul acela, să-i zicem testamentar, și le-a fost de la început clar că era vorba de sinucidere. Știau foarte bine că bolnavii mintali sfârșesc, în general, în felul acesta. Cum au plecat polițiștii, ți-am telegrafiat ție. — Ce înmormântare tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Fac ce fac și mă asigur că mă mișc destul de greu pentru ca nu cumva să se bazeze prea mult pe mine. Totuși, ar cam fi cazul să-mi îndeplinesc obligațiile. În pauza de prânz copiez lista de pe tablă pe un bilețel și iau două bancnote de douăzeci de lire din cutia cu mărunțiș. — Nu uita să iei bonul, mimez din buze spre Stewart cu două secunde înainte de a auzi glasul lui Barney. Nu uita să iei bonul. —Desigur, domnule Maior Barney
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu încântare. Am făcut-o pentru tine. —Ce? Când mă apropii văd că are în mână ultima ediție din Time Out. Nu, spune-mi că nu e adevărat! Ba da! Privește! Arată nemaipomenit! Răsfoiește paginile până la cea însemnată cu un bilețel autocolant și îmi arată un anunț scris cu litere îngroșate: „Vă e dor de fostul iubit/ă? Sunteți depășiți de situație? Lăsați un mesaj la Rebecca - exesanonymous@hotmail.com pentru a participa la întâlnirile Ex-ilor Anonimi. Veți putea discuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iese și ea. E așteptată de un bărbat grizonat, îmbrăcat corect, care îi cere banii. În jurul lor fac roată vreo zece băieți și fete: toți umflă și dezumflă pungi cenușii cu aurolac. Inspiri-Expiri. Miros de combinat chimic. Li se distribuie bilețele cu poezioare despre părinții iresponsabili. Când ajung la Inspectorat, deja coada ocupă trei coridoare. Multe figuri cunoscute. Mă încurajează: tot mai bine era cu ăla de educație fizică. Cel puțin avea umor mustăciosul. Ăsta cică e ciufut rău. O sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tinerețea iresponsabilă a Adelinei, de entuziasmele ei împrăștiate de la poezie, până la croitorie și ritualuri exorciste? Nu, nu, pur și simplu cineva băga strâmbe. Cu ce scop, numai Dumnezeu știa. Chestia era că nu mai puteai avea încredere în nimic. Îndosariase bilețele, scrisori și mail-uri de la o mulțime de persoane care avuseseră tangență cu profesorul. Informațiile se băteau cap în cap. Dar chiar și fragmentele de jurnal provenind de la Leo musteau de subînțelesuri dubioase, de parcă cineva le rescrisese și interpolase date aiuristice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rog foarte mult, Cezar”. Îi ascultă cerința, după care se așeză la masă. Ca să nu se dea în spectacol, Teofana îi strecoară în buzunarul paltonului, într-un moment când ceilalți nu sunt atenți, cutia cu ceasul de mâă și un bilețel pe care scrisese: „Cezarului ce-i al Cezarului. Mulți ani fericiți!” Nu se semnează, fiindcă din conținutul biletului, Cezar cu ușurință își va da seama despre cine este vorba. Au mâncat, au glumit, au dansat. Perechile se mai schimbau, dar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Cezar ridicând paltonul de unde îl aruncase, amândoi observă că a căzut ceva. — Ce-i acolo, întreabă Dan. — O cuite, o ridică mirat Cezar. Un ceas de mână, spune el și mai mirat când o deschide. — E mișto! Uite și un bilețel, este surprins și Dan. Citind bilețelul amândoi își dau seama că ceasul este cadoul oferit de Teofana. — Vezi, Cezar, ea ți-a făcut tacit, dar cel mai frumos dar. Înseamnă că... — Mă iubește, mă iubește, începe să cânte Cezar mângâindu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
amândoi observă că a căzut ceva. — Ce-i acolo, întreabă Dan. — O cuite, o ridică mirat Cezar. Un ceas de mână, spune el și mai mirat când o deschide. — E mișto! Uite și un bilețel, este surprins și Dan. Citind bilețelul amândoi își dau seama că ceasul este cadoul oferit de Teofana. — Vezi, Cezar, ea ți-a făcut tacit, dar cel mai frumos dar. Înseamnă că... — Mă iubește, mă iubește, începe să cânte Cezar mângâindu-și ceasul pe mână. Îmi place
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cântat. De unde știi țigănește? — Este o poveste lungă. Am să ți-o spun altădată. Până la ce oră ați stat? — Apropo!se apropie Cezar uitându-se la ceasul de la mână și luând-o de mijloc, mă bucură mult darul tău și bilețelul ce l-a însoțit. Îți mulțumesc mult, mult! — Să nu mă săruți, îi șoptește din nou Teofana, că pe alee era multă lume ca-n zi de duminică. — Fir-ar să fie, tocmai acum nu-ți pot mulțumi cum mi-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
supliment, în câteva dintre aceste cazuri, autopsiile ulterioare au depistat și niște alcoolemii neobișnuite, dintre cele mai impresionante! Lucru mai rar întâlnit, buzunarele pantalonilor acelei victime hăcuite pe spate, erau pline, dar nu cu bani, ci cu o sumedenie de bilețele și resturi de hârtie, conținând prelucrări poetice posibil personale, în cheie comică, după diferiți autori, mai vechi sau mai noi. Scăpaseră neparodiate, tocmai niște versuri dintr-o baladă a nonconformistului François Villon: "Dame du ciel, Régente terrienne, Emperière des infernaux
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]