1,794 matches
-
de chihlimbar. Era greu de crezut să găsești mistreți în întinderile de calcar și plută, dar Mehria vânase de multe ori și își sărbătorise vânatul în cabanele de la Col des Ruines și în bodegile din Jendouba. Ea rămăsese în Jebel Bir, cu femeile și copiii, așteptând să răsară soarele și să vadă Algeria peste graniță. Erau primele călătorii cu Mehria, drumuri ale cărnii și ale sângelui. Vierii sălbatici miroseau a tăciune ud, uneori doar a piele putredă. Vânătorii înălțau focuri printre
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
piele putredă. Vânătorii înălțau focuri printre bețele de alun, cuibărite la subsuorile dealurilor și frigeau ciuperci și porumb. Un băiat îi întinse o turtă mică și bucăți de brânză de capră. Se gândeau să tranșeze carnea. Mai jos de Jebel Bir, la Tabarka, trăiau comunități de creștini, care-și procurau porc, pentru lunile ploioase de iarnă. Ea era atât de nesigură în cercul femeilor adunate în jurul cuferelor și îl chema din ochi pe Mehria. Un copil ciugulea dintr-o rodie sâmburii
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
oricâți oameni vor chema din țară , leah , rus , sârb , grec sau ungur , ei să aibă slobozenie pe trei ani de la domnia mea , nici să ne plătească , nici să ne muncească nouă nici o muncă nici o dabila , numai să aibă a da birul împărătesc o singură dată pe an ...De aceea , nimeni din slugile mele,...sau alții din ei să nu îndrăznească a intra în satul lor“ . De aici reiese că domnia avea cunoștință de abuzurile făcute de funcționarii săi și încerca să
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porți otomane. Construirea cetății Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porți otomane. Construirea cetății Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
ca ele. Desigur că Adam a obținut băuturile cât ai clipi. Barmanii îi tratează cu respect pe tipii ca el. Și n-au deloc timp pentru femeile ca mine. Mai ales pentru femeile ca mine ale căror bărbați au dat bir cu fugiții. Ca orice alt bărbat din univers, barmanul știa că eram o ratată. Adam mi-a înmânat cele două pahare de vin, după care mi-a zis: —Uite și restul. Nu mai am mâini libere, i-am răspuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreodată. Până acum, crezusem că lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla cuiva era ca persoana iubită să dispară brusc. Dar asta era și mai rău. Dacă ar fi fost închis sau răpit sau chiar dacă ar fi dat bir cu fugiții, aș fi avut speranța că s-ar putea întoarce la un moment dat. Și vina mea era de neîndurat. Povestea lui fusese întreruptă așa de brutal și de prematur, în timp ce eu eram încă aici, încă vie și teafără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Dwight, Moff și Rupert. Trecu apoi la argumentul sentimental: — După cum știți cu toții, această călătorie a fost pusă la cale cu dragoste de scumpa noastră prietenă Bibi Chen, organizată cu minuție În ideea că va fi educativă și spirituală. Dacă dăm bir cu fugiții acum ca niște șoareci speriați, vom rata unele dintre cele mai speciale aventuri din viața noastră. Nu vom simți stropii spectaculoaselor cascade din defileul Saltul Tigrului... Esmé Își coborî puțin colțurile gurii. Ar fi trebuit să meargă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
populația oblastiei, prin care făcea cunoscute următoarele: administrarea provinciei după vechile rânduieli, puterea de circulație a limbii române și a celei grecești, la care se mai adăuga limba rusă, care aveau statut egal în elaborarea actelor publice, menținerea scutirii de bir pentru trei ani și de serviciul militar pentru cinci ani. În același timp, din porunca țarului a luat ființă o comisie care trebuia să studieze amănunțit modul de reorganizare juridico-administrativă a Țării Moldovei, care avea să se aplice și în
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ca o ironie a soartei, Basarabia a devenit stindardul românismului în fața năvălitorilor din Răsărit, care de secole au adus asupra românilor numai lovituri de harapnic, umilință și ocupație, fiind nedreptățită, batjocorită și silită a-și plăti libertatea cu sânge și biruri împovărătoare. Nimeni însă, până în anul 1812, nu a încercat să-i fure și ființa națională, cu tot cu datini și obiceiurile cele din străbuni, căci aruncată fiind la margine de lume civilizată și hărțuită de furtunile dezlănțuite din cele patru zări, a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
marginea salonului, privind mulțimea din jur cu aceeași privire meditativă, dar tristă de parcă se oprise asupra vreunui gând îndepărtat. La scurt timp după sosirea mea la Paris, în 1984, am reprezentat țara noastră la misa celebrată în memoria "eroului de la Bir Hakeim", generalul Pierre Koenig. Invitația noastră la ceremonie s-a datorat faptului binecunoscut că generalul a nutrit sentimente de profundă prietenie pentru țara noastră și a militat, până la sfârșitul vieții sale, ca ofițer de rezervă, în favoarea intensificării colaborării dintre Franța
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
patru ani. Într-o bună zi am primit o scrisoare semnată de președintele Comisiei, ambasadorul Australiei, prin care solicita explicații de ce nu se respectă dreptul unui student palestinian, rezident în Gaza, să se deplaseze nestingherit ca să ajungă la Universitatea din Bir Zeit unde studia, dacă mai țin bine minte, științe economice. La scrisoarea președintelui era atașată plângerea studentului, al cărui nume nu mi-l amintesc. Am înaintat dosarul plângerii autorităților noastre militare și, spre surprinderea mea, am primit la puțin timp
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Așa Îl porecliră pe taică-meu, că era iute la mânie, și așa mi-a rămas și mie numele. Și iacătă-mă-s. Venii la a mai tare oaste din părțile românești. - Aveai oastea lui Vlad. - Aveam. Da’ aveam și birurile, și sărăcia, și achingiii care trec mereu Dunărea și dau foc satelor... Și-apoi, aici te afli Domnia Ta, că se țesură legende că ai sabie descântată și ieși biruitor acolo unde nimeni n-ar putea... - Mai sunteți, măi, din părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
era tulbure. Nu stăpânea nimeni, căci turcii nu riscau instalarea unor garnizoane puternice chiar În coasta Albaniei lui Skanderbeg. Pe timpul zilei, În satele din regiune domnea o neliniște surdă, iar grupuri bine Înarmate de spahii treceau agale călări, veghind ca birurile să fie strânse și flăcăii să fie luați În trupele de ieniceri, astfel Încât, În anii următori, șansele unei opoziții militare să fie tot mai mici. Pe timpul nopții Însă, nimeni nu mai ieșea din casele mari, pietruite, cu curți interioare. Adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se auzi vocea limpede a Erinei Litovoi: - Nu-l Întrista, Măria Ta, că fuge de nuntă mai aprig decât craiul Mateiaș de sabia moldovenilor! Măria Sa izbucni În râs și nu se putu opri decât anevoie, tușind. - Deci așa, căpitane! Dai bir cu fugiții! Când e vorba de domnița Erina, cine Îi mai apără pe Apărători? - Nici bunul Dumnezeu, Măria Ta! spuse căpitanul Petru Ilaș, din celălalt colț al mesei. Sunt pierduți! - Dă-mi vești, iubită domniță, despre fratele Domniei Tale, credinciosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atunci aducându-și aminte că nevasta și copiii lui sunt departe, prin obcinele Bucovinei. De când se Înscăună măria sa Ștefan ne fu și bine și rău... - Cum așa, măi Oaie? Păi, ori bine, ori rău! - Bine, că nu mai plătim nici bir turcilor, că se Înlesniră și drumurile, piețele și vămile, că s-au stârpit tâlharii de drumul mare și că ne putem face și noi case, acareturi, scăpăm de iobăgie și de dări și ajungem răzeși, țărani liberi, și țara e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și Îi vom jeli În sufletele noastre. Dar acum, odată cu prima rază a primăverii, trebuie să reconstruim tot ce s-a năpăstuit În Țara de Jos și să creștem și mai repede decât până acum. Suntem liberi, nu avem nici bir, nici tribut de plătit nimănui! Avem căi deschide spre toate zările Europei și Asiei! După o scurtă așteptare, voievodul reluă: - Este o clipă de glorie, așa cum simțiți cu toții acum! Dar numai o clipă! Nori negri se adună deja deasupra Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de sâmbătă 3 ianuarie o spune: Țara era împărțită în două: esploatatori și esploatați, stăpâni și robi, boieri și români. Singur boierul era om, el se năștea privilegiat, trăia și murea privilegiat, având numai drepturi fără datorii. Boierul nu plătea bir; boierul nu mergea la oaste. Noi nu suntem dintre acei cari laudă trecutul în mod necondiționat. Dar să vedem cum era acel trecut? Sigur e că populația se înmulțea pe atunci în mod regulat, astăzi ea decrește. Țăranul se hrănea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a cincea parte a veniturilor trecea la economii. Și bugetul veniturilor întregii Țări Românești era pe atuncea de 8 1/2 milioane de franci și nici aceia nu se cheltuiau toți. Dacă acel guvern al esploatatorilor cari nu plăteau nici un bir era rău, ne veți da voie să constatăm că era și foarte ieften, că nu-l costa aproape nimic pe poporul românesc. Pe lângă cele 120 de milioane de franci pe cari le cheltuiți d-voastră anual, bugetul boierilor exploatatori de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
partea turcilor... partida acestor boieri pune pe tron pe un favorit al turcilor. Ce nume-i dă istoria? Radu cel Frumos. Pentru ce? Pentru că-i fu milă de acești boieri și se arătă cumplit pentru popor, întărind privilegiile și sporind birurile, reânființând și cele desființate. Pentru că se uni cu turcii în contra lui Ștefan cel Mare. Pentru că dete țara în mâinile turcilor și primi să plătească un tribut anual de 20 000 galbeni. Pentru c-a dăruit Giurgiu sultanului... Vlad Țepeș se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nou la căile ferate, la tutunuri, la bănci, și, chiar dac - am presupune c-au avut o coardă de rezistență, au pierdut-o. Clasa cea mai numeroasă și autohtonă a acestui pământ, țăranul, geme sub esploatarea unei admnistrații neomonoase, sub birurile și uzura cu care susține o generație intelectuală stearpă și moralicește decăzută. Și nu se află în această neagră mulțime un suflet generos, un braț de fier, care să pună capăt acestei mizerii fără de margini. [26 iulie 1881] ["NUMIREA D-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
martir, de exilat, de prigonit, pe care l-a știut juca în perfecțiune. Martiriu și patriotism ce se traduce în practică în pensii reversibile, în lefuri exorbitante create ad-hoc, în sporirea cu 40 la sută a bugetului cheltuielelor, în urcarea birurilor, în înmulțirea datoriei publice ș. a. m. d. Cât despre folosul practic pentru ideile conservatoare, el e evident. Formula unei organizații conservatoare, abstracție făcând de țară și de poporul istoric, se dovedește a fi sterilă și lesne de escamotat. Vedem că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
poate schimba decât prin îmbunătățirea sorții materiale a țăranului și această îmbunătățire nu-i cu putință decât prin o reorganizare socială care să-l asigure în contra exploatării sub orice formă ar veni, fie sub forma datoriilor contractate pentru a plăti birul, fie sub aceea a prestațiunilor exagerate, fie în fine sub aceea a datoriilor pentru băuturi. A veni cu sticla de medicament acolo unde mizeria s-a produs în mod artificial prin biruri, uzură, rău nutriment, muncă executată manu militari, a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fie sub forma datoriilor contractate pentru a plăti birul, fie sub aceea a prestațiunilor exagerate, fie în fine sub aceea a datoriilor pentru băuturi. A veni cu sticla de medicament acolo unde mizeria s-a produs în mod artificial prin biruri, uzură, rău nutriment, muncă executată manu militari, a crede că cu buruieni se înlăturează o stare de lucruri ale cărei cauze sunt sociale și politice este o șarlatanerie demnă de un fanariot bătrân, dar nedemnă de o, nație care-și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
izvor de lefuri și pensii? Calea-vale. Vive la Roumanie! Dar când e vorba de acea iubire adâncă și nestrămutată de neam, precum o aveau bătrânii, precum o avea Miron Costin, care-și punea creștetul sub sabie pentru a înlătura un bir nou, când e vorba de a apăra adevăratul popor românesc de esploatarea la care e supus, atunci adio Romînie! Atunci [î]i vezi alături cu jidanii cari scuipă moșnegilor de la țară în gură și le frig ochii deasupra tăciunilor; atunci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]