2,237 matches
-
destinație. Fațada de cărămidă, stâlpii metalici, acoperișul de sticlă murdară. I-a urmat, grăbit, pe puținii călători spre stația deautobuz. Căciuli, sacoșe, basmale, boccele. Se strânseseră, așteptând, așteptând și înmulțindu-se, în jurul chioșcului închis, unde se vindeau cândva țigări și biscuiți. După aproape o oră de așteptare, apăru, în sfârșit, cu farurile mijite, Bătrâna. Sforăia, clătinându-se, zornăia din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu-i așa. Ianuli încălzește în palmă paharul de vin roșu.Mâini firave, unghii crescute. Un tremur, cu opriri, ale brațelor subțiri, ca niște bețe. — Al Ebreilor, deci! Cunoașteți acest poem? Marele dumneavoastră poet modern... Sorb ritmic din pahare, ronțăie biscuiți, toți trei. — „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, scandează, tărăgănat, doctorul. Cunoașteți versul? „Zilele mele cele mai prețioase sunt acelea în care las cercetarea estetică“, reia recitatorul... „În care abandonez frumosul și durul elenism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Microfoanele nu prind întotdeauna ce se întâmplă pe platou. Dar să zicem că regizorul vrea să se audă sunetul pașilor cuiva pe pietrișul unei alei, înțelegi? Sau cum se dau paginile unei cărți, sau cum se deschide un pachet de biscuiți - asta face Jimmy. E o meserie mișto. Foarte precisă, foarte interesantă. Se muncește mult ca să obții exact ce vrei. M-am întâlnit cu Tom la ora unu, ca să mâncăm, și i-am raportat conștiincios toate fărâmele de informații pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
curând. Nu mă simt prea bine. E ciudat să iei masa la patru dimineața. Niciodată nu știu dacă ar trebui mai degrabă să iau cina sau micul dejun, așa că de obicei le iau pe amândouă: omletă și puțină înghețată. Sau biscuiți, brânză, fulgi de porumb și bomboane de ciocolată. Apoi mă dau cu ruj, așa par să zâmbesc chiar și atunci când nu o fac. L-am luat săptămâna trecută din Duane Reades cu 99 de cenți. A meritat fiecare bănuț. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cafele pentru ședință. La ora zece. Ce ceaiuri și cafele ? zic nedumerită. La ședința departamentului nostru nu se servește absolut nimic. De fapt, de regulă dacă se adună vreo șase amețiți. — Astăzi vom avea ceaiuri și cafele, spune el. Și biscuiți. Bine ? A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să-l conduci tu pe Jack ? Termini de strâns mai târziu. Îngheț, strângând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să-l conduci tu pe Jack ? Termini de strâns mai târziu. Îngheț, strângând În mână un ambalaj de la niște biscuiți cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stângace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lângă celălalt. Simt că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu echipa lui de creație. — Ce concept? — Nu știu. Nu mi-a zis. O să fie o chestie destul de intensă și probabil că n-o să aibă timp să mă sune. Dar o să-mi scrie pe mail În fiecare zi, adaug fericită. — Biscuiți ? spune Lissy, deschizând cutia. — A, ăă... da. Mersi. Iau un biscuit digestiv și mușc din el, absentă. Știi, acum am o nouă teorie despre relații. Extrem de simplă. Toți oamenii ar trebui să fie mai sinceri unii cu alții. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a zis. O să fie o chestie destul de intensă și probabil că n-o să aibă timp să mă sune. Dar o să-mi scrie pe mail În fiecare zi, adaug fericită. — Biscuiți ? spune Lissy, deschizând cutia. — A, ăă... da. Mersi. Iau un biscuit digestiv și mușc din el, absentă. Știi, acum am o nouă teorie despre relații. Extrem de simplă. Toți oamenii ar trebui să fie mai sinceri unii cu alții. Și să se destăinuie ! Femeile și bărbații ar trebui să-și deschidă sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de la barul cu shake-uri. — S-a Întâmplat ceva ? zice. Ești OK ? Preț de câteva momente n-am nici cea mai mică idee ce să-i răspund. Toate emoțiile mele au fost Împrăștiate pe jos asemeni unei tăvi cu ceai și biscuiți, și nu știu deloc pe care dintre ele s-o ridic Întâi. — Cred că răspunsul la Întrebarea ta este nu, zic În cele din urmă. Nu sunt OK. Nu sunt deloc OK. — O. Pare sincer alarmat. Păi... pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spre cer. Auzi, foametea la nivel mondial ! spune cu dispreț și nu-mi pot reprima un mic chicotit. Nu-ți face griji, scumpo. Mă mângâie blând pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănâncă vreo câțiva biscuiți digestivi și schimbă câteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu, În momentul ăsta suntem un pic certate, mărturisesc. — Atunci cu tatăl tău. Clatin fără vorbe din cap. Păi... atunci, cu cea mai bună prietenă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spațiul prin care apa pica greu pe masa noastră. Și dac-o să mai crească pomul, ăsta o să mai tăiați din acoperiș? Să țină localu-atâta, până crește-un pom, și-o să mai tăiem! surâde fata care ne adusese berile, garnisite cu biscuiți ca la cârciumile ce se respectă (biscuiți le spuneam cartoanelor rotunde de suport pentru paharele de bere, inspirați de un banc cu ruși care, cică, ajunși pentru prima dată în Germania de Vest, intră într-o berărie, comandă o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
masa noastră. Și dac-o să mai crească pomul, ăsta o să mai tăiați din acoperiș? Să țină localu-atâta, până crește-un pom, și-o să mai tăiem! surâde fata care ne adusese berile, garnisite cu biscuiți ca la cârciumile ce se respectă (biscuiți le spuneam cartoanelor rotunde de suport pentru paharele de bere, inspirați de un banc cu ruși care, cică, ajunși pentru prima dată în Germania de Vest, intră într-o berărie, comandă o bere și-o primesc împreună cu cartoanele. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de bere, chelnerul observă că nu mai sunt cartoanele, le-aduce din nou paharele cu cartoane, la a treia bere tot așa, nu mai au cartoanele, le-aduce de data asta paharele fără cartoane și șeful grupului ridică glasul: Da’ biscuiți nu mai aduceți?) Pe Mikali, bătrânul Vlad mi-l botezase odată „spionul balcanic“, în semn de cinstire a înaltelor cunoștințe de limbi străine puțin cunoscute, de prin zona noastră străveche. Așa-i rămăsese numele, fiindcă domnul V. avea cu-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a dus la bucătărie să mai facă niște ceai și eu m‑am dus după ea - era evident, era foarte supărată. Însă n‑a vrut s‑o arate. Doar a pregătit ceaiul, cu mâini ușor tremurânde și a pus niște biscuiți pe farfurie, apoi s‑a întors spre mine și mi‑a zâmbit larg, zicându‑mi: — Întotdeauna am știut că New Yorkul ți se potrivește, Becky. E locul ideal pentru tine. M‑am uitat la ea, dându‑mi brusc seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
doi lei trebuie să‑și ceară scuze și nu tu. Să inventeze așa porcării. Să pună în gura oamenilor cuvinte pe care nu le‑au spus niciodată. Ne‑a sunat biata Suzie, foarte supărată. I‑a dat fetei ăleia trei biscuiți cu coniac și un Kit Kat și uite cum i‑a mulțumit ea. Cu minciuni strigătoare la cer! Zău așa, să se dea drept angajată la Fisc. Ar trebui dați în judecată! — Mamă... Închid ochii și‑mi e aproape imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în America. Am cerut o dată un ceai și mi‑au adus o... ceașcă cu apă fierbinte și un plic de ceai. Și era o ceașcă din aia prin care se vede. — Ăă, se strâmbă Suze. Câh. Ia o cutie de biscuiți și scoate câțiva Hob‑nobs. Oricum, cine are nevoie de America? zice categoric. Pe bune, toată lumea știe că televiziunea americană e sub orice critică. Ți‑e mult mai bine aici. — Poate că da. Rămân un timp cu ochii în cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și margarinè! îmi voi unge pâine cu margarinè, cu brânzè topitè și deasupra ketchup, dar pâine am?! Asta e întrebarea, this is the question, n-am mai cumpèrat pâine de, îmi voi face un ceai! și dacè mai gèsesc niște biscuiți pe undeva voi fi chiar fericit, De cât de puține lucruri are nevoie omul că sè fie fericit! dar mai corect ar fi, de cât de puține lucruri are nevoie omul, atunci când nu are absolut nimic, ca sè fie fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gazda mea o fi dormind la ora asta, n-am vèzut-o de câteva zile, de când i-am dus banii de chirie și m-a reținut la ceai, întotdeauna mè oprește la ceai când îi plètesc chiria, ceai de mentè și biscuiți digestivi, din fericire avem intrèri separate și cum eu vin târziu acasè ne vedem rar, ea locuiește la etaj, iar eu la parter, în sfârșit, am intrat în casè, aprind lumina pe hol, partea de jos închiriatè de mine are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil. Dacă nu băga de seamă, se putea rostogoli în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil. Dacă nu băga de seamă, se putea rostogoli în jos, până la ultima treaptă. Și, cu siguranță, s-ar fi ales praful de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
somnul de la jumătatea dimineții. Apoi, pentru a mia oară, a verificat dacă telefonul fix era în furcă și s-a uitat la mobil. Nici un mesaj. Și-a făcut o cafea tare și și-a luat, din bucătărie, un pachet de biscuiți cu ciocolată, după care s-a așezat pe canapea ca să se uite peste cel mai recent număr al revistei OK, care era plin cu fotografii de celebrități cu bebeluși în brațe. Din fundal, zâmbeau progeniturile vitrege. Poate că doar viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bătură din aripi, nemulțumiți. Repetă procedeul și avansă încă doi metri. încercă până în amurg și, când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu biscuiți, apă și miere, reuși să-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]