10,418 matches
-
pe parcursul întregii sale vieți, plină de încercări, obstacole, piedici, suferințe dar și cu momente de bucurie, înălțare spirituală și optimism creștinesc!... Cu aleasă prețuire și deosebită recunoștință, Dr. Stelian Gomboș https://steliangombos.wordpress.com/ Referință Bibliografică: Părintele Profesor Nicolae Bordașiu - Blândul nostru Păstor Duhovnicesc Nonagenar... Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
în trup, iar sufletu-n venele mele se zbate cu urlet de lup, din dor mă trudesc să mă rup cu àripi rănite și grele de zborul pieptiș și abrupt. Și vin să m-așez în uimire sub brazda surâsului blând, sămânță de nouă rodire și de-nmugurire flămând. Dar firul speranței plăpând în loc să răsară-n iubire stă-n dor, rădăcini căutând. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și iarăși / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14 ianuarie 2016
ŞI IARÃŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380241_a_381570]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > CINE-I OARE? Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cine vine blând, mirată, scuturându-se de vise peste toamna-ntunecată în pocale de vii stinse? nu sunt pași de păpădie nici mirări din văz de plop ai ghici-o dintr-o mie de n-ar merge la galop. își așează fulgi-n
CINE-I OARE? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380297_a_381626]
-
prinși în coji de ceară scriau psalmi din ger la prieteni. o lumină trase umbra din cortegiul de aramă lăsând cerului penumbra și pe lut mirări de teamă. flori tăcute scriau versuri în chenare de pași reci, cu o boare blândă mersuri hibernau în somn de veci. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Cine-i oare? Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI, 22 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CINE-I OARE? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380297_a_381626]
-
-mi vorbește, în taină, doar vântul, Mă strigă-n surdină, mă cheamă pe nume. Dar nu, nu e vânt, e o fi’nță, respiră... I-aud vocea-i caldă, iar sufletu-mi plânge Când simt că-n privirea-i prea blândă mă strânge Și nu mă întreabă nimic...nu se miră. Cu pletele-i albe și-o față senină, Îmi pare-o prezență de vis...dar nu este, Căci glasu-i molatic începe-o poveste Ce-mi poartă,-n adâncuri de suflet
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
hrisoave în versurile eminesciene/precum ploaia în rădăcini./ Aceasta este Eternitatea ei,/gloria ei/de a fi mereu/ca frunzele pe o cetină seculară.// Patria îmi este Limba ce o vorbesc/pe care am supt-o de la mama/cu ochi blânzi/ca Miorița./ Când îmi aplec urechea de sânul pământului/aud lucrând Meșterul Manole/ce, încă, modelează țara/pe care o numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII [Corola-blog/BlogPost/94214_a_95506]
-
momentele unei reușite lecții de educație, de credință și moralitate creștină, în cadrul căreia a fost simțită dorința întregului auditoriu, aceea că Iisus Hristos să facă din inimile noastre o cădelniță sfântă în care să ardă tămâia iubirii cu duhul ei blând, iar credința ortodoxă să fie mereu un izvor de viață și lumină”. Text: Ioan Vlad Foto: Georgeta Cizmaș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94273_a_95565]
-
Academician Florin Constantiniu:” De ce nu-mi voi scoate pașaport biometric ” La un an de la trecerea la Domnul a blândului și atât de modestului Profesor Academician Florin Constantiniu (8 aprilie 1933 - 14 aprilie 2012), prezint un editorial fulminant al marelui istoric, scris la momentul declanșării de către Părintele Justin Pârvu a dezbaterii asupra pașapoartelor biometrice cu cipuri electronice. Între timp problematica
In Memoriam – Florin Constantiniu [Corola-blog/BlogPost/94266_a_95558]
-
decizie ușoară, căci ea nu are destui bani pentru drum. Așa încât Okino pune la cale un plan: ea apelează la ajutorul lui Yaji, un văduv sârman, care-și duce traiul de azi pe mâine meșteșugind jucării din bucăți de coca. Blând și naiv, Yaji nu poate rezista farmecelor șiretei Okino și se învoiește s-o ajute la drum. Lor li se alătură Kita, un actor ratat, prieten din copilările al lui Yaji, care spera să-și găsească de lucru într-un
Zilele Filmului Japonez, la Cinemateca Română [Corola-blog/BlogPost/94279_a_95571]
-
-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața? Citește mai mult Tocmai ce am închis ochii și mi-am amintit...curtea casei, la câteva ore după trecerea mamei dincolo, ger afară și înăuntrul meu. Nici până azi nu s-
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-n fiecare ceas de sărbătoare. Coji de nuci sparte și cicatrice pe suflet. Lacrimi înghețate de vânt. Gânduri rătăcite. Amintiri tot mai vii. Sunetul papucilor săi prin curte. Halatul ei albastru și moale. Alunița ei frumoasă pe obraz. Vocea ei blândă, amuțita. Cine a inventat moartea și sinonimul ei, viața?... XV. ANII MEI, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2046 din 07 august 2016. Anii mei Cristina Pârvu Sub nimbul lunii, ăsta seară, Promite-ti voi iar fericirea. Nicicând
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
răpit, fără să-i pese, Stelele te-așteptau, îndrăgostite, Luna costume albe-acum îți țese. Soarele și-a pierdut lumină caldă, Razele lui îmi dau fiori de gheață. Cerul la picioare-aș vrea să-mi cadă, Să-ți mai sărut, mămico, blândă față. Citește mai mult Spre cerul mameiCristina PârvuDin Carul Mare voi lua o rază,Cu ea scară spre cer să îmi clădesc.Spre tine-aș vrea să zbor, spre a ta oază,Să-ți spun, mămico, cât eu te iubesc
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
răpit, fără să-i pese,Stelele te-așteptau, îndrăgostite,Luna costume albe-acum îți țese.Soarele și-a pierdut lumină caldă,Razele lui îmi dau fiori de gheață.Cerul la picioare-aș vrea să-mi cadă,Să-ți mai sărut, mămico, blândă față.... XVIII. LA POALE DE MUNTE, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016. La poale de munte Cristina Pârvu Crescut-am la poale de munte, Cu apă lină de izvor. Ascultat-am florile mute
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
om bun, nu-s că oricare.Ce-a uitat de-unde-a plecat,... XIX. REVEDERE, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016. Revedere Cristina Pârvu Mai sunt doar patru zile, tată, Și-ți voi vedea chipul blând iar. De Sus știu că te bucuri, mama, Chiar de ne-ntregim așa rar. Vedea-voi și pe a mea sora, A mea de-a pururi confidenta. Mi-e ajutor la orice oră, Pentru mine-i mereu prezentă. Un frate
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Ce era peste mări și țări. Pe-ntâi iunie-n acest an, Ce dorință-aș putea să-mi pun? Cu toți prin al iubirii lan, ... Citește mai mult RevedereCristina PârvuMai sunt doar patru zile, tată,Și-ți voi vedea chipul blând iar.De Sus știu că te bucuri, mama,Chiar de ne-ntregim așa rar.Vedea-voi și pe a mea sora,A mea de-a pururi confidenta.Mi-e ajutor la orice oră,Pentru mine-i mereu prezentă.Un frate
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
pridvor, Dar nimeni nu-i. Doar câinele mai latră-n zori. Eu vocea lui ascult, în pragul nopții, Când negura profundă își arată colții. Visez un vis în care-observ a ta perfecțiune, Mi-i dor de noi, de-a ta blândă afecțiune. Crăiasa mi-s, prin gerurile iernii efemere, Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere. Citește mai mult Din ceas în ceasDărâmat-am legile firii, tulburatu-mi-ai gândirea,Într-ale tale gheare am ramas, iubindu-ți amintirea.Ochii
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
pridvor,Dar nimeni nu-i. Doar câinele mai latră-n zori.Eu vocea lui ascult, în pragul nopții,Cănd negura profundă își arată colții.Visez un vis în care-observ a ta perfecțiune,Mi-i dor de noi, de-a ta blândă afectiune.Crăiasă mi-s, prin gerurile iernii efemere,Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere.... XXXI. HAIKU, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016. Haiku Penița ruptă căzută-n iarbă verde - scrisul întrerupt
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
despre ceea ce simte, descrie realist viața într-o cronologie a sufletului său, iubirea de neam și de glie răzbate și emoționează cititorul. Iubirea copilului pentru vatra strămoșească a satului așezat cuminte, liniștit, undeva în Ardeal, pe malul Mureșului cu unde blânde, inspirând poeții, pictorii, dar și pe creatorii populari; așa s-au născut multe doine, din preaplinul unor suflete sensibile la frumos, la autentic. Un asemenea creator este și poetul Dan Ioan Groza, un tânăr entuziast, generos, extravertit, autentic prin toți
DAN IOAN GROZA, UN PELERIN PE “DRUMUL PAŞILOR NEOPRIŢI” de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378158_a_379487]
-
1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E-atâta lumină în numele-ți sfânt, Că nopțile pleacă cu fruntea plecată, Să-ți lase lumina să intre-n cuvânt Când tu prea-curata și nevinovată, Cobori înspre lume să mângâi tăceri Cu blânda-ți dojană din ochii de mamă Ce-adulmecă rana-necată-n dureri Și-n suflet, tăcerea, ușor, se destramă. Cu tălpile goale, prin spini alergând Cu brațele-ntinse spre dulcea povară Tu, stânca o-nvii și-ntre ceruri plângând Din iarnă ne faci
MARIE CU MAREA DURERE-N VEŞMÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378237_a_379566]
-
jos. S-a spus că tot ce-i negru-nseamnă rău, Ce n-ar putea domnia-i să susțină, Iar fericirea toată s-o arunce-n hău. Dar ea nu este nicidecum meschină Și stăpânește înțelept regatul său, Cu maiestate blândă de regină. REGELE ALB Chiar dacă-i alb, doar barba e bătrână, Iar sufletu-i, tot tânăr și tot verde, El, în tristețe, nicidecum nu-l pierde Și fericirea-i singura stăpână. Dispus mereu să facă un transfer de Sentimente, trăiri
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
ușor pe tăbliță, șoptindu-mi: - N-ai spus că vrei să fii prietenul meu? De ce vrei să mă superi? Doamne! Cum era să-mi supăr prietena mea dragă?! Care mă urcase în liliacul înflorit și îmi zâmbea ca un soare blând din cerul mătăsos și aromat. Și mânuța mea în mâna domnișoarei Iulia umplea tăblița cu niște bastonașe albe, perfecte, mai frumoase decât bastonașul lui moș Iordan. Visam, scriam și zâmbeam plutind printre crengile de liliac înflorit... Nici n-am observat
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
înaintea plecării la București o stare de neliniște, povestește că Filofteia îi spusese că a visat-o mireasă pe sora sa mai mică, Maria, decedată nu demult, la douăzeci și doi de ani, iar cu două zile înainte de 4 martie, blândul lor câine, urlase toată noaptea, deranjând și mirând în același timp vecinii. O soartă nedreaptă a făcut să li se curme, pesemne îngroziți, de vreme ce au avut timp și reacții conștiente de a se îmbrățișa, viețile artistei Filofteia Lăcătușu și soțului
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
își strigă turma unde te-ai mutat nu știu când îți voi da ora exactă ca să te pot liniști am aranjat un altar să te pot plânge nu nu am scris un epitaf tu ești viu mereu mă chemi printre blânde flăcări Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNET 4 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1982, Anul VI, 04 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SONETE CU RĂSUNET 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378298_a_379627]
-
Și timpul care nu ne-asteapta Și glasu-i mut și suntem uzi, În labirintul oamenilor surzi, Nu te aud, nu ma auzi, Pământu-i transparent că efemerul, Deasupra noastră uneori doar cerul Mai e albastru, precum gerul Din sufletul curat și blând Pierdut de noi pe-acest pământ, Pământul oamenilor deseori plângând. Dar zid de zid putem să sfărâmam Dacă nici tu, nici eu, nu renunțăm Să mai visăm, să căutăm... Prin zid de-ar fi să fug, să te găsesc, Aici
TE IUBESC de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378296_a_379625]
-
este oceanul inimii tale’’. Paradoxal sau nu, în poemul următor, Mariana Didu face saltul din timpurile biblice tocmai în secolele XX-XXI, murmurând, cu timbru grav de clopot călit în țara magilor, aidoma lui Leonard Cohen: ,,dansează-mă spre frumusețea mea blândă/ (...)/ dansează-mă ca pe-o vioară astral în vara arzândă...’. La pag. 18, primele zece versuri sunt explicitarde, nu-și au, deci, după opinia noastră rostul -, poemul, cu adevărat Poem de referință pentru Mariana Didu, fiind concentrat doar în partea
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]