1,166 matches
-
mi-a răspuns el, o casă frumoasă care îi aparține contelui de Mortsauf, reprezentantul unei familii istorice din Turena, a cărei ascensiune începe din vremea lui Ludovic al IX-lea și al cărei nume întîmplarea căreia această familie îi datorează blazonul și faima ei. Coboară dintr-un om care a scăpat de spînzurătoare. Așa că familia Mortsauf are pe blazon, pe fond aurit, în mijloc, crucea neagră cu brațele de două ori îndoite la capete, iar în plin centru o floare de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Turena, a cărei ascensiune începe din vremea lui Ludovic al IX-lea și al cărei nume întîmplarea căreia această familie îi datorează blazonul și faima ei. Coboară dintr-un om care a scăpat de spînzurătoare. Așa că familia Mortsauf are pe blazon, pe fond aurit, în mijloc, crucea neagră cu brațele de două ori îndoite la capete, iar în plin centru o floare de crin din aur, cu tulpină retezată și deviza: Domnul mîntuiască-l pe rege, stăpînul nostru" (n.t.). În varianta
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
luare de poziție pentru apărarea intereselor propriei caste. La un moment dat, respectivii aristocrați s-au trezit că lângă ei crește o nouă castă de nobili, de data aceasta fără titlu și fără vechime, ci de dată recentă și fără blazon, creați doar prin voința lui Augustus, în baza activității și a bogăției lor. Horațiu reprezintă un caz tipic de homines novi: me libertino patre natum. Acel me libertino patre natum, repetat cu satisfacție de Horațiu, pentru a sugera și trăncăneala
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
novi, plini de energie și foarte capabili. Iată de ce asistăm oarecum la o adevărată ridicare de scuturi din partea aristocraților care se împotrivesc invadării castei lor de către elemente stăine, insistând tot mai mult pe prerogativele nobleței lor de titlu și de blazon, și, de asemenea, pe vechimea acelui titlu. Cum se va vedea, Ovidiu o face (aproape) cu toți destinatarii scrisorilor sale din Tristele și Ponticele. Începe, cum e de așteptat, prin a insista asupra vechimii titlului cavaleresc al stirpei sale, care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în familia lui Paulus Fabius Maximus și a apropiaților săi178. Nu am putea spune, însă, că Celsus este nobil din naștere și cu atât mai puțin că este nobil de viță veche: se pare că noblețea sa nu era de blazon, ci de suflet, de spirit; cum ni se pare că Ovidiu vrea să sugereze când afirmă că Celsus jura că va veni la Tomis, cu condiția ca Maximus să-i permită să întreprindă o călătorie atât de lungă. Celsus venera
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
191, în care, fără îndoială, se încerca alipirea unor familii (elogierea uneia sau a alteia dintre acestea căpăta, bineînțeles, culoare politică, cum se va vedea) la tradiția mitologică greacă, pentru a le conferi mai multă strălucire legendară și prestigiul unui blazon nobiliar mitic. Potrivit unui studiu recent scris de J. Schwartz 192, Macer al nostru, Pompeius Macer, era fiul lui Teofan din Mitilena, consilier al marelui Pompei (de unde, poate i se trage și nomen gentile). Pompeius Macer, deci, în iarna 21-20
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
curiozități erudite", ci unor exigențe mult mai profunde ale poporului roman și anume, în primul rând, la aceea de a lega tradiția epică troiană de recenta istorie romană, în mare parte lipsită de legendă, de mit, într-un cuvânt, de blazon nobiliar vechi: diversele familii romane simțeau nevoia să dea mai multă strălucire propriilor descendențe, apelând la genealogii mitice care-și aveau originea în ciclul epic grec. În epoca augustană ia naștere tradiția descendenței troiene a stirpei lui Augustus (Vergiliu). Alți
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau Maia sau fiica lui Evandru sau vreo nimfă) -, și nu numai atât, ci într-o poziție de prim rang, ca demnitate (Hercule, față de regi sau nobili), ca vechime (Hercule-Evandru arcadic, înainte ca Enea să ajungă pe acele tărâmuri), ca blazon sau titlu (cognomen Maximus, comun lui Jupiter, față de alte titluri mai mici și parțiale: Magnus, Corvinus, Messalla etc.) ne dezvăluie clar adevăratele sentimente ale Sulmonezului față de Augustus însuși și față de Paulus Fabius Maximus. De drept și, în mod firesc, Paulus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
niciun alt senator înaintea tatălui său.436 Cu această origine destul de modestă, se explică de ce Augustus însuși era înclinat să-i favorizeze pe homines novi, cum am arătat la timpul potrivit, ducând la îndepărtarea nobilimii de viță veche și cu blazon, care s-a străduit să reintre în cercurile înalte prin lingușiri și amenințări. Unul dintre acești homines novi trebuie să fi fost Horațiu, care se lăuda că se trage dintr-un libert; un altul este M. Vipsanio Agrippa, cu care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cuvinte, Andrei putea să nu o cunoască pe Lulù Calomfir, drăguța doamnă din obscurul orășel de provincie, dar n-avea dreptul, ca bărbat, să treacă indiferent pe lângă "icoana" feminității, chiar dacă ea se va fi încarnat într-o făptură oarecare, fără blazon sau pretenții nobiliare. Or, cum cel de-al doilea roman se constituie ca o lectură "în oglindă" a primului, s-ar spune că admirația față de străini i-a ghidat tânărului intelectual român școlit la Paris și opțiunile erotice, făcându-l
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i din prinți cu blazon, Roberta o prea frumoasă fată, dânsa bogată prințesă, Robert un cavaler cazon. Prăpastia socială dintre ei și statutul bogaților nobili făcea ca dragostea dintre ei să nu fie numai imposibilă, dar și interzisă. În umbra dimineților cu soare Robert o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
înbrăcați în mantii albe, cu cruci negre pe piept și spate, având scuturi de apărare cu același semn, mânuind săbii grele și lungi. Cavalerii care păreau că își apără domeniul, făcând cu greu față cruciaților, purtau mantii purpurii, scuturi cu blazonul castelului, un vultur cu un porumbel în ghiare, mânuiau paloșe scurte și ușoare. Robert și Daniel au tras primele focuri de armă fără nici un rezultat. Aatacatorii și apărătorii își continuau nestingherit activitatea. Contele și garda începu să taie în albi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
scânteind în razele soarelui de amiază. E larmă și multă veselie la palat, la reședința cu aer bizantin, primiți sunt oaspeții dragi prinți și ducese. Sună în tumult eterul carpatin și clopotele bat sus în turla înaltă a bisericii domnești. Blazonul mușatin de aur, aplicat pe zidurile cetății, semeț și plin de măreție stă capul de zimbru. S-au spulberat acele timpuri și veni în scaun Roman când țara numai era aprodă și vasală sub suzeran ungar. Dintotdeauna ungarii ne-au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Spune hoașca de la cinci că bem toată ziua la bodegă și nu știm decât nume de podgorii. Nu-i adevărat, trebuie să protestăm energic și public! Cu sticlele În mână, evident, ele sunt - pot să spun așa? - un fel de blazon al nostru. Iar inculți nu suntem. Sandu citește din Țuțea și țuț ne lasă. Eu l-am luat de suflet pe Șopenhauăr și citesc citate din citatele lui. Gicu - ha, ha, Sandule, no să-ți vină să crezi, scuipă-l
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă este-ntr-însul Și-i cunoaștem noi turaua. -N-alte țări e-onoare mare Decorația și steaua, Dar ce merite-are dânsul Escelența, Bezedeaua? E o carte măsluită Toată viața lui licheaua Și noi știm ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întregi. Succesul poate fi un detergent al inhibițiilor. Valoarea este caravana care își continuă nestingherită drumul în ciuda câinilor care latră în urma ei. Tenacitatea este condimentul fundamental al tuturor creatorilor. Laudele pot îmblânzi chiar mai repede decât banii. Cele mai vechi blazoane ale românilor rămân doinele și baladele populare. Performanța poate apărea din logodna chinului cu pasiunea. Ambiția nu se lasă până când nu îl transformă pe 1 în 2. Libertatea este o chestiune de inteligență, curaj și de ingeniozitate. Unii au făcut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ce sunt, pavoazare ce impune și exprimă și mondenitate, și inaccesibilitate, și un semnal către femei („Vezi că eu, hâm, am de toate). Cămașă albă, cravată neagră, pardesiu cu poala sub genunchi, măcar cu o palmă, și larg, puțin fluturatec, blazonul nostru mafiot, uniforma celor aleși să conducă subteranele economiei, să țină în mână prostimea, să o hrănească și să-i dea circ la televizor, să o alimenteze cu subiecte, să creadă că ar conta și părerile ei, săraca! Pantofi de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
Astfel inzii îi * iubise Dumnezeu. [AȘA-NUMITELE EXCELENȚE] 2257 Eu nu pot înțelege cum poate să-i impună cuiva un om așa-numit mare, o așa-numită escelență. Acelor timizi pe cari-i orbește o stea, o trăsură or un blazon li sfătuim ca să și-i închipuiască pe acești în goliciunea lor trupească și sufletească. Corpul fără stele, spiritul fără a adaoga lângă el epitetul prejudițios a unui post mare - și atuncea va vedea fiecare ce idioți, ce urâți, ce corupți
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
au îmbogățit, făcându-i miliardari. Acum, sfidând cu nerușinare sărăcia generală, Voiau să-și acorde și pensie preferențială. Statui Metoda imortalizării în bronz s-a-ntins Și chiar persoane-n viață a cuprins. S-ar cuveni statui și campioanelor, cu blazon, Așa cum au pozat unui fotograf nipon. Șarade O practică a guvernului, cu mare frecvență, Este abuzul de Ordonanțe de urgență. Care, amendate apoi prin alte ordonanțe sau lege, Devin niște șarade legislative betege. Unui fost prefect Gafând ca prefect, a
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
-n depărtare Cînd de pe stînci toți privitorii au plecat Și-o formă a apărut din turnu-ntunecat O umbră singuratică în înserare. Privind în urmă am văzut că pe cărare Ziduri de piatră drumul l-au blocat. Străinul nu avea nici un blazon pe scut, Dar, ridicîndu-și sabia, cum am crezut Astfel veni. Precum osul ce-i rupt Viziera i se sfărîmă sub lovitura mea Dar ce surpriză! de sub casca grea Era chiar chipul meu ce mă privea. (Conway 1974). Referințe bibliografice Abrahams
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
textelor caragialian și arghezian. Revenind la paralela propusă, observăm mai întâi că Arghezi dezvoltă, în raport cu autorul moftului și al derivatelor sale, o afinitate intelectulă, exprimată în termenii unei prețuiri totale față de cel al cărui nume a devenit emblema unei mentalități, blazonul unei epoci fără vârstă, al unei viziuni surprinzător de actuale: "Caragialismul [...], gândirea caragialistă sunt în floare, nedespărțite de altfel niciodată de viață de tot. În strategie, geografie și tehnică militară, interpretate de bravii noștri concetățeni, în tranvai și la berărie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
descompun în fragmente, frânturi sau trăsături comparabile cu cuvintele ori sunetele și care să poată căpăta sens prin jocul opozițiilor dintre ele. Variațiile "materiei prime" care este spațiul, în afara imaginilor codate (panouri de semnalizare, firme, drapele și alți urmași ai blazonului medieval), sunt continue, contigue și infinite. Culorile, e drept, capătă valoare unele în raport cu altele. Compunerea lor poate crea raporturi și contraste între ele, după un cod aproximativ (cald/rece, deschis/închis). Kandinsky, dând culorilor calități muzicale, a încercat să le
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este născutul-mort al culturii noastre. Pe drept cuvânt: fiindcă arta occidentală se naște luându-se pe sine ca scop și obiect și, prin asta, moare. Rotație de tip dinastic: "arta a murit, trăiască noua artă". Este un destin și un blazon. Suntem siguri așadar că niciodată nu ne înșelăm pe deplin anunțând, de exemplu, moartea picturii. Lucrul acesta s-a făcut dintotdeauna, mai ales când ea era în cea mai bună stare. "Este de necrezut cât de mult au degenerat artele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
video un impuls dinamic. În ciuda limitelor expresive în redarea spațiului fizic și a gravității corpurilor, televiziunea servește performanța corporală, fie și numai perenizându-i gesturile. Unii coregrafi instalează acum pe scenă ecrane video, integrându-le în acțiune 99. Dansul avea deja blazonul lui de noblețe ca artă de curte, corp de balet, emblemă a civilizației monarhice. S-a democratizat ieșind din închiderea sacrală sau rituală. După o puternică diminutio capitis în timpul trecerii prin grafosferă, iată-l devenit o artă deopotrivă majoră și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
video-artă, Jean-Christophe Averty și-a dat seama de asta la timp: Nu m-am considerat niciodată artist. Am oroare de cuvântul ăsta. Eu sunt artizan". A te defini modest drept căutător-producător, când ești un mare inventator, îți ia din strălucirea blazonului, dar întreține flacăra. Ca și cum instinctul de conservare al creatorului ar trece prin refuzul conservării în mediu închis. Să ne amintim că Antichitatea a început să depoziteze statuile în locuri publice (pinacoteca fiind un loc privat, la început un simplu vestibul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]