2,555 matches
-
-și taie gâtul cu o secure. Ciordită tot de la soacră-sa deci tocită și fără coadă! Putem presupune că scorpia începuse deja să înțeleagă se vrea Isterică și îi punea în cale tot felul de facilități după care nu mai blestema când dispăreau din ogradă. Evident, luase în calcul același protocol dinainte însă cu prestare servicii către părintele Ghelasie, om bun la suflet, care l-a muncit două zile ca să-i dea o sticlă de cocârț primită de el la o
SINUCIGAŞ ÎN SERIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363609_a_364938]
-
mă tot aburește una, că iubește, ea, platonic(!) băi, îmi zic, să-mi trag vreuna, cred că a băut... vin tonic! și mă critică, mă-ngână, de nu știu unde s-apuc: că nu știu vreun eunuc, să iubească vreo cadână! sunt blestemat de dumnezeu să nu mă-nsor cu nici o fată. îndrăgostit să fiu mereu, că sunt ispitit la greu: ”asta-i mai frumoasă ca cealaltă!” ăsta e blestemul meu... Referință Bibliografică: sfântă aburire / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SFÂNTĂ ABURIRE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363645_a_364974]
-
nu și spiritul. Tânărul, care cu ani în urmă a venit la Moldovița ca profesor de matematică, acum avea părul grizonat, și era mai împlinit la corp. Dar sufletul lui a rămas de-a pururi tânăr! Dar, în lumea cea blestemată de cel rău, nu a fost sortit ca lucrurile să se desfășoare în liniște, să urmeze cursul lor firesc. Nici nu s-a bucurat mult de liniștea de pensionar, că o veste tristă a coborât umbra asupra vieții sale, când
AGONIA MAESTRULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363656_a_364985]
-
naște copii...» / «Și muierii zise: „Mulțind voiu mulți scârbele tale și suspinul tău; întru scârbe vei naște feciori, și întoarcerea ta - cătră bărbatul tău, și el pe tine va stăpâni.“ Iară lui Adam zise: „Căci ai ascultat glasul muierii tale [...], blestemat pământul întru lucrurile tale ! Întru scârbe vei mânca pre dânsul...» (ibid.). Pe registrul metaforic, pasărea amară desemnează izgonirea din rai a cuplului omenesc / primordial. „Catrenul-ax“, cu tabloul căderii cuplului edenic în păcat, „într-o secundă a șarpelui“, reverberează mitul biblic
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
evidențiază invocarea „dulcelui-dureros“ mers întru cunoașterea binelui și răului, mersul Domnișoarei; este invocarea zeiței cunoașterii absolute în al patrulea catren, invocarea Sorei-Soarelui de după blestemul divinității: «Mai rămâi cu mersul tău / parcă pe timpanul meu...». Fără mersul Domnișoarei întru cunoaștere, celui „blestemat și zemizeu“ îi este „foarte rău“. Catrenul final oglindește eroul liric în calitate de „izgonit din rai“, adică în calitate de om, «stând întins și lung», deci „desfășurat spațial (polidimensional)“, cercetând / ispitind cosmosul cel de toate zilele, cosmos marcat de «soarele pitic, aurit și
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
de toate zilele, cosmos marcat de «soarele pitic, aurit și mozaic», spre a-și grăi constatarea „post-edenică“: «Domnișoară, mai nimic...». Nu s-a întâmplat / schimbat „mai nimic“ și, în fața măreției omului angajat întru cunoașterea absolută, cunoaștere pentru care a fost „blestemat“ de Dumnezeu și pentru care a fost „exilat“ din Eden, soarele este „pitic“ și cu „petele-mozaic“, „mozaicul păcatelor“, pentru care „auritul“ nu și-a primit pedeapsa divină. Și toate acestea reliefează convingerea genialului poet că «omul este natura naturii» (SFiz
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
crez Sub a soarelui arșiță Muncesc Și mă cred o mlădiță Ce din iubire rodesc Sub a stelelor sclipire Dorm, mă odihnesc, Uitând că-s o răzvrătire A lutului pământesc Bulgării pământului Cântă-un recviem Sub crucea mormântului Uitarea-i blestem. * PĂCAT DUPĂ PĂCAT În ziua-n care n-am cântat, Nici rugăciuni nu am mai spus! Deci am făcut dublu păcat. Uitând ce-i jos, hulind ce-i sus. În seara când m-am îmbătat N-am fost în stare
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
nostru trist, unde murim pe rând și nu mai este nimic, doar părăsite vise ,atârnate de lustră de care te apuci, când ai o viață frustă. Trăim pe net, în lumi diferite,fără să ne atingem- decât prin cuvinte. eu blestemat să trec pe aceste străzi uitate, tu liberă în colivia orașelor visate.! Referință Bibliografică: Colivia orașelor uitate / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nistor : Toate Drepturile
COLIVIA ORAȘELOR UITATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363732_a_365061]
-
ne-o închegi în sticlă fără maluri Și-arunci pe noi cu văi de cioburi și de dealuri? Iar grofii, rromii, ungurimea, rușii, șvabii, Ovreii, aromânii, apatrizii ce vor pământul babii Și-al moșului din sate vândute pe hârtii Vor blestema blestemul de gheață-n ghețării... Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de sloiuri? Ne ningi cu închisori din ziduri de la poluri, Ne congelezi de vii femeile și pruncii, Blestemul preoțesc l-arunci pe semnul crucii... Iar jaful de moșie, cu
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
era plin de o buba rea din talpă piciorului până în creștetul capului, se scarpină cu un ciob și locuia pe o grămadă de gunoi. Și chiar dacă a pierdut toată averea și toată familia, în afară de... soție, care îl sfătuia să-L blesteme pe Dumnezeu... Care a fost secretul lui Iov? Frică de Domnul. Frică de Domnul este începutul înțelepciunii; toți cei ce o păzesc, au O MINTE SĂNĂTOASĂ, si slavă Lui ține în veci. - Psalmi 111:10 Domnul Isus Cristos spune: Duhul
O MINTE SANATOASA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364737_a_366066]
-
o aduce Mântuitorul Iisus Hristos: omul devine asemenea unui soare care îmbrățișează cu căldura dragostei întreaga realitate din jurul său. Iubirea dușmanilor este limita care trebuie depășită în calea asemănării cu Dumnezeu: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri” (Mt. 5, 44-45; Lc. 6, 27; 35). În viața duhovnicească dragostea nu poate fi limitată
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
din nord se auzea cum fluiera, Era o noapte de poveste cum este noaptea din Jaipur. În despletirea mătăsoasă a unei toamne orbitoare Îți mângâiam rotula dulce și sânii tăi atât de sfinți, Tulpinile-adolescentine a două trupuri în candoare Și blestemați de tot pe viață și de părinții din părinți. Și azi miroși a floare rară și a miresme de poiană Și-ți preamăresc coapsa de aur, înveșmântată în atlas, Chiar dacă timpul a trecut și-a astupat o veche rană, Ceva
FEMEIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349506_a_350835]
-
de privighetoare, unde ești copilărie, unde mi te-ai dus tu oare? amintiri grele se-alungă și-n întoarceri vreme cată, ce-aș dori să mai ajungă la tărâmul de-altădată. mă privește casa tristă, parc-ar vrea să mă blesteme, tot aștept pe vechea prispă glasul mamei să mă cheme. nu se-aude, e zadarnic, unde s-or fi dus ei oare? tatăl meu cel bun și harnic, mama mea cea iubitoare... luni, 28 iulie 2014 Referință Bibliografică: întoarcere / Ion
ÎNTOARCERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349519_a_350848]
-
moț și ne trezim - cenuși - la colț! ...din primăvară-n iarnă pribegesc și fericirea uit s-o caut - nu s-o găsesc! ADVERSARUL trag după mine un cadavru,-n salturi nu mă trezesc - nu știu unde-l ascund: nu-s vinovat - ci blestemat de-nalturi... și lepra-ncape-n timpul tot mai scund iar mai zvâcnesc din viață - și cadavrul urmează - ca o umbră - somnul meu: n-a răsărit nici luna - crește navlul marfa de preț m-a copleșit de greu... ...ce ai făcut
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
grăi Aici și-Acum cu Tine... SĂRUTUL... „Pe cine-L voi săruta, Acela este!” Matei 26,48. Mă mistuie Gândul și nu-l pot stinge, Mâinile mele sunt pătate de vină, Sărutul tău, Iuda, și astăzi mă frige, Sărutul acela blestemat din Grădină... Oriunde mă poartă pașii prin lume Când e Duminică-n sufletul meu Vin dinspre tine târcoale anume Ispitele Clipei, ispite mereu... Vin îndoielile fără de veste Să mă cuprindă în mrejele lor, Biblia, oare, nu-i o Poveste, Iisus
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
demnitate povara, fiindcă te iubesc așa cum Tristan o iubea pe Isolda, cum Erik o iubea pe Christine! ...Ai bănuit, fie și o singură clipă, că admiratorul tău secret se ascunde de tine și de lume, suferă în tăcere fiindcă este blestemat? Da, dar și-a ales singur blestemul, acest blestem unic și nepieritor: de a te adora din adâncurile inextricabile ale Infernului, de a tânji după atingerea ta așa cum planta deșertului tânjește după apă... O, blestemat fie momentul în care mi-
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
cale de rai. "Și pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: Suie-te pleșuvule ! Suie-te pleșuvule ! El s-a întors să-i privească și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi din acești copii" (2 Impărați 2-23:24). Fără îndoială că putem discuta mult pe seama severității acestei pedepse sau a modului dramatic în care a fost
CE S-A INTÂMPLAT OARE CU REVERENŢA ? de IONEL CADAR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350293_a_351622]
-
cuvântul ce astăzi și ieri ne-nfrățește Nădejdea ni-i visul ce în noi și în tine trăiește. Shalom între hotarele tale, cetate înfrățită cu cerul, Că Templul așteaptă primăvara ce învinge-va gerul; Înfrăgezită mlădiță, smochin ce ai fost blestemat Pentru numai o vreme, Stăpânul nu te dorește uscat. Shalom sub milenarii măslini din grădina cu cânt, Că viața pe-aici a fost arătată de Domnul Preasfânt; El trece și astăzi Pârâul Cherit, El urcă Golgota De mână cu fiecare
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
artiști iconari, Nici împărații nu te-or înălța, oștiri fără număr, ori meșteri zidari... Prin minune divină vei fi rezidit, oraș ce o vreme, ai fost lepădat, Ieșua-ți ridică ocara ; nu te mai semeți, recunoaște c-ai cerut să fii blestemat Mai vine o dată la tine Mesia, călare, înconjorat de gărzi îngerești ; Ai plânge de-ai sti că-n zori El apare, că și astăzi tu altfel gândești. Să tresalte profeții, să iasă la porți vegheatorii, de noapte scăpați : Se-arată
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
pus jugul, Simt cazna sacră de a-mi trage plugul, O jucărie! Măicuța mea n-a apucat să știe Ce scrijelește fii-sa pe hârtie... Că ea se duse... Și brusc apoi m-a năpădit talentul Și tot curând am blestemat momentul Cine mă puse? Alambichez din viață ce se poate Din „frunte” trag apoi cu voluptate O tentă fină. Dar, Doamne... dacă intri-n librărie, Se scrie mult și la „ce-o fi să fie”!... Ca la mașină. Că de
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
anunță” că „De ziua Canadei seniorii îi aduc mulțumiri”, iar George Coandă din Târgoviște încearcă să vă convingă de realitatea înfățișată de un titlu pretențios: „Antologiile SINGUR o paletă de haruri”, în timp ce doamna Eliza Roha vă prezintă „George Călin, poetul blestemat cu iubire”, adică tocmai poetul care „uimește iubitorii de literatură cu forța virtuozității sale poetice”, în timp ce doamna prof. Livia Ciupercă vă îndeamnă să citiți „In memoriam: Emil Gârleanu” Nici acum nu mă pot despărți de „cărți” și îndrăznesc să vă
INVITAŢIE LA LECTURĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349205_a_350534]
-
trăiesc. Lasă-mă să zbor, Ermit, lasă-mă să-mi viețuiesc destinul, chiar dacă asta ar însemna să mă mai pierzi o viață. Aș putea să mă întorc la tine, dacă mă întorc, înfrântă de răutatea infernului pământesc în care suntem blestemați să viețuim sau aș putea să revin ca o zeiță războinică, învingătoare a tot și a toate și să pun la picioarele tale scutul și arma cu care am cucerit Universul. Dar lasă-mă să zbor! Lasă-mă să fiu
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348521_a_349850]
-
Străluminând de-acol', de sus, / Să cernem vise și iubire, / Ca să-ndulcim amarul pus / Pe astă viață de robie”. Dar nu numai glas muiat în lacrimi are poetul, ci uneori, revolta lui nu cunoaște margini și atunci proferează imprecații și chiar blesteme împotriva celor care conduc destinele românilor. E o revoltă legitimă față de cei care uită că românul are în el sânge de dac și nu va suporta la nesfârșit să fie asuprit. Glasul de tribun al poetului e plin de mânie
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
l-am mai dat, spuse tânăra țărancă și a leșinat. De sâmbătă dimineață stă pe spate cu ochii-n tavan. Încăpățânat copil, îl simte, ori de câte ori se sforțează și împinge, cum se agață, cum se opintește să nu iasă. L-ar blestema dar îi e frică de ce vede pe tavan. Asta n-o împiedică să-i alerge tot felul de gânduri prin cap. Dintr-odată parcă toată viață îi trece prin față. Parcă ar fi la cinematograf. Stă așa și se uită
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
răul prin bine. Iisuse-al meu,ce trist sunt de acum, ce zbucium este în a mea credință, când știu că îți porți pașii pe un drum ce duce spre cumplita suferință. Te văd cum stai alături de măslin și îl blestemi pentru că n-are roadă și mă-nspăimânt că-aș putea să devin un nou măslin ce sub blestem să cadă. Mă zbat să fiu tot timpul pregătit să-ntâmpin,Doamne,-oricând a ta venire cu trup curat,cu sufletul gătit în
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348663_a_349992]