738 matches
-
a fost mult timp clar, apariția după 1935, a „crucișătoarelor ușoare mari", cu un deplasament de peste 10.000 de tone și înarmate cu zece-cincisprezece tunuri de 152 sau 155 mm, trăgând de la 8 până la 10 lovituri pe minut, cu un blindaj de peste 100 mm, a contribuit serios la apariția unor confuzii la această categorie de nave. Rolul unui crucișător greu era de a acționa în recunoaștere, rapid pentru o flotă maritimă, și să protejeze nave comerciale proprii sau să scufunde nave
Crucișător greu () [Corola-website/Science/331754_a_333083]
-
al Doilea Război Mondial acesta avea la bază șasiul tancului Panther și a fost utilizat pe Frontul de Vest și pe Frontul de Răsărit începând cu anul 1944. Vânătorul "" combina puternicul tun 8.8 cm PaK 43 cu suspensia și blindajul tancului Panther,a suferit din cauza stari generale proaste a Germaniei în ultima parte a războiului, fapt care a dus la un număr mic de bucăți produse, la lipsa de piese de schimb și antrenament deficitar a echipajului. Jagdpanther a fost
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
să fie numit "Jagdpanther" un nume mai simplu față de cel originl(""8.8 cm Pak 43/3 auf Panzerjager Panther""). Pentru a acomoda noul tun,asemeni vânătorilor de tancuri precedenți tunul era montat într-o suprastructură blindată.După demonarea turelei blindajul înclinat frontal și cel lateral al distrugătorului "Jagdpanther" avea să fie extins astfel încât să formeze o spațioasă suprastructură de tip cazemată. Grosimea blindajul lateral al vânătorului "Jagdpanther" a fost mărită la 60 mm ca să compenseze reducerea unghiului blindajului care a
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
noul tun,asemeni vânătorilor de tancuri precedenți tunul era montat într-o suprastructură blindată.După demonarea turelei blindajul înclinat frontal și cel lateral al distrugătorului "Jagdpanther" avea să fie extins astfel încât să formeze o spațioasă suprastructură de tip cazemată. Grosimea blindajul lateral al vânătorului "Jagdpanther" a fost mărită la 60 mm ca să compenseze reducerea unghiului blindajului care a fost făcut pentru a crea suficient spațiu intern.Blindajul frontal era de 80 mm.Noul Panther Ausf. G fabricat în Aprilie 1944 avea
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
demonarea turelei blindajul înclinat frontal și cel lateral al distrugătorului "Jagdpanther" avea să fie extins astfel încât să formeze o spațioasă suprastructură de tip cazemată. Grosimea blindajul lateral al vânătorului "Jagdpanther" a fost mărită la 60 mm ca să compenseze reducerea unghiului blindajului care a fost făcut pentru a crea suficient spațiu intern.Blindajul frontal era de 80 mm.Noul Panther Ausf. G fabricat în Aprilie 1944 avea acceași caracteristică astfel armonizând producția și crescând protecția vehiculului. Era înarmat cu același tun cu
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
avea să fie extins astfel încât să formeze o spațioasă suprastructură de tip cazemată. Grosimea blindajul lateral al vânătorului "Jagdpanther" a fost mărită la 60 mm ca să compenseze reducerea unghiului blindajului care a fost făcut pentru a crea suficient spațiu intern.Blindajul frontal era de 80 mm.Noul Panther Ausf. G fabricat în Aprilie 1944 avea acceași caracteristică astfel armonizând producția și crescând protecția vehiculului. Era înarmat cu același tun cu țeavă lungă 8.8 cm gun care era montat și pe
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
este dotat și cu un troliu în partea frontală. În partea din spate se află propulsorul prin jet de apă. Cele două elice pot deplasa vehiculul cu o viteză maximă de 9 km/h, direcția fiind asigurată de o cârmă. Blindajul transportorului blindat asigură protecție împotriva schijelor artileriei și gloanțelor trase de la o distanță de minim 100 de metri. Vehiculul este dotat și cu un sistem de protecție împotriva efectelor armelor de nimicire în masă (ANM), având o instalație de filtroventilație
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
de linie din clasa Kongō erau create pentru a se putea opune oricărei puteri maritime din acel moment. Au fost considerate ca fiind variante de crucișător de line ale cuirasatului HMS "Erin". Cu armamentul lor de calibru mare și cu blindajul care reprezenta 23,3% din deplasamentul de 30.000 de tone, "Hiei" și navele surori erau cu mult superioare oricărei alte nave din flota japoneză de la acel moment. Construcția lui Hiei a început la Șantierul Naval Yokosuka pe 4 noiembrie
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
nicio navă de acest tip nu putea să depășească un deplasament de 35.000 de tone. Cu condiția ca îmbunătățirile să nu depășească 3.000 de tone, a fost permisă modernizarea navelor aflate în serviciu cu lansatoare de torpile și blindaje pentru punte. După aplicarea Tratatului de la Washington în Japonia au rămas active numai navele din trei clase: clasa de cuirasate "Fusō", clasa de cuirasate "Ise" și clasa de crucișătoare de linie "Kongō" În iulie 1927, Prințul Takamatsu, fratele mai mic
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Japoneză a hotărât să o transforme într-o navă școală. Pe 15 octombrie 1929, "Hiei" a sosit în docul uscat al Șantierului Naval Kure. Au fost demontate turelele de 14 inch, lansatoarele submarine de torpile, tunurile de 6 inch și blindajul. I-au mai rămas nouă cazane, ceea ce a făcut ca viteza să îi scadă la 18 noduri (33 km/h). A fost îndepărtat și unul din coșurile de fum. "Hiei" a fost reclasificat ca navă în rezervă la sfârșitul lunii
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
20 tunuri automate antiaeriene calibru 1-inch (2,5 cm). Suprastructura lui "Hiei" a fost reconstruită, fiind un prototip al turnului ce urma a fi folosit pe cuirasatele din clasa Yamamoto, care se afla în faza de proiect la acel moment. Blindajul lui "Hiei" a fost îmbunătățit. Centura principală a fost montată din nou și a fost consolidată astfel încât să aibă o grosime uniformă de 200 mm. Pereții etanși de compartimentare, cu o grosime care varia de la 127 la 203 mm, ranforsau
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
uniformă de 200 mm. Pereții etanși de compartimentare, cu o grosime care varia de la 127 la 203 mm, ranforsau centura principală. Armura turelelor a fost consolidată până la 254 mm, în timp ce porțiuni de 102 mm au fost adăugate la puntea blindată. Blindajele din jurul depozitelor de muniție au fost și ele refăcute și consolidate. Deși nu era la fel de bine blindată ca alte cuirasate japoneze, "Hiei" era cu mult mai rapidă. Reconstrucția a fost terminată pe 31 ianuarie 1940. Capabilă să dezvolte o viteză
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
serie de tehnologii ultramoderne pentru acea perioadă, fapt ce a determinat ca toate navele construite înainte de 1906 să devină brusc învechite. Nava britanică deplasa 21.000 tone la încărcătură maximă și era înarmată cu 10 tunuri de 305 mm, în vreme ce blindajul, de un nou tip, varia în grosime de la 102 la 279 mm. Viteza maximă era de 21 de noduri (39 km/h) Noua categorie de nave astfel creată a fost denumită "cuirasat". Marile puteri - Germania, Franța, Japonia, SUA - au început
Nave capitale în timpul celor două războaie mondiale () [Corola-website/Science/321341_a_322670]
-
a inițiat starea de insolvență din cauza datoriilor acumulate la creditori și la stat. Oferta de produse a combinatului este variată, putând produce de la axuri pentru mori de ciment până la chile de navă. Până înainte de 1989, în fabrică se produceau și blindaje pentru tancuri. Număr de angajați Iași produce:
Fortus () [Corola-website/Science/312852_a_314181]
-
medii Skoda T-21. Acest tanc, denumit inițial S-II-c, era urmașul tancului LT vz. 35, aflat deja în dotarea trupelor blindate ale armatei române. Tancul cântarea aproximativ 17 tone, fiind dotat cu un tun de 47 mm și cu un blindaj cu o grosime între 16 și 30 mm. Încercările din anul 1940 nu s-au materializat, fiindcă România nu era încă oficial țară membră a Axei. Negocierile au fost reluate, deoarece Germania a vândut Ungariei licența pentru construirea tancului T-
R-3 () [Corola-website/Science/320661_a_321990]
-
1944 au fost montate pentru protecție un lansator de grenade 90mm NbK 39 ("Nahverteidigungswaffe") și o mitralieră MG suplimentară acționata din interior ("Rundum Feuer"). Începând cu a doua jumătate a anului 1943 au fost montate "Schurzen" (plăci laterale distanțate de blindaj). Pastă antimagnetica (denumită Zimmerit) a fost aplicată din septembrie 1943 până în septembrie 1944. Carele de luptă din seria Sturmgeschütz III erau mai usor de fabricat și mai ieftine decât tancurile contemporane lor. Astfel, un Panzer III Ausf.M costă 103
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
a optat pentru modificarea unui șasiu de tanc sovietic T-60, astfel încât să poată prelua un tun, tot sovietic, model Putilov-Obuhov M 1904-1930 de calibrul 121,9 mm, dar și o mitralieră coaxială ZB-53 de calibrul 7,92 mm. Ca blindaj s-a optat pentru utilizarea a 4 plăci de oțel cu grosimi de 10-20 mm, care îmbrăcau partea superioară a vehiculului, acesta neavând turelă. Prototipul a fost realizat în București la uzinele Rogifer (denumite anterior Malaxa) cu asistența inginerilor Ghiulai
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
Suedia pentru furnizarea de componente, iar Germania, deși nu era obligată, s-a oferit să îi acorde României asistență în dezvoltarea proiectului, prin detașarea de specialiști germani la uzinele Rogifer, precum și prin furnizarea de subansamble, elemente de optică, plăci de blindaj, aparatură radio, etc. Totodată s-a făcut și o planificare pentru asimilarea tuturor componentelor provenite din import de către industria românească, în decurs de un an. În martie 1944, echipei de proiectanți i s-au alăturat ing. Wohlrath de la compania Alkett
Mareșal (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/305948_a_307277]
-
abilitatea tactică să exploateze superioritatea tehnică a țancului Ț-34, chiar și așa au semănat haos în rândurile germane. La insistența generalului Heinz Guderian o echipă a fost trimisă pe front pentru a evalua Ț-34. Caracteristicile țancului sovietic erau: blindajul înclinat, care îmbunătățea grosimea aparentă prin devierea forțelor de perforare. Senilele erau mai lațe și galeții mai mari, care îmbunătățeau mobilitatea pe un teren moale, si de asemenea tunul de mare calibru. Daimler-Benz (DB) și Maschinenfabrik Augsburg-Nürnberg (MÂN) au primit
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
1945 cu aproximativ 6000 unități construite. Cantitate maximă de tancuri de luptă active a fost 1 septembrie din 1944 de 2.304 unități, dar chiar în această lună s-a atins cea mai mare pierdere pe front, 692 tancuri. Exceptând blindajul înclinat și tunul, Panther era un proiect german convențional. Greutatea țancului a crescut de la 35 la 43 tone. Motorul principal era un Maybach HL 230 V-12 de 23 litri cu 700 CP. Motorul propulsa opt roți duble zimțate de
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
litri cu 700 CP. Motorul propulsa opt roți duble zimțate de oțel și roți de cauciuc pentru fiecare suspensie. Controlul țancului se obținea cu ajutorul unei cutii de viteze ZFAK-7-200. Echipa era formată din conductor, operator radio, ochitor, încărcător și comandant. Blindajul era format dintr-o placă de oțel omogen, sudata dar și îmbinata forțat. Modelele originale aveau doar 60 mm blindaj, dar rapid au fost mărite la 80 mm și modelele Ausf. D și ulterioarele au atins 120 mm. De asemenea
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
țancului se obținea cu ajutorul unei cutii de viteze ZFAK-7-200. Echipa era formată din conductor, operator radio, ochitor, încărcător și comandant. Blindajul era format dintr-o placă de oțel omogen, sudata dar și îmbinata forțat. Modelele originale aveau doar 60 mm blindaj, dar rapid au fost mărite la 80 mm și modelele Ausf. D și ulterioarele au atins 120 mm. De asemenea se dota adesea cu o protecție superficială de 50 mm din Zimmerit (material antimagnetic). Tunul principal era un KwK 42
Panther () [Corola-website/Science/311198_a_312527]
-
după comandantul parlamentarilor englezi Oliver Cromwell din Războiul Civil Englez. Acest tanc era primul tanc britanic care combina un tun care se putea folosi în mai multe scopuri, o viteză mare asigurată de un motor fiabil tip "Meteor" și un blindaj cu o grosime rezonabilă. Acest proiect a folosit mai târziu pentru tancul Comet. Este foarte asemănător cu tancul englez Centaur, diferă doar motorul montat, Centaur având motor "Liberty" al tancului precedent, tancul Mk VI Crusader și tancul A24 Cavalier (numit
Mk VIII Cromwell () [Corola-website/Science/328375_a_329704]
-
unei companii de două consorții pentru a dezvolta un nou proces de fabricare a titanului în formă de pudră metalică. Sub condiții de căldură și presiune, pudra poate fi folosită pentru a crea obiecte puternice și ușoare, ce variază de la blindaj la componentele pentru aerospațiu, transport și industriile de procesare chimică. «==Structură atomică puro-condensatoare==» Titanul natural este compus din cinci izotopi stabili: Ti, Ti, Ti, Ti și Ti, cu Ti fiind cel mai abundent (73,8% abundență naturală). Au fost sintetizați
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
burlanul). era o armă portativă cu țeavă lisă, dinamo-reactivă, fără recul și reutilizabilă. Lovitura era de tip cumulativ, dotată cu un stabilizator circular cu aripioare și propulsată de un motor reactiv. Aruncătorul de grenade putea perfora până la 160 mm de blindaj aflat la o distanță maximă de 150 de metri. A fost una dintre cele mai bune arme antitanc ale războiului. În 1943, trupele germane au capturat aruncătoare de grenade antitanc Bazooka în Tunisia. Armele au fost testate de inginerii germani
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]