988 matches
-
Prut se topea cu mine cînd zdrobeam sfîrcurile roze amîndouă și țipa ca șarpele în laț primăvara cînd e-o viață nouă - și pleca a treia zi frumoasă ca o lună noaptea pe sub nori o simțeam prin sînge ca o boare și prin inimă-mi treceau fiori Lenea nu se știe cînd mă voi trezi nu din somn nici din beție poate ci din lenea care m-a cuprins ca o pacoste venită peste noapte lăbărțată ca un pat de rus
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
pleoape, cercuri roșii se epuizează în verde care degenerează în violet care își pierde vlaga în puncte negre și portocalii care fisionează în cercuri roșii veștejindu-se în verde supt leeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeentde gaura neagră... Pe mal, trupul meu flutură ud în boarea primilor zori.
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
tine scroafa Ca să ți-o prinzi în păr cu-agrafa Și cît de-albastru-i trandafirul Din care extragi elixirul De viață lungă cum e firul Și cît de galbenă e floarea Soarelui dulce-n înserarea Pe care-o mișcă-n aer boarea Și cît de mov este laleaua Cînd tu ridici la geam perdeaua Ca să ne-arăți sînii ca neaua
Culorile terținelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8697_a_10022]
-
Mariana Filimon Dincolo de tăcere Dincolo de tăcerea impusă Doar îngerii se mai pot auzi Lumina fărâmițează fulgi nesupuși Într-o sete umilă și grea Precum mierea târzie Prin încordatele simțuri O boare se înalță Ca și cum o lacrimă s-ar prelinge Din verdele cer Pe urmele unor necunoscuți Frânturi de litere ard Văduvite de sunet Te străduiești să pricepi invizibilul Dar el de asemenea tace Ca o rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
Of! Vin încet - vin ca un murmur - dintr-o călătorie neputincioasă. Am rupt-o definitiv cu moș ion roată, unirea și agroturismul istoric. Strănepoții acestei minciuni corporatiste nu-mi mai pot pune bețe-n roate. Vin încet, vin ca o boare. Nici nu mă simțiți. Alunec razant cu paharul vostru conceptual, vin ca o devoluție în șpilhozen, vin aproape ca o federalizare învelită în ciocolată Lindt. Vin, cum ziceam, moale. Ca un umlaut, ca un miahkii znak. Totuși, vin. Mă puteți
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
să știu Cum pot ajunge Până la tine, însă dorul Mă-aruncă-n hău, Mă nimicește. Suntem și nu suntem Mai împreună Ca niciodată azi, Dar ochii singuri Te caută în van, Dând roată lumii... De ce când îmi vorbești, Trecând prin gânduri, Ca boarea mării, eu încă mă tângui Că nu aud lumina Vocii tale? Dacă m-ai îmblânzi, Poate aș smulge Din giulgiu amintirea Și mi-aș face Din chipul tău pierdut Poarta de taină, Pe care deschizând-o, Te-aș afla. O
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
de mult trecuți în amintire își recapătă locul în prezent, pe calea amintirii. Crăciunul devine prilej de rememorare a tuturor celebrărilor anterioare, o sărbătoare la care participă toți cei care au stat în preajma pomului împodobit, ieri, ca și azi: ,Simt boare de colinde,/ Înconjurându-mi bradul,/ Din glob clipește neagră/ Pisica de-altădată,/ Pe crengi lângă beteală/ Văd zâmbetul bunicii/ și ochii stinși ai tatei/ Învie-n raza Stelei.// O iesle stă în noapte/ Afară la fereastră,/ și când deschid, stingheră
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
lucrurile au altfel de umbre-acum, Mai reci, mai groase, sprijinind pereții De aburi moi ai burei dimineții Prin care îngerii pornesc la drum, Fără merinde, roși de vreo petală De crin la nimb, de rouă la călcîie, Prinși într-o boare ce de-abia le-adie Fulgii din aripi și de praf li-i spală; Și-apoi se odihnesc și-și beau din rană Sîngele alb, ca pe o hrană-anume Pentru-nchinare, pentru-nțelepciune, Blînd ocrotiți de-a Domnului grea geană. Și
Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6905_a_8230]
-
în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul surpat al căințelor sălcii plângătoare veghează uitarea păcatelor unde șerpuiește calea tristeților? poate cândva în călcâul meu va înflori un pinten îngeresc Unde
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă boare pe aorta lividă, așternutul fragilei întrupări îți evocă odele semințiilor lăudîndu-ți ivirea! oxidat saxofon, trandafir nins dăruit ca o petardă secretă amurg fără filosofie - nu are nevoie de sfinți metafizica ea există grație nuferilor ofeliei. din aforisme și glosse trăim
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
din oglindă Se sperie de ce vede. Rămâne telefonul. Dar cum formezi un număr? Și de-ți răspunde-o voce Cum dibui ce să spui? Ce bine-ar fi spre seară, Să sune doar o dată Și-n receptor s-auzi O boare ca de mare Suflând: te iau acasă... De mii de ani De mii de ani vâslesc S-ajung până la Tine, La început pescarii Credeau c-am să mă-ntorc Dar eu eram acasă Numai în larg de valuri. Apoi navigatorii
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
cîntînd sfîșietor din tuburi Despre plecarea lor și-a mea, tiptil, Împreunați, cu mîinile-n aripe, Și clătinînd, eu capul, dînșii nimbul, Printre miresme, raze și risipe De păpădii ce le duceam cu schimbul: Globuri plăpînde, luate-n rîs de-o boare, Peste cleștarul albelor izvoare...
Erau și curcubeiele prea lungi… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7616_a_8941]
-
goală - un pact mai mult montaignesc decît faustic, cu eseul, care nu e nici mai mult și nici mult mai puțin decît vertijul actului de a interpreta acea interpretare a interpretărilor care este lumea. Genul romanului, am văzut printr-o boare, trebuia să moară cu fiecare roman demn de-acest nume, căci doar romanul prinde lumea, fără alt sens și fără altă viață. Veacul de singurătate purta în arca sa întregurile vrăjite: al lumii și al meu, care, acum, închipuiau o
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
și ca să nu se izbească de ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în felul său dăinuirea sufletului celui ce s-a dus - reprezentări ciudate și patetice, care nu ajung, oricît s-ar strădui, la atenția și înțelegerea noastră; or, acele cuvinte notate sub
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
în herb; Devii becisnică insectă Intrusă-n cosmosul superb! Eheu! Eheu! Eheu, mustangii tinereții mele Cum fost-au fost alegri și tehui, învolburând fascicule de stele Când mă stârnea o nimfă cu pistrui. Pe-atunci știam să mângâi ca o boare, în simultan vădindu-mă torid, Sau, inspirat de nopți seducătoare, Ghibaci am fost ferestre să deschid... Eheu, condorii bărbăției, unde Vor fi rămasu-mi prinși în vreun pojar! Nebănuind și-ntr-înșii că pătrunde Cel aquilon al timpului varvar. Pe-atunci știa virtutea
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
călătorie nu ai făcut: aceea spre seară, aceea spre tine metareal la solstițiul de iarnă cu apa zăpezii, a intrat în pământ singurul lucru ce l-am avut: secolul XX grădina cu arbori arhetipali de pe muntele analog cărarea ca o boare spre Dumnezeu și iarăși chipul tău iubit: însuși secolul XX #ți văd la urmă tălpile: Doamne, cum Te-ai rănit umblând numai pe Marea Neagră. O parte din Întreg în toate zilele, îmi vei lipsi, cum spărgătorul de gheață pe Marea Nordului
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur din bălți ne păreau pe care urma să le împuște acest nebun. Simțeam cum se lasă seara cum adie o boare peste umerii dulci ai femeii-copil umerii mei și pleoapele lui i-au învelit trupul crud plângându-mi deșertăciunea și-n plus dezastrul pe care-l simțisem prelins în mine din sufletul nepotrivitului chip din lampă un ciob de lumină aici
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Ruxandra Cesereanu Keran și Baubo Călăuzita de pisicile din Rodos, alb-roșcate, sub adierea unui evantai cu boare de santal, iată-mă-n insula zisă a soarelui, cea izbăvita de îmbucătura unui zeu furios, care nici ibovnice de seamă nu avea, nici lumea nu stia s-o zămislească îndoit. Roșcove și smochine culegeam în zori cu hitonul încrețit
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
pe cealaltă, pe rând, jucându-se cu diferite mimice și apucându-se să râdă cu bucătăresele și ele o strigară în cor pe Luciiiiiia, anume pe ea și ea veni cu feșele umede și când intră, Ștefan simți cum o boare ce adunase de pe câmp miros de romaniță și de fân, de albăstrele și soare pătrunde o dată cu ea în odaie, sorbi pe nări mirosul adâncindu-l în el ca într-o altă lume, o lume tihnită și blândă, cuprinsă într-o
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
de nouă ori pasărea Khaya dar în zborul extatic una cu cerul pasărea Khaya visează splendoarea de la capătul apei visează furtuna pasărea Khaya aprinde etherul cu sunetul Kha! pietŕ vino să te văd - știu că bați în poartă cu o boare de vânt; nopțile-mi sunt numărate, zilele-mi sunt și sunetul lumii primordial bate cu egalitate în tâmpla secretă a casei, dar am o ubicuitate simplă pe care-o măsoară pământul: știi cum îl duc eu pe brațe, cum rănile
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum Te-așteptam, iată că vine O boare rece care-aduce În caldul vieții veștejirea. Dau să mă sprijin de o creangă, Scad sub coroanele de raze, Mă subțiez în sul de cețuri, Nădăjduiam să Te întâmpin, Dar mintea-ngălbenește, se prefiră, Și îmi ajung absentă ca un templu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
-l îmbăiază devine un ou ochii bărbaților sunt ochi de găină când se uită la sânii mei clocesc scot puii fantasmelor * dulce-a mai fost aseară vinul de orez astăzi nici nu-ndrăznesc să deschid gura de teamă ca o boare murdară din cuvinte rostite neatent să nu iasă și-acum se mai râde la palat * pentru serviciile ei împăratul i-a dăruit favoritei o fermă de mătase acum ea ascultă cum viermii țes mantii pentru noile favorite în fiecare ea
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
Gheorghe Grigurcu Zile scrise Zile scrise alături de altele nescrise încă la rînd răbdătoare peste tot zumzete purpurii-albastre-maronii focalizînd boarea incoloră și soiul acesta de prune cum o duritate moale-a căldurii în grădină la revărsatul zorilor se precipită răspunsuri (nepuse întrebările încă risipite prin ierburi) respirația cerului duhnind a alcool metafora? uite-o nu e o potecă buimacă oprită
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
iubirea cu moartea într-un același nod negru coclit Dimineața ochii albaștri ai mării înlănțuiți în rime la catafalcul acestui poem. Prevestire O peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua uitării... O transparență de sânge subțire în spaima fiecărui
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
de pe atunci o lolită băiat care să muște oamenii nu te iubesc poți să fii mîndru de mine se țin scai sînt bună ca pîinea caldă și la fel de banală cînd pielea se răcește cînd pe suprafața sîngelui nu trece nici o boare deschid șifonierul văd rochiile în care m-ai văzut și viața se face la loc nu-mi mai e rușine să fiu sentimentală numai moartea nu are sentimente n-am citit niciodată un text mai nebunesc despre dragoste aș vrea
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]