650 matches
-
ți, femei și copii, unii la sân sau în leagăn. „Atât cei dinăuntru cât și cei care stăteau afară, din cauza înghesuielii, erau extenuați din cauza mișcărilor și exercițiilor trupului, cu ochii umflați și roșii de plâns.” Femeile, băieții dar și bătrânii, boceau încet, alții în hohote. În Iași, la vremea aceea, erau vreo 200 sinagogi din c are vreo 30 mari. Numai pe o stradă erau 20. Unel e er au pictate cu scene reprezentând Paradisul și Facerea lumii. În mai multe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
i-a zis: "Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit." Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela. 23. Cînd a ajuns Isus în casa fruntașului sinagogii, și cînd a văzut pe cei ce cîntau din fluier, și gloata bocind, 24. le-a zis: "Dați-vă la o parte, căci fetița n-a murit, ci doarme!" Ei își băteau joc de El. 25. Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiță de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de necaz, "soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate." 30. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pămîntului se vor boci, și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. 31. El va trimite pe îngerii Săi cu trîmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vînturi, de la o margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
alături și i-au murit părinții la cutremur, el a scăpat, dar tot m-am bucurat, rămăsese orfan, fără casă, și mai era și pitic. Am plîns cînd a murit Gheorghe Gheorghiu-Dej la radio, eram În sufragerie și ascultam cum bocea lumea la difuzor la Înmormîntare, aveam opt ani și murise omul acela care semăna cu un tătic de-al doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
copiii belgieni cu impresia că noi nu știm muzică iar ei se pot desfăta nestingheriți În imaginația lor bolnavă cu o ființă atît de exotică precum o româncă pe jumătate rusoaică care mai și vorbește, spre deosebire de antecesorii ei, care doar boceau cum li se punea În farfurie un rac fiert. În sfîrșit, ca să mă reîntorc la micul ecran, țin minte că lung metrajul ce-avea să declanșeze, chiar dacă inconștient, impusul creator care-a condus la scrierea un deceniu mai tîrziu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Se aude cum deșurubează microfonul.] Hai, spune ceva. Ei, da acuma trebe sa meg în lumea pa-aelă, ca să văd toate uc-urile așa, pe dos... Bine, te aștept. Merg în lumea pa-a-elă din dulap! Închide dulapul! Gata, mi-am lăsat numai bocea la tine! Povestește ce vezi tu acolo... cu „bocea“ ta... [Vorbește din dulap] Văd că tamvaiu vine din dulap..., (să mă mai gândesc...) tăticuți cu picioare-n sus..., și bunicuțe cu picioare-n sus, mămicuțe care aproape deloc... care apoape
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
da acuma trebe sa meg în lumea pa-aelă, ca să văd toate uc-urile așa, pe dos... Bine, te aștept. Merg în lumea pa-a-elă din dulap! Închide dulapul! Gata, mi-am lăsat numai bocea la tine! Povestește ce vezi tu acolo... cu „bocea“ ta... [Vorbește din dulap] Văd că tamvaiu vine din dulap..., (să mă mai gândesc...) tăticuți cu picioare-n sus..., și bunicuțe cu picioare-n sus, mămicuțe care aproape deloc... care apoape nu vobesc... și când cineva pune caseta cu muzică
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
eu pe aici pe undeva o scoică... spune Dragoș și se duce să caute scoica în bucătărie... Dar e tare trist. În timp ce eu tastez la calculator această post-realitate literară sau postliteratură, Dragoș-Sebastian se ascunde în casa lui de sub masă și bocește încetișor. După un timp, mă aplec ca să mă uit la el și mă alungă Ce faci, plângi acolo, în căsuța ta? Plângi după Mihaela-Cosânzeana?... - Da... Îți pare rău că ai vândut-o Crabului zâmbitor pentru bani ca să-ți cumperi bomboane
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din partea jandarmului, Busuioc trecu iar la masa oamenilor: ― Văd că bateți apa-n piuă și n-ajungeți la nici o ispravă, iar Marin colea se vaită și nu-i dă prin mintea lui cea de pasăre că omul harnic nu se bocește ca muierea, ci se apucă de muncă și... Marin Stan îl întrerupse mînios: ― Apoi tălică-ți vine ușor să dojenești pe alții, că pământ ai, negustoria-ți merge, cu boierii ești bine ― ce-ți pasă! ― Ce-mi pasă, vezi bine! se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lespezeni. Toader Strîmbu se hărțuia cu muierea lui Dumitru Ciulici din pricina Ilenei, care tot dădea să intre în casă, la cucoana ei, iar Toader îi tot aținea calea, ba o dată i-a făcut și vânt, de fata a început să bocească. ― Bine că vii, Petre, că erau să mă sfârtece muierile! zise Toader cu un râs larg. Da știu c-ai stat și tu, Petrică! Ori nu te-a mai lăsat cucoana să ieși când a dat de bine? ― Ia taci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu și-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi bucătăreasa Profira, care începu să bocească cu un glas răgușit ca de bărbat, repezindu-se să sărute mâna și umplîndu-i-o de lacrimi. Tânărul Iuga puse câteva întrebări și ascultă răspunsurile cu o figură rece, ca și când le-ar mai fi auzit sau nu I-ar fi interesat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se năpusti brusc asupra lui: ― De ce nu spui, tîlharule?... De ce-ai omorît-o, tîlharule?... Și de ce ai bațjocorit-o și ai necinstit-o?... Ai poftit la trup de cucoană mare, spurcăciune blestemată? Toader Strîmbu își ferea capul de plesniturile cravașei și bocea ca o muiere: ― Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul simplu cu rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
păr coșuri de flori albe. Facem nenumărate inspecții: de la costumele purtate de zeii de hârtie, la accesoriile decorative pentru cai; de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru. Tung Chih este antrenat să îndeplinească datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Dumnezeu, și-i arătau înțelesul, ca să-i facă să înțeleagă ce citiseră. 9. Dregătorul Neemia, preotul și cărturarul Ezra, și Leviții care învățau pe popor, au zis întregului popor: Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociți și să nu plîngeți!" Căci tot poporul plîngea cînd a auzit cuvintele Legii. 10. Ei le-au zis: "Duceți-vă de mîncați cărnuri grase și beți băuturi dulci, și trimiteți cîte o parte și celor ce n-au nimic pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
m 6. Strada Primăriei, L = 500 m 7. Strada Călugăreiului, L = 780 m 8. Strada Doctorului, L = 550 m 9. Strada Ciuturicăi, L = 300 m 10. Strada Căzăcești, L = 260 m 11. Strada Pădurii, L = 350 m 12. Strada Calea Bocii, L = 2700 m 13. Strada Rudarilor, L = 160 m 14. Strada Plopului, L = 1050 m 15. Strada Târnavei, L = 800 m 16. Strada Pătrășcanilor, L = 560 m 17. Strada Castanilor, L = 1350 m 18. Strada Pițigoiului, L = 550 m 19
EUR-Lex () [Corola-website/Law/243123_a_244452]
-
și mergeai drept. Dar a venit| unul, ți-a pus o piedică, și-n loc să te ridici și mergi mai departe pe drum, tu rămîi în patru labe și-o iei pe lingă drum, spre margine. Și mai și bocești de durere. Să vadă lumea, să știe lumea cît suferi tu. Ilie: Și lumea n-aude, nu vede, nu-i așa? Ștefan: Ba așa-i, că lumea n-are nevoie de bocete, smiorcăială. Lumea are alte treburi. Ilie: Și eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aș spune că sînt unici. Și englezii, și mexicanii, și eschimoșii suferă și mor din dragoste. Rușii însă o fac în văzul lumii, fără să le fie rușine. El n: Da... Totuși, nu știu cum să-ți spun, să vezi un bărbat bocind la picioarele unei femei... El 1: Facem gesturi mult mai dezagreabile și, totuși, nu ne e deloc rușine... Dar, înțelege, bărbatul, de fapt, nu plînge după o femeie, ci după propriul său nume pe care îl pierde odată cu pierderea femeii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai multe dintre Scrierile alese fusese descrisă ca "spadă de lemn"), poezia lui Ovidiu Nimigean începe să își refuze histrionismul și butaforia ("nimigean ovidiu/ fire trimbulindă/ își dă singur seara/ cu tifla-n oglindă// nimigean ovidiu/ straniu histrion/ ca să nu bocească/ se ia în balon// nimigean ovidiu/ ca profilaxie/ el de sine însuși/ face bășcălie" etc.), însă tentația reciclării registrelor lirice canonice se dovedește totuși irepresibilă. Astfel, Însemnări în proză, din Week-end printre mutanți, jonglează, desigur parodic, cu mărcile discursului arghezian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fată minune de vrednică", care aude un glas în vis spunându-i că bărbatul ei e mort și, numai dacă se va duce la el și va sta 9 luni, 9 săptămâni și 9 zile, citindu-i la cap și bocindu-l, acesta va învia și nu s-a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să-l deschidă doar fata; poarta se închide după ce fata intră. Ea găsește
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să-l deschidă doar fata; poarta se închide după ce fata intră. Ea găsește o stană de piatră, pe care o boci și îi citi timp de 9 ani, 9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se îmbrăcă însă cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de împărat, deși
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mă ai; ai să mă lași să fac ce voi vrea eu." S-au suit în spatele Vântului și-au ajuns la băiat acasă. S-au căsătorit, au avut un copil. Moare tatăl băiatului; moare și copilul celor doi. La primul bocește, iar la celălalt cântă. Când o întreabă de ce reacționează așa, ea îi spune că dracii luau sufletul tatălui și-i era milă de el; dar pentru copil a venit o turmă de îngeri care l-au luat și l-au
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
arsă de tot în foc, pen-tru că Elohim care a judecat-o este tare. Și împărații pămîntului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, cînd vor vedea fumul arderii ei, o vor plînge și o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: «Vai, vai! Ba-bilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!» Negustorii pămîntului o plîng și o jelesc, pentru că nimeni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit să se bocească,/ Ci s-a supus la voia-mpărătească”795 Nu face decât să îi dea copilei o ultimă binecuvântare, rugându-se divinității să o primească ca pe o jertfă a propriei ei măriri, dovedind o tărie morală inexplicabilă chiar și pentru narator
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe cel mort peste un râu sau apă mare e de sorginte romană 230. La slavi, exista obiceiul înmormântării în barcă, pe mare, crezându-se, astfel, că mortul este trimis direct peste mare, în lumea de dincolo.231 Când se bocește mortul, "punându-și fiecare pălmile la ochi, caută cu cea mai mare luare de seamă, ca să nu cadă nicio lacrimă pe obrazul mortului, crezând că lacrimile care ar cădea pe dânsul l-ar frige ca apa cea clocotitoare și i-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și-mi stropiți fața cu bere, / Că mai mult nu mi-ți vedere;/ Că nu mă duc să-nfloresc, / Ci mă duc să putrezesc./ Duce-m-oi și-oi putrezi / Și-napoi n-oi mai veni / Oare cine m-o boci? / Sora mea cu maica mea / Mai ales ibovnica!" 247 Mijlocind integrarea în Marele Timp, ca simultaneizare a lumilor posibile, universaliile ontologice creează și re-creează starea mitică primordială, convertind individualul la viețuire cosmică. 2. PĂMÂNTUL Universul tradițional a fost reprezentat, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]