1,700 matches
-
prins câțiva deputați din Sfatul Țării, iar multi deputați au fost amenințați cu moartea și din această cauză au părăsit Chișinăul. Batalionul de militari transilvăneni care se îndrepta spre Iași, fiind chemat de guvernul român, a fost atacat de forțele bolșevice care au împiedicat batalionul de militari ardeleni să-și continue drumul, mulți soldați ardeleni fiind dezarmați și batjocoriți. Fără apărare Basarabia cădea pradă anarhiei 38. În acest context cei mai activi membri ai Sfatului Țării, formând „blocul moldovenesc”, au trimis
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
trimită peste Prut două divizii de infanterie și două de cavalerie. În manifestul semnat de generalul Prezan, șeful Marelui Cartier General se arată că armata română a fost chemată prin comandamentul militar rus, ca să restabilească ordinea grav tulburată de elementele bolșevice care împingeau țara spre război. Totodată trebuia să asigure transportul hranei pentru trupele ruse aflate încă pe teritoriul românesc și de asemenea populația română din Basarabia trebuia apărată. Populația civilă a primit cu bucurie armata română condusă de generalul Ernest
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
delegație a Sfatului Țării, în frunte cu Ion Pelivan și Ion Inculeț, care au mulțumit călduros ostașilor români pentru ajutorul dat. La 27 ianuarie 1918, generalul Broșteanu și statul major al divizei au intrat în Chișinău. În această situație unitățile bolșevice s-au retras la Tighina, pe Nistru, fără a opune rezistență. În sudul Basarabiei, Divizia a XII-a a trecut Prutul, de la Oancea la Cahul, pacificând regiunea grav tulburată de elemente răzvrătite, haotice pe care armata rusă de pe Dunăre nu
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
a locuitorilor de limbă română care sunt majoritari. Pe baza rusificării, românii sunt considerați minoritari în Republica Moldova. Acest articol se referă la rusificarea românilor în urma anexării Basarabiei de către trupele țariste în 1812 și a reanexării sale în 1944 de către trupele bolșevice. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a impus abuziv modelul propriei sale civilizații: formarea și educarea unui „om nou” - "homo sovieticus" prin lipsirea românilor din stânga Prutului de limbă, alfabet, cultură, istorie și tradiții. Cel mai eficient mijloc de rusificare a fost
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
și spiritual: acești ani reprezintă momentul de ruptură al evoluției firești a românilor basarabeni (est-moldoveni) și includerea lor forțată în sistemul statului sovietic (URSS). După 1944 a început lichidarea sistemului educațional existent în Basarabia în 1918-1940 și 1941-1944. În interpretarea bolșevică acest sistem a avut rolul de a "întuneca" și "româniza" populația băștinașă moldovenească. Se iau măsuri extraordinare: interzicerea activităților instituțiilor naționale, se naționalizează întregul fond de cărți, se "curăță" bibliotecile de literatură antisovietică și sunt distruse cărțile românești. Se începe
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
1919, Radu Rosetti, alături de Ion Pelivan și Daniel Ciugureanu, delegați ai guvernului român, participau la o întâlnire cu Winston Churchill. După felicitările protocolare, care, în esență, subliniau efortul militar și bravura trupelor române în timpul războiului - mai ales în condițiile anarhiei bolșevice ce domnea în rândurile trupelor ruse - secretarul Ministerului de război englez vorbea despre oportunitatea unei înțelegeri cu Anton Denikin în care "și-a pus toată încrederea" și "cine îl va ajuta îi va fi prieten". Daniel Ciugureanu a pus problema
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
i-au înfruntat pe cei aproximativ 700 de cazaci ai lui Krasnov la Gatchina. ("Vedeți și": Revolta Kerenski-Krasnov). Krasnov a fost înfrânt și a fost luat prizonier. Generalul a fost în cele din urmă eliberat, după ce a jurat în fața autorităților bolșevice că nu se va mai implica în lupta antirevoluționară. El s-a îndreptat spre zona Donului, unde a ridicat la luptă căzăcimea și a reînceput lupta împotriva autorităților de la Petrograd. Krasnov a fost ales la Novocherkassk în luna mai în
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
Ofensiva bolșevică îndreptată către apus din 1918 - 1919 (Obiectiv-Vistula), a fost parte a acțiunii de ocupare de către armata RSFS Ruse a teritoriilor abandonate de armatele germane din așa numita regiune Ober-Ost, în urma retragerii de la sfârșitul primului război mondial. Ofensiva care viza atingerea
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
din Europa Răsăriteană din acele vremuri, a fost pornit mai degrabă accidental decât ca voință a uneia dintre părți. În haosul care pusese stăpânire pe regiune în primele luni ale anului 1919, este puțin probabil că vreo autoritate din Rusia bolșevică sau din renăscuta Polonie ar planificat în mod deliberat un război major în afara frontierelor. A fost numai o întâmplare faptul că rușii au reușit să organizeze ocuparea teritoriilor vestice părăsite de germanii în retragere mai înainte ca polonezii să-și
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
La aflarea veștilor despre izbucnirea Revoluției germane, guvernul sovietic a denunțat Tratatul de la Brest-Litovsk pe 13 noiembrie 1918 și a dat ordine Armatei Roșii să înainteze către vest spre statele baltice, Ucraina și Belarus, cu sarcina de a instala guvernări bolșevice în aceste teritorii. Înaintarea nou createi Armate de vest a început în noaptea de 17 - 18 noiembrie 1918, pentru ocuparea vacuumului operațional creat de retragerea germanilor, așa numitul "Ținut Transvistula - Привислянский край" al fostului Imperiu Rus, operațiune cu numele de
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
era slab echipați și în cea mai mare parte fără o experiență importantă de luptă, ei erau hotărâți să-și apere căminele de ccea ce un ziar local numea "amenințarea roșie". În același timp, în aceleași sectoare activau și grupuri bolșevice, care s-au angajat în lupte de mică amploare cu milițiile locale. Înfruntarea polono-bolșevică pentru controlul asupra orașului Vilna din prima săptămână a anului 1919 a fost un semnal pentru războiul care se apropia. Milițiile poloneze au fost obligate să
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
Tilsit, Brest-Litovsk, Kowel și Rowne. De asemenea, comandantul sovietic a dat ordine pentru asigurarea securității principalelor noduri de cale ferată, printre care Wilno, Lida, Baranowicze și Luninice. Printre obiectivele bolșevicilor s-a aflat și ajutorarea revoluționarilor germani și austro-ungari. Forțele bolșevice nu s-au așteptat la o rezistență serioasă în timpul înaintării prin teritoriile lituaniene, belaruse sau poloneze, forțele noilor state fiind considerate incapabile să-și apere "granițele temporare". Totuși, se pare că sovieticii nu se așteptau să atingă linia râului Vistula
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
cât mai vast în haosul instalat după încheierea războiului, mai înainte ca o forță de opoziție serioasă să se formeze. Prima confruntare de mai mare amploare a avut loc pe 14 februarie în zona orașelor Bereza Kartuska și Mosty. Ofensiva bolșevică a fost stopată la sfârșitul lunii februarie și a devenit clar pentru conducerea militară comunistă că atacurile date cu jumate de măsură nu pot străpunge liniile poloneze. Atât ofensiva sovietică, cât și contraatacul polonez au fost declanșate în același timp
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
Deși majoritatea copiilor acestui număr au fost confiscate, redactorul ziarului, Petras Klimas, a reușit să ascundă aproximativ 60 de exemplare. Cenzura a făcut ca distribuția și diseminarea Actului să fie ilegală în Lituania. La 3 martie 1918, Germania și Rusia bolșevică au semnat tratatul de la Brest-Litovsk. Acesta plasa popoarele baltice în sfera de interes germană, iar Rusia se obliga să renunțe la orice pretenție asupra lor. La 23 martie, Germania a recunoscut independența Lituaniei pe baza declarației din 11 decembrie. În
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
august 1916, forțele ruso-române au reușit să oprească ofensiva lansată de forțele germane de sub comanda feldmareșalului August von Mackensen, în Bătălia de la Mărășești. După Revoluția din Octombrie, generalul Șcerbaciov a reușit, pentru un timp, să limiteze propagarea influenței și agitației bolșevice în rândul trupelor. A reușit, astfel, ca Comitetul Frontului să decidă, la 30 octombrie 1917, să nu recunoască regimul sovietelor. La sfârșitul anului 1917 a fost stabilită legătura dintre Front și Statul Major General rus - STAVKA, șeful acestuia, generalul Mihail
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Mackensen și Arhiducelui Iosif, cu propunerea de a începe imediat negocieri de pace. Discuțiile s-au finalizat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prin semnarea Armistițiului de la Focșani. Semnarea armistițiului i-a permis lui Șcerbaciov să treacă la eliminarea influenței bolșevice din armata sa. În noaptea de 5/18 decembrie, el a ordonat trupelor loiale Radei Centrale să aresteze pe conducătorii bolșevici. Aceasta a fost urmată de dezarmarea trupelor bolșevice de către forțele Armatei Române. Lăsați fără arme și hrană, soldații ruși
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
armistițiului i-a permis lui Șcerbaciov să treacă la eliminarea influenței bolșevice din armata sa. În noaptea de 5/18 decembrie, el a ordonat trupelor loiale Radei Centrale să aresteze pe conducătorii bolșevici. Aceasta a fost urmată de dezarmarea trupelor bolșevice de către forțele Armatei Române. Lăsați fără arme și hrană, soldații ruși au fost nevoiți să plece în Rusia, pe jos, în decembrie 1917. La începutul anului 1918, trupele române, cu acordul lui Șcerbaciov, au intrat în Basarabia, pe motivul protejării
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
secolului al XVIII-lea în Buhara, și după multe decenii mai tarziu, a rabinului Rafael Ohana care venise din Tiberias. Între 1868 - 1914 circa 1,500 dintre cei 16,000 evrei din zona Buhara au emigrat la Ierusalim. După revoluția bolșevica din Rusia din 1917, între 1920-1930 alte circa 4000 evrei buhari au fugit în Palestina, trecând prin Afghanistan și Persia. Pe drum circa 800 au fost omorâți sau au murit de foamete. În 1889 în luna Elul, odată cu înființarea noilor
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
avut de suferit în urmă expulzării de către autoritățile otomane a tuturor evreilor cu cetățenie rusă sau inamica. Armata otomană a rechiziționat mai multe clădiri și a tăiat toți copacii. Numeroși evrei buhari au sărăcit în urmă războiului și a Revoluției bolșevice, când li s-au naționalizat averile. După război cartierul a găzduit un mare val de evrei buhari sărăciți de revoluție. Totuși în anii 1920-1930 sub dominația britanică, cartierul a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate. S-au instalat aici și
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Câșlița-Dunăre a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și o comunitate
Câșlița-Dunăre, Ismail () [Corola-website/Science/318405_a_319734]
-
de poliție. Poliția i-a arestat pe K.N. Bondar și V.D. Mirceva pentru instigare la revolte . În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române în Basarabia, la solicitarea Sfatului Țării, a dus la reprimarea revoltei bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Traian a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]
-
să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Hasan-Aspaga a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
de pe fronturile de vest și mesopotamian. Imperiul Otoman și Imperiul German au avut un conflict scurt la Batumi, odată cu sosirea corpului expediționar german, a cărui prim obiectiv era asigurarea securității câmpurilor petroliere din regiune. Luptele dintre Imperiul Otoman și Rusia bolșevică s-au încheiat din punct de vedere oficial pe 3 martie 1918, odată cu semnarea tratatului de la Brest-Litovsk. Pe 4 iunie 1918, otomanii au semnat tratatul de pace de la Batumi cu Armenia. Conflictul armat din Caucaz a continuat prin angajarea Imperiului
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
otomani orașele Malazgirt, Hınıs, Oltu, Köprüköy și Tortum. Pe 3 martie, marele vizir Talal Pașa și-a pus semnătura pe Tratatul de la Brest-Litovsk prin care Puterile Centrale puneau capăt stării de beligeranță cu RSFS Rusă. Acest tratat stipula că Rusia bolșevică urma să cedeze Batumi, Kars, și Ardahan. Aceste teritorii fuseseră cucerite de Imperiul Rus în timpul războiului din 1877-1878. Același tratat stipula independența Transcaucaziei. În plus față de prevederile oficiale, exista o clauză secretă care obliga Rusia să demobilizeze forțele armate naționale
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Părțile semnatare au fost pe de-o parte Marea Adunare Națională a Turciei, reprezentanții Armeniei Sovietice, Azerbaidjanului Sovietic și Georgiei Sovietice (care aveau să devină cu toate membre ale Uniunii Sovietice după Tratatul Unional din decembrie 1922), cu participarea Rusiei Bolșevice. Acest tratat este considerat succesorul convenției semnate la Moscova în 1921. Acest tratat a stabilit odată pentru totdeauna granițele dintre Turcia și statele din sudul Caucazului.
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]