2,428 matches
-
bolșevic) al Uniunii Sovietice (PC(b)US). În cele din urmă, în 1952, el a devenit sau, mai simplu, PCUS. Acest articol urmărește istoria partidului din 1918 până la disoluția sa din 1991. Pentru informații despre partidul dinainte de 1918, vezi articolele Bolșevic și Menșevic. Odată ce s-a format "Internaționala a treia" sau Cominternul în 1919, structura marxist-leninistă centralist democratică a PCUS a fost copiată de alți membri ai Cominternului, ceea ce a dus la formarea de partide comuniste în întreaga lume. Pentru cea
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
în mișcarea de pionieri, la vârsta de 14 ani intra în Komsomol (Organizația Tineretului Comunist) și la sfârșit, ca adult, dacă acesta arătase că aderă la disciplina de partid, (sau dacă avea relațiile potrivite), putea deveni membru de partid. Atunci când bolșevicii au redenumit partidul drept "Partidul Comunist al Întregii Rusii" erau aproximativ 200.000 de membri. Pe vremea lui Stalin, partidul s-a angajat într-o amplă campanie de recrutări de noi membri, atât din zona rurală cât și din orașe
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
o amplă campanie de recrutări de noi membri, atât din zona rurală cât și din orașe. Această acțiune avea ca scop atât "proletarizarea" partidului cât și încercarea lui Stalin să-și întărească baza de susținere prin depășirea numerică a veteranilor bolșevici și prin reducerea influenței lor în partid. Până în 1933, partidul avea aproximativ 3,5 milioane de membri dar, ca un rezultat al epurărilor, numărul lor a scăzut la 1,9 milioane până în 1939. În 1986, Partidul Comunist avea peste 19
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/298411_a_299740]
-
în aprilie 1918, trenurile cehoslovace - aflate în drum pre Vladivostok, deși obstrucționate de către sovietele locale, s-au deplasat dinspre Volga spre Urali. S-a distins, apoi, în timpul luptelor de apărare a căii ferate transsiberiene. La sfârșitul lunii mai 1918 - atunci când bolșevicii, în înțelegere cu Puterile Centrale, au încercat dezarmarea voluntarilor cehoslovaci, pentru ca aceștia să nu ajungă pe Frontul de Vest - a ordonat atacul și a salvat decisiv, pe plan local, situația. Dispunând, inițial, numai de 2 mitraliere și 170 de puști
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
s-a ocupat cu organizarea celulelor locale ale organizațiilor comuniste. A fost arestat de Ohrana (poliția secretă imperială rusă) și a fost exilat în Siberia. După Revoluția din Februarie s-a mutat la Petrograd, unde a condus organizația locală a bolșevicilor și a fost președintele sovietului municipal Narva. După Revoluția din Octombrie, Kosior s-a mutat în fostele teritorii ale Imperiului Rus ocupate de Imperiul German - Ober-Ost și Ucraina - unde a încercat să organizeze celule locale ale bolșevicilor. După semnarea Tratatului
Stanislav Kosior () [Corola-website/Science/320704_a_322033]
-
organizația locală a bolșevicilor și a fost președintele sovietului municipal Narva. După Revoluția din Octombrie, Kosior s-a mutat în fostele teritorii ale Imperiului Rus ocupate de Imperiul German - Ober-Ost și Ucraina - unde a încercat să organizeze celule locale ale bolșevicilor. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Kosior s-a mutat în Rusia, unde a devenit unul dintre liderii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1928 a devenit lider al Partidului Comunist al RSS Ucrainene. Una dintre sarcinile sale a fost punerea
Stanislav Kosior () [Corola-website/Science/320704_a_322033]
-
Aleksandrov. Activează sporadic ca actor, balerin, pictor decorator, iar în 1915, lucrează ca scenograf la Teatrul de operă al Prințului de Oldenburg. "15 martie 1917: Țarul Nicolae al II-lea abdică." "25 octombrie/ 7 noiembrie 1917: Are loc Revoluția Rusă. Bolșevicii conduși de Lenin preiau puterea. Începe războiul civil." 1918-1921 Tatăl artistului, Laurențiu II baron Löwendal, ar fi murit, se pare, într-o acțiune având drept scop salvarea familiei Țarului Nicolae al II-lea (care avea să fie executată în vara
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
speciale asumate în timp de război și pentru perioada postbelică. Ca urmare, chiar în timp ce Edwin Montagu anunța noile reforme constituționale, o comisie parlamentară britanică aflată sub președinția judecătorului Rowlatt a primit sarcina investigării legăturilor dintre naționaliștii indieni și germani și bolșevici, care conduseseră la violențe în India, cu obiectivul nedeclarat al extinderii și în perioada postbelică a puterilor speciale asumate de guvernul Indiei în perioada războiului. Comitertul Rowlatt și-a prezetat raportul în iulie 1918. Raportul identifica trei regiuni în care
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
datoria externă era imensă, francul s-a devalorizat, iar salvarea era văzută în încasarea datoriei de război din partea Germaniei. Climatul social-politic german s-a deteriorat, proliferând grupările ultranaționaliste, revizioniste și revanșarde, între care Partidul Național-Socialist, condus de Adolf Hitler. Adepții bolșevici au înființat în 1919 Partidul Comunist German. Grupurile ultranaționaliste de dreapta au încercat să înlăture regimul instaurat în 1919 prin Constituția de la Weimar, fiind plănuite două puciuri, ambele eșuând. După semnarea Tratatului de la Versailles, Germania a lansat întregul arsenal pentru
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
din sudul Rusiei, a fost mărul discordiei între albii și roșii în timpul războiului civil. Din 1928, administrația regiunii a fost mutată din vechiul centru căzăcesc Novocerkassk la Rostov-pe-Don, ceea ce a dus și la eclipsarea orașului armenesc Nahicevan-pe-Don. În timpul regimului sovietic, bolșevicii au demolat două dintre cele mai importante monumente ale orașului: Catedrala Sfântul Alexandru Nevski (1908) și Catedrala Sfântul Gheorghe din Nahicevan (1783-1807). Cea mai mare parte a orașului a fost transformată în ruine de forțele germane care au ocupat zona
Rostov-pe-Don () [Corola-website/Science/303249_a_304578]
-
unele categorii de criminali", aprobat în mai 1941. La 7 iunie 1941, NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților. Deși directivele veneau de la Moscova, cei care le-au executat au fost din Basarabia. "Oamenii noi" ai bolșevicilor erau avansați în posturi și susținuți în activitatea profesională. Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul că a colaborat cu
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
(în limba rusă: "Расказачивание" "Raskazacivanie") este un termen prin care se descrie politica sistematică a bolșevicilor de eliminarea a cazacilor de pe Don și a celor din Kuban ca grupuri sociale. Acest război a fost prima decizie luată de liderii sovietici pentru „eliminarea, exterminarea și deportarea a populației unui întreg teritoriu”. O serie de istorici consideră că
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
1907. După izbucnirea revoluției din Rusia din 1917, elitele cazacilor au adoptat o politică ostilă sovietelor muncitorilor, țăranilor și soldaților, în vreme ce cazacii săraci au sprijinit sus-numitele soviete. În timpul războiului civil, cazacii au putut fi găsiți în ambele tabere: a „roșiilor” bolșevici și a „albilor” monarhiști. Aproximativ 20% dintre cazaci au luptat în rândurile Armatei Roșii. Conceptul descazacizării încă din timpurile imperiale. Au existat discuții aprinse cu privire la desființarea regiunilor administrative căzăcești („Armatele căzăcești”) și de reducere a privilegiilor lor, proces prin care
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
început luptele pentru eliminarea sovietelor. Forțele lui Kaledin au ocupat pe 15 decembrie, după o bătălie de șapte zile, orașul Rostov pe Don. Pe 7 ianuarie 1918, Gărzile Roșii au declanșat contraofensiva din bazele din Gorlovka, Lugansk și Millerovo. Atacul bolșevicilor a fost sprijinit de rebeliunile muncitorilor și cazacilor săraci. Pe 25 februarie, trupele bolșevicilor au ocupat Rostovul și Novocerkasskul. Resturile trupelor cazacilor „albi” conduse de atamanul Popov, au fugit în stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
o bătălie de șapte zile, orașul Rostov pe Don. Pe 7 ianuarie 1918, Gărzile Roșii au declanșat contraofensiva din bazele din Gorlovka, Lugansk și Millerovo. Atacul bolșevicilor a fost sprijinit de rebeliunile muncitorilor și cazacilor săraci. Pe 25 februarie, trupele bolșevicilor au ocupat Rostovul și Novocerkasskul. Resturile trupelor cazacilor „albi” conduse de atamanul Popov, au fugit în stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat mai mult de 8.000 de cazaci. Au fost înființate „tribunale revoluționare” în numeroase
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
regiunii Donului să predea o cotă de cereale egală cu întreaga producție a regiunii. Cea mai mare parte a cazacilor a trecut de partea forțelor rebele. Alături de forțele lui Wranghel, cazacii i-au alungat încă o dată din regiunea Donului pe bolșevici în august 1920. Forțele albilor nu au reușit să-și păstreze pozițiile și s-au retras în Crimeea. După ce bolșevicii au reușit să obțină controlul și în Crimeea, cazacii au devenit victime ale Terorii Roșii. Comisii speciale („troica”) au fost
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
a trecut de partea forțelor rebele. Alături de forțele lui Wranghel, cazacii i-au alungat încă o dată din regiunea Donului pe bolșevici în august 1920. Forțele albilor nu au reușit să-și păstreze pozițiile și s-au retras în Crimeea. După ce bolșevicii au reușit să obțină controlul și în Crimeea, cazacii au devenit victime ale Terorii Roșii. Comisii speciale („troica”) au fost înființate și însărcinate cu „descazacizarea”. Aceste „troici” au condamnat la moarte în cadrul acestui program peste 6.000 de oameni doar
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
un lagăr precum cel de la Oriol era deja supraaglomerat. Organizația CEKA din Piatigorsk a organizat o „zi a Terorii Roșii” pentru executarea a 300 de oameni. Obligația elaborării listelor celor care trebuiau executați a căzut în sarcina organizației locale a bolșevicilor. Cum avea să depună mărturie un cekist, bolșevicii locali au stabilit în mod arbitrar persoanele care trebuiau executate, acesta fiind un prilej pentru rezolvarea unor dușmănii vechi. S-a ajuns chiar ca, în lipsa unor persoane „potrivite” pentru execuție, pe lista
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
supraaglomerat. Organizația CEKA din Piatigorsk a organizat o „zi a Terorii Roșii” pentru executarea a 300 de oameni. Obligația elaborării listelor celor care trebuiau executați a căzut în sarcina organizației locale a bolșevicilor. Cum avea să depună mărturie un cekist, bolșevicii locali au stabilit în mod arbitrar persoanele care trebuiau executate, acesta fiind un prilej pentru rezolvarea unor dușmănii vechi. S-a ajuns chiar ca, în lipsa unor persoane „potrivite” pentru execuție, pe lista amintită au fost trecuți bolnavii din spitalul din
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
organelor locale ale puterii să declanșeze teroarea de masă împotriva cazacilor bogați, exterminarea tuturor prin întreprinderea de acțiuni nemiloase împotriva tuturor cazacilor care au luat parte indiferent cum, direct sau indirect, la lupta împotriva sovietelor. După doar două săptămâni, liderii bolșevici ai Frontului de sud au emis propriile instrucțiuni cu privire la aplicarea rezoluției: „Principala datorie a comitetelor executive ale stanițelor și hutoarelor este neutralizarea căzăcimii prin extirparea nemiloasă a elitei sale. Atamanii de regiune și de stanițe sunt subiectul eliminării necondiționate, [dar
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
statul sovietic s-a concentrat împotriva eliminării cazacilor ca entitate monolitică socială, juridică și economică. Reabilitarea completă a cazacilor și a locuitorilor teritoriului Donului a avut loc în septembrie 1919. Printr-un articol apărut într-un ziar al Armatei Roșii, bolșevicii primeau noi instrucțiuni: „Cu toate că este adevărat că o anumită parte a populației teritoriului Donului este contrarevoluționară din motive de natură economică, aceasta nu reprezintă nici pe departe majoritatea. Iar această parte a populației care a rămas poate deveni aliatul nostru
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
că rapoartele albilor cu privire la atrocitățile roșiilor din regiunea Donului au fost exagerate în mod voit, urmărind scopuri propagandistice. Există un exemplu al raportului unui ataman, care menționa 140 de persoane executate în Bokovskaia, raport care s-a dovedit exagerat, de vreme ce bolșevicii condamnaseră la moarte doar 8 oameni, dar nu au reușit să ducă la îndeplinire sentințele capitale. Același istoric rus subliniază că prin semnalarea acestor rapoarte false sau făcute cu scop propagandistic, nu se încearcă diminuarea crimelor făptuite de bolșevici. Alți
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
de vreme ce bolșevicii condamnaseră la moarte doar 8 oameni, dar nu au reușit să ducă la îndeplinire sentințele capitale. Același istoric rus subliniază că prin semnalarea acestor rapoarte false sau făcute cu scop propagandistic, nu se încearcă diminuarea crimelor făptuite de bolșevici. Alți istorici, printre care Orlando Figes, Donald Rayfield, Alexander Nekrich, R.J. Rummel și Stéphane Courtois, au tras concluzia că procesul de descazacizare a avut caracteristicile unui genocid și implicat sute de mii de oameni. Specialistul în istoria rusă al Univeristății
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
cu privire la subiectul migrației forțate în Rusia a demonstrat în lucrarea Împotriva voinței lor că peste 45.000 de cazaci au fost deportați din provincia Terek în Ucraina. Pământurile deportaților au fost redistribuite cazacilor prosovietici și cecenilor. Chiar și unii dintre bolșevici au admis că procesul de decazacizare a avut caracteristicile unui genocid. Reingold, președintele Sovietului revoluționar al Donului, cel care a fost împuternicit să impună puterea bolșevică în teritoriile cazacilor, a admis că decazacizarea a fost în practică „o politică nediscriminatorie
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
motive de sănătate, activează puțin în cadrul acestui for. La începutul anului 1918, în fruntea unei delegații de latifundiari basarabeni, se întâlnește la Iași cu regele Ferdinand. În cadrul acestei întâlniri, latidifundiarii, aflați sub pericolul de a-și vedea averile confiscate de bolșevici, se declară susținători ai unirii Basarabiei cu România, cu condiția de a le fi garantate proprietățile de Guvernul Român. În anii 1924-40 ocupă funcții importante în Banca Populară din Basarabia. În 1933, la invitația lui Ion Duca, devine membru al
Pantelimon V. Sinadino () [Corola-website/Science/316658_a_317987]