1,995 matches
-
înzestrata cu mai multe zeci de astfel de mașinuțe care se strecurau pe terenuri cu mari denivelări, încât uneori ți se părea că merge numai în două roți, iar la hurducăieli mai mari te putea zvârli afară că pe un bolovan, daca nu te țineai bine pe picioare. Ușor de înțeles de ce nu m-am lăsat și eu astfel hurducata și am preferat zborul cu elicopterul, dar pentru ei a fost o aventură de zile mari, răsplătita de noutățile frumuseților de
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
s-au putut înfăptui, se găsesc acolo, intacte. Despre drumul parcurs de poetă până până la desăvârșire, s-ar putea spune multe. El presupune: frângeri și înfrângeri de sine, singurătate, izolare, escalararea zidurilor, urcatul pe trepte, pas cu pas, cu un bolovan în spinare, precum miticul Sisif. Mai presupune capriciile daimonului, care nu se lasă întotdeauna înduplecat, ieșirea din trup și metamorfozarea în “Altceva”, cum a spus Nichita “Altceva/ cu mult mai înalt / cu mult mai frumos” - dar mai ales, înseamnă Crucea
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
mă duc pentru o clipă la cruce. Gândul a plecat fără șovaială și s-a oprit pe culmea unui deal pleșuv. Nici-un fir de iarbă nu îndrăznise să răsară acolo. Nici-o floare nu-și răspandea acolo parfumul. Pământul era numai bolovani și pietre. În sufletul trecătorilor erau tot numai bolovani și pietre. Pe cruce, între doi tâlhari de drumul mare, Isus Christos plătea prețul păcatului meu. Mâinile care au pus fiecare planetă pe orbită, zvâcneau acum prinse în cuiele răstignirii. Picioarele
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
plecat fără șovaială și s-a oprit pe culmea unui deal pleșuv. Nici-un fir de iarbă nu îndrăznise să răsară acolo. Nici-o floare nu-și răspandea acolo parfumul. Pământul era numai bolovani și pietre. În sufletul trecătorilor erau tot numai bolovani și pietre. Pe cruce, între doi tâlhari de drumul mare, Isus Christos plătea prețul păcatului meu. Mâinile care au pus fiecare planetă pe orbită, zvâcneau acum prinse în cuiele răstignirii. Picioarele care călătoriseră neobosite, ducând tuturor vestea împăcării cu Dumnezeu
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
PASĂREA DE SOMN, ALBASTRĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Departe stau de certurile mărunte Străin și intereselor de clan Fiecare om are un munte, Pe care urcă-n spate-un bolovan --------------------------------------------- Rătăcirile de noapte Pe tărâmul unui vis De atâtea ori inapte Să te treacă de abis; Deschizi ochii mari și vezi Și ambiguu și confuz Umbre de cirezi, livezi Desenate de Urmuz Lume care-apoi dispare În ținuturi iluzorii Precum șterge
PASĂREA DE SOMN, ALBASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358907_a_360236]
-
Du-te, i-a zis un localnic, care îl văzu rezemat lângă poartă. Pictorul nu se mai întoarce. Bărbatul îi arătă un baston noduros în semn de amenințare și scoase câteva sunete ca o huiduială. Apoi se așeză pe un bolovan acoperit cu mușchi verde, la câțiva metri de cascadă, privind în gol. Spuma apei, la razele lunii, era ca o dantelărie desprinsă din basme. Însă nu efectul acestei simfonii îl atrăgea pe nebun. Un vulcan clocotea în mintea sa. Acolo
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! ABIA ATUNCI Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
16 profesori, toți calificați: Gheorghe Ștefănescu (director, română-franceză), Cornel Ciupercă (dir.adj.-biologie), Ion Soare (matematică), Gheorghe Lupuleț (fizică), Victor Zaharescu (română), Gheorghe Mosoia (matematică), Niculina Ciupercă (chimie), Mircea Rădescu (română), Maria Sandu (rusă), Maria Doană (istorie-geografie), Lucreția Dulamă (română-istorie), Viorica Bolovan (biologie), Gheorghe Bălașa (biologie), Stelian Cosma (ed. fizică), Mihai Marian (desen), Virginia Nistor (română), Adriana Matei (necalificat, liceu). Următoarele cadre didactice calificate la cursul primar sunt detașate pe lângă școala medie : Lucreția Bălan, Viorica Jinga, Rodica Vorovenci, Maria Dumitrecu. Aici se
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XIX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359445_a_360774]
-
clandestin, amintindu-și feeria căderii lui în noaptea impactului. Gândea, nefericitul, ca plutise că o pasare albă, cu ochii larg deschiși și cu silueta arcuita grațios, ca o patinatoare suspendată. De fapt, au confirmat martorii, a căzut gingaș că un bolovan. Cred și eu, nu are nici cea mai mica formă aerodinamică. Partea rea e că am rămas în arest la domiciliu, câtă vreme elementul central din alcătuirea mea nu se învrednicise încă să prindă alura de suflet întremat. Am ieșit
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
tine din cupa fericirii, Dar ea s-a spart atunci, când tu m-ai părăsit. Pierdusem și speranța, dar... într-o zi de vară, Tot rătăcind agale, dau peste un voinic. Mergeam, de parcă-n suflet aveam o grea povară - Un bolovan mi-e pasul... Cad... apoi mă ridic, Dau ca să fug... Ceva mi se-agăță de haină Și... mă apucă plânsul și... nu am cui să spun. M-am rătăcit atunci și am privit cu spaimă, Și, întrebări o mie, n-
CENUŞA UNUI SUFLET... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360342_a_361671]
-
plată. Iute, fata cea frumoasă Îi pune pe toți la masă, Apoi zice-ntr-un suspin: - Sunt Călina lui Călin. Tata-i ziua la pădure Cu-o țapină și-o secure, Iară mama, de doi ani, Stă sub flori și bolovani ... După ce s-au odihnit, Către seară s-au pornit Ștefan și ai săi, voioși, La rotitul de cocoși, În poiană-n clar de lună, Unde noaptea îi adună Și se bat de zboară pene, Iară gotcele alene Pe sub brazi se
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
potrivit și la locul potrivit, va ști cu talentul și știință în dotare să schimbe sensul forței pe axa geopolitică, în sensul dorit, cu o judecată severă și o îndurare totală. Și înlocuindu-l la timp pe “Zeus” cu un bolovan în scutece, sa decide Titanomahia Atlanților din Carpați în detrimentul “Har Magiddonului” Lemurienilor - astfel ca victoria finală să fie a lui Lord Helios. Dacă domniile voastre puteți dormi“liniștiți” la adăpostul mitului Marii Ignoranțe în Dezastrul refuzului... în Cercul Funcțiunilor de 10
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
revedere de la umbra poetului. Studenții Școlii Normale, șase la număr, luară pe umerii lor sicriul și-l duseră lângă groapa săpată proaspăt sub un tei; patru dintre ei îl coborâră ușor în hăul pământului...Maiorescu cu câțiva prieteni aruncară primii bolovani care sunară straniu peste cutia de brad, care-i purta rămășițele pământești. Așa s-a stins cel mai mare geniu al poeziei românești... Ion Ionescu -Bucovu Referință Bibliografică: CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
și anume că, “Postmodernismul românesc” așa cum a fost “postulat” de M. Cărtărescu e nul și neavenit din următorul raționament: Talentul nativ fără știința viului e ca marea fără pești sau ca o haldă de steril din grămada de petriș și bolovani a umanității din care vrei cu orice preț să scoți aur, smirnă și tămâie, inconștient că în urma ta vor rămâne doar niște ființe monstruoase aflate în competiție cu niște “automate ale morții”, care nu mai au altă menire decât să
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
prelungească ție, și neamului întreg, Axa, de pe axa Pământului pe axa Cerului cristalin!... scribălău neghiob și poet cu talent ieșit din comun!...Dar, degeaba!... Dacă nu e șlefuit de cine trebuie, cum să vezi tu aurul strălucind în grămada de bolovani și steril a umanității, poet neisprăvit?!... Alunga-te-ar toți Platonii din Cetatea Valahiei eterne!... Pe care nu o meriți încă, cum nu ai meritat-o nici până acum, Manoile, tată!... Manoile!... Manoile!... Românaș-bulgăraș din hoarda lui Bogomiloiu adus cu
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
de așteptare, pentru că vreau să rămân singură cu mama ta. Totodată, asistenta înțelege, și fără să fie invitată, iese împreună cu fata. Rămasă singură cu doctorița, Ileana S. începe să povestească pe îndelete despre familia ei, încercând să explice care este bolovanul, cărămida - cum spune ea - ce-i apasă sufletul: Offf! Dacă ar ști o fată când se mărită cum ar fi viața ei, ar rămâne fată bărână ori s-ar duce la mânăstire adaugă ea și oftează din nou adânc. Ochii
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
de așteptare, pentru că vreau să rămân singură cu mama ta. Totodată, asistenta înțelege, și fără să fie invitată, iese împreună cu fata. Rămasă singură cu doctorița, Ileana S. începe să povestească pe îndelete despre familia ei, încercând să explice care este bolovanul, cărămida - cum spune ea - ce-i apasă sufletul: Offf! Dacă ar ști o fată când se mărită cum ar fi viața ei, ar rămâne fată bărână ori s-ar duce la mânăstire adaugă ea și oftează din nou adânc. Ochii
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360562_a_361891]
-
cu lacrimi multe, grele... Și, a găsit-o într-un parc, înfășurată-n cerga gropii, Sub trandafiri și lumânări..., și multe tufănele... A vrut s-ajungă lângă ea, să-i spună că i-e dor Dar l-au gonit cu bolovani și l-au rănit de moarte... Cu jalea-n suflet a fugit, înțelegînd că cei ce mor, Se duc și nu se mai întorc, căci pleacă prea departe... S-a-ntors acasă năruit, să-și caute odihnă Dar ușa nu s-a
POVESTE DE IARNĂ FĂRĂ SFÂRŞIT...- PĂRERI PERSONALE- VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360679_a_362008]
-
-l aud:/ uneori fierbe cu muget fierbinte,/ plânge, plânge în fund de morminte.../ Alteori țipă, sălbatec și crud./ ca o aprigă poftă de viață,/ sau șuieră-a ispită răzleață./ cu brânciul ei ațâțător/ la jaf, la omor.../ Sub marii amari bolovani,/ cineva urlă de o mie de ani,/ cineva cantă de-un veac,/ cineva n-are geamăt, nici leac,/ altul cheamă și cheamă,/ altul blesteamă,/ altul cu`ntreg cuțitul/ ucide granitul.../ Sub marii, amari bolovani,/ sângele temniței fierbe de-o mie
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
jaf, la omor.../ Sub marii amari bolovani,/ cineva urlă de o mie de ani,/ cineva cantă de-un veac,/ cineva n-are geamăt, nici leac,/ altul cheamă și cheamă,/ altul blesteamă,/ altul cu`ntreg cuțitul/ ucide granitul.../ Sub marii, amari bolovani,/ sângele temniței fierbe de-o mie de ani./ Aud, aud,/ cu urechea pe piatră plecată,/ gârla lui răsculată./ Îi simt, îi simt/ smoala aprinsă, fonta lichidă,/ otrava toridă./ Și carnea mea trosnește deodată,/ din zăvoare drăcești,/ prin mădulare să se
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! Abia atunci Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
mine în alta.As fi vrut să îl iau din mână lor,să-l ajut dar mintea mea nu avea nici o putere și nu se putea desprinde de trupul ranit.Aruncat într-o cameră umedă,mă simțeam greu că un bolovan și în ceață încercăm să-i strig numele,,Pablo,Pablo” M-am trezit dis de dimineață,atunci când intră o îngrijitoare pe ușă și îmi făcu semn să mă ridic și s-o urmez.M-am ridicat cu greu și am
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
culcat pe spate ca să mă ude niște ploi. din chipul meu de lut răsare copacul veșnic înverzit, cu ramuri tinere spre soare cu rădăcini spre infinit. din ghinda lui an după an vor crește alți stejari în floare, din fiecare bolovan vor răsări flori de cicoare. apoi pădure se vor face, poieni de vis cu maci în floare, acolo unde trupu-mi zace doar luminat de mândrul soare. Referință Bibliografică: dorință / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1115, Anul
DORINŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359924_a_361253]
-
târăște picioarele după bastonu’ ăla, săracu’ de el! Dar putea să stea și el cu gâștele că și așa nu mai face treabă”. Vorbind cu sine în căutare de justificări și mijloace de răzbunare, Gavrilă mergea nemulțumit și nervos, lovind bolovanii ce‑i ieșeau în cale și frunzele de porumb care‑i atingeau brațele. Odată intrat în curte, s‑a dus sub șopron să caute toporișca. Câteva păsări au venit de‑ndată aproape de el, privind cu lăcomia lor nevinovată și cu-rioa-să
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
CER ASCUNS Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 481 din 25 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului CER ASCUNS Merg prin viață, îndrăznesc, Cu pasul simplu și firesc, Preferând să mai trăiesc, Mi se pare foarte omenesc! Peste drum cu bolovani, Sfărâmați de mulții ani, Cu un sigiliu încă nepătat, Peste lumea mare aruncat. N-am ales nici o cărare, Am mers pe drumul mare, Fiind o grea încercare, Trecută cred, de fiecare. Îndreptat spre ultim plai, Însoțit de-un trist alai
CER ASCUNS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359200_a_360529]