6,391 matches
-
nu sunt eu omul în stare să născocească ceva. Cât va mai dura până se va găsi cineva care să disece descântecul și să creeze altă variantă, și alta, și alta? Din ce în ce mai noi și mai performante. Până să inventeze Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai departe pe aceeași idee. Suntem aruncați într-o nouă paradigmă a groazei. În cazul în care Duncan e mort, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cât va mai dura până se va găsi cineva care să disece descântecul și să creeze altă variantă, și alta, și alta? Din ce în ce mai noi și mai performante. Până să inventeze Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai departe pe aceeași idee. Suntem aruncați într-o nouă paradigmă a groazei. În cazul în care Duncan e mort, a fost o victimă necesară. Pentru mine, a fost testul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai dura până se va găsi cineva care să disece descântecul și să creeze altă variantă, și alta, și alta? Din ce în ce mai noi și mai performante. Până să inventeze Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai departe pe aceeași idee. Suntem aruncați într-o nouă paradigmă a groazei. În cazul în care Duncan e mort, a fost o victimă necesară. Pentru mine, a fost testul nuclear în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se va găsi cineva care să disece descântecul și să creeze altă variantă, și alta, și alta? Din ce în ce mai noi și mai performante. Până să inventeze Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai departe pe aceeași idee. Suntem aruncați într-o nouă paradigmă a groazei. În cazul în care Duncan e mort, a fost o victimă necesară. Pentru mine, a fost testul nuclear în atmosferă. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din toate direcțiile se aud discuții la radio și la televizor, împușcături slabe, râsete, bombe, sirene. Latră un câine. Cică așa ar fi ora de maximă audiență. Opresc apa. Îmi scutur părul. Trag perdeaua dușului și mă întind după prosop. Și apoi îmi dau seama. Aerisirea. Puțul de aerisire, care leagă toate apartamentele. Aerisirea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot ea l-a omorât? — Ipotetic vorbind, zice, presupunând că mi-am ucis soțul după ce mi-am ucis și fiul, n-ar fi normal să fi fost cam furioasă că un plagiator imbecil, puturos, iresponsabil și lacom a aruncat o bombă care a distrus tot ce-am iubit? Dar tot așa cum, ipotetic vorbind, ar fi putut să-i ucidă pe soții Stuart. — Ideea e, zice, că această Carte a umbrelor încă mai există pe undeva. Sunt pefect de acord. Și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cu nimic. În cameră este atâta liniște, că se aude de alături bătălia de la Gettysburg. Din apartamentul de sus se aude un depresiv care cântă la chitară o melodie folk. Un actor țipă, un leu rage și din văzduh șuieră bombele. — Cu sos Worcestershire, zice Stridie. Deci anșoa. Deci carne. Deci cruzime și moarte. Ține cutia cu o mână și arată spre ea cu mâna cealaltă, zicând: — Asta merge direct în veceu, acolo unde i-e locul. Și număr: 7, 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mașina ei. Și încep să număr: 1, 2, 3... Lucrul pe care noi îl numim „natură“, zice Stridie, nu se referă decât la felul în care distrugem lumea pe zi ce trece. Fiecare fir de rapiță nu-i decât o bombă atomică cu ceas. Poluare biologică. Un dezastru gălbior. Tot așa cum, oriunde te-ai duce, la Paris sau la Beijing, zice Stridie, nu ai cum să nu găsești hamburgeri de la McDonald’s, aici avem de-a face cu echivalentul unor forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dacă nu cumva și în corpul nevesti-sii. Ridicându-și trupul zvelt de pe al ei, strivit de salteaua ergonomică de greutatea lui, Allan avea impresia că-i simte izul, un iz neplăcut. Unul dintre pacienții lui Alan avea un bar, o bombă de beton numită Greyhound și plasată pe un refugiu pentru pietoni de pe o arteră aglomerată. În pub se putea ajunge doar prin niște pasaje subterane puțind a urină. Pe încheieturile masive ale degetelor, bărbatul își tatuase la o mână „ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să genereze o intensă impresie de aflare în treabă. Care va să zică noi, aliații Americii, luptăm, nu glumă, pentru cauza dreaptă a belirii lui Saddam. La nevoie, vom face față atacurilor aeriene ale irakienilor la Constanța și București, vom înfrunta atentatele cu bombe ale acelorași sub înțeleapta conducere a administrației locale... După părerea mea, dacă România ar face obiectul unui atac sau unui atentat irakian, dincolo de tragismul situației, aceasta ar fi o onoare pentru noi. Ar însemna că suntem altceva decât chibiții, țuțerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu mă bag, nu m-amestec. Al-Qaida nici nu trebuie să se deranjeze prea mult, se găsesc urgent pe la noi inși care, pentru o mie de parai, să-ți faciliteze aruncarea în aer a metroului, București Mall-ului sau Gării de Nord. Bombele din trenurile spaniole au fost detonate cu ajutorul telefoanelor mobile. Nokia și Ericsson nu sunt firme musulmane, telefoanele celulare n-au fost inventate de bin Laden. Explicația și diagnosticul pentru moartea oarbă care lovește acum în orice punct al globului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
placă, veche de zeci de ani, fără ca nimeni să-i contrazică „verde în față”, așa cum ar merita. Gen. Stănculescu, între înmormântarea soției lui, sinucisă sub lozinca „Fiți blestemați!”, și jurizarea unor fundulețe de studente, ne spune cum deținea el planurile bombei atomice a lui Ceaușescu, precum și alte filme de Sergiu Nicolaescu. „Domnul” Niculescu-Mizil zice că altfel ar fi stat lucrurile în decembrie ’89 dacă în balconul de la CC s-ar fi aflat conducerea colectivă, „strâns unită”, a Partidului din august ’68
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de marile trăiri spirituale colective fără de care nu există religie adevărată. Toți cei ce ne aflam dincolo de poarta mănăstirii eram un fel de dop străin pus să astupe calea de comunicare a pelerinilor adevărați cu strămoșul lor. Așa, dacă o bombă, care parcă se cerea, având în vedere cohortele de sepepiști și polițiști călcându-se degeaba pe picioare, exploda în curtea Putnei, cei de pe dealuri și din spatele grilajelor s-ar fi simțit eliberați. E o glumă crudă, dar nu cunosc alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
80 și Los Angeles ’84 au avut loc în tensiunea nu mai puțin apăsătoare a războiului rece. Las la o parte faptul că această desfășurare de forțe nu rezolvă mare lucru: Al-Qaida sau alți teroriști n-au pus încă o bombă din considerente pe care nu le cunoaștem; dacă se vor decide s-o facă, nu vor putea fi împiedicați. Marca să fie atunci hipertehnologia science-fiction etalată de marile firme? Sau „erorile” de arbitraj? Sau dopingul? Ar putea fi toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pentru iertarea păcatelor. Pedeapsa varia, nu atât prin număr (cum s-ar crede), cât mai ales prin forța și tehnica întrebuințate în actul lovirii. Ca să fiu mai explicit, trebuie să vă spun că un delict grav era echivalentul unui șut bombă cu șpițul, iar unul minor se traducea de cele mai multe ori printr-o atingere formală cu latul. Războaiele, în schimb, erau scurte și haotice. Și nu pentru că luptătorii n-ar fi știut cum să pună o piedică sau cum să atârne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ba Într-alta. Odată, Într-una dintre aceste călătorii, am Întîlnit un bărbat Într-un bar, care mi-a povestit o istorie despre cum era el copil În Berlin, În Germania, chiar la sfîrșitul războiului. Întregul oraș fusese spulberat de bombe, așa că aducea destul de mult cu felul În care va arăta Piața Scollay mai tîrziu În această poveste, și era iarnă și frig și nu era nimic de mîncare. Casa lui, ce mai rămăsese din ea, era foarte Întunecoasă și friguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În fund pe trotuar, la adăpostul unui perete luminat de soare, unde era un pic mai cald. Stătea acolo ore Întregi În fiecare zi și visa la mîncare. Strada din fața casei avea o gaură mare În mijlocul ei, acolo unde căzuse bomba. Oamenii o acoperiseră parțial, Însă tot nu fusese astupată de tot și, Într-o zi, din capătul străzii s-a apropiat un camion Încărcat cu cărbuni. Șoferul n-a observat craterul la timp și camionul s-a izbit frontal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe ceilalți Întârziați. Îi salută cu o fluturare a mîinii. Pe gard era lipit un afiș: „Contribuții la Fondul pentru ajutorarea mamelor din națiunile libere. Participați la serbarea... dată sub patronaj regal“. 2 Arthur Rowe locuia pe strada Guilford. O bombă, căzută În mijlocul străzii Încă la Începutul blitz-ului, avariase casele de pe amîndouă trotuarele, dar Rowe nu se mutase. Casele dispăreau peste noapte, iar el nu se clintea. La toate ferestrele, geamurile fuseseră Înlocuite cu scînduri; ușile, smulse din țîțÎni, trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume asupra acestei clădiri neînsemnate. Bomba explodă, cu o jumătate de milă mai Încolo, făcînd să se cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de omul acesta; căci Își dădea seama că dacă lui personal nu-i era frică, asta se datora nu atît curajului, cît singurătății sale. S-ar putea să nu fie... Trebui să aștepte ca șuierul să contenească, urmat de explozia bombei - de data asta foarte aproape - probabil la colțul străzii vecine (exemplarul din Micul duce căzuse). — ...să nu fie mare lucru. Așteptară să mai cadă cîteva bombe, de parcă traiectoria i-ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea să nu fie... Trebui să aștepte ca șuierul să contenească, urmat de explozia bombei - de data asta foarte aproape - probabil la colțul străzii vecine (exemplarul din Micul duce căzuse). — ...să nu fie mare lucru. Așteptară să mai cadă cîteva bombe, de parcă traiectoria i-ar fi urmărit pe ei, dar păreau să se fi oprit. Nu, mulțumesc... adică da, aș mai vrea o felie. Individul avea un fel ciudat de a fărîmița bucata de cozonac, pesemne din pricina nervozității. „Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să pățească așa ceva? Zvîrli ceașca pe podea și se ridică În picioare. Schilodul se depărtă de el cu repeziciunea unui mecanism pe roate; spinarea enormă și brațele-i lungi și puternice se pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pregăteau parcă de luptă. În clipa aceea, explodă bomba. De data asta nu auziseră avionul. Prăpădul coborîse fără zgomot pe o scară de mătase și ei nu auziseră nimic: deodată, zidurile Începură să se năruie. Ciudate efecte are suflul unei bombe; uneori aduce ca un vis urît, sau cu răzbunarea cuiva Împotriva semenilor săi: poate să te azvîrle gol pușcă În stradă, sau să te expună privirilor indiscrete ale vecinilor, În timp ce dormi În pat sau șezi pe closet. Arthur Rowe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ești? Unde ești? Unde ești?“ CAPITOLUL II ANCHETA PARTICULARĂ „Cicatricea rămăsese profundă multă vreme după Încetarea durerii.“ Micul duce 1 Orthotex - „cea mai veche agenție de anchete particulare din Metropolă“ - continua să-și ducă existența la capătul Încă neatins de bombe al străzii Chancery Lane, Într-o clădire situată lîngă un anticariat, Între o librărie juridică și un local care În timp de pace fusese renumit pentru bufetul lui rece. Agenția se afla la etajul al patrulea, și imobilul nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Poate că ai dreptate. Toți suntem cu nervii la pămînt. Eu unul n-am fost niciodată Împotriva alcoolului - dar numai ca stimulent! — Toată lumea are nevoie de stimulente, În zilele noastre. — Noaptea trecută a fost jale la Purley. Nu atît din pricina bombelor - n-au fost prea multe - cît din pricina așteptării Încordate. Ne-am primit, firește, și noi partea de bombe și de mine... — Casa În care locuiam a fost distrusă aseară. — Nu mai spune! exclamă domnul Rennit fără prea mult interes, deschizînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]