927 matches
-
volum de nouă milioane o sută treizeci și cinci de mii de metri cubi, cu o palmă în plus sau în minus, cu un punct în plus, o virgulă în minus. Centrul, toți recunosc cu uimire, e într-adevăr mare. Și aici, bombăni Cipriano Algor printre dinți, vrea ginerele meu să vin să trăiesc, în dosul unei ferestre care nu se poate deschide, cică pentru a nu altera stabilitatea termică a aerului condiționat, dar adevărul e altul, oamenii se pot sinucide, dacă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
forțat de insistențele și presiunile unor terțe persoane, chiar justificate de iubirea filială sau de acea milă înlăcrimată pe care bătrânii, chiar dacă o resping, o trezesc în sufletul oamenilor cumsecade. Nu merg, nu merg și gata, nici dacă mă omoară, bombăni olarul, conștient totuși că aceste cuvinte, tocmai pentru că par atât de categorice, definitive, ar putea arăta o convingere pe care, de fapt, n-o simte, ascunzând o slăbiciune interioară, ca o zgârietură încă invizibilă pe peretele mai subțire al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că olăria trece printr-un moment de criză, Le-ai spus asta, Da, dar nu le-a păsat, puțin a lipsit să nu se pună pe țipat, pe plâns, vorbesc de mama, sigur, tata nu e un sentimental, el a bombănit și a protestat, ce fel de fiu sunt eu care pun interesele unor oameni care nu sunt sânge din sângele meu mai presus de nevoile propriilor mei progenitori, chiar așa au spus, progenitori, nu știu de unde au pescuit cuvântul, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nevoie de o curățenie serioasă și de o ordine făcută ca lumea, nu e nici o îndoială, Pot să am o idee, întrebă Marta, îmi dați voie să am o idee, Ai avut-o, o să plesnești dacă nu-i dai drumul, bombăni tatăl, Ce idee, întrebă Marçal, În dimineața asta lutul se odihnește, să punem toate astea în condiții decente, și, cum dragul meu tată nu vrea să mă obosesc lucrând, eu voi da ordinele. Cipriano Algor și Marçal schimbară o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cuptor de olărie și un cuptor de brutar. Coca pâinii este doar altfel de lut, făcut din făină, drojdie și apă, și, ca și primul, va ieși din cuptor copt sau crud sau ars. Înăuntru poate nu e nici o deosebire, bombănea Cipriano Algor, dar afară, garantez că, în acest moment, aș da orice să fiu brutar. Zilele și nopțile se perindau, și serile și diminețile. Se știe din cărți și din viață că truda oamenilor a fost mereu mai lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: „Locul nu mai e liber, domnișoară”. Apoi s-a îndepărtat bombănind: „Asta a greșit adresa. Căuta o mânăstire”. În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. „Cum ai zis că te cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar, vorba Călugărului, nu toți pot participa la împărțirea plăcerilor pământului; lor, bătrânilor, nu li se permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: „Ce, ăsta-i bărbat?”, iar alții i-ar fi ținut isonul: „Simpatic, drăguț sculptorul, dar...” complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un păduche. Hai, cară-te”, s-a întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc deloc. „N-aveți decât să vă cărați voi. Eu aicea rănim”. Și m-am așezat jos ca să nu priceapă pricina curajului meu. Au bombănit și s-au dus». O aventură hazlie și picantă, dar cu un final mai puțin vesel, povestea și Nelson, un fost marinar, un roșcovan îndesat care, bârfeau gurile rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație. Singur Mopsul mai bombănea, închipuindu-și că răutățile lui nu ajungeau la mine: „Pietrarul ăsta nu valorează cât un cartof degerat din moment ce Bătrânul nu l-a chemat la el de când a sosit, și a trecut ceva timp, dar face pe nebunul și se plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și obosit. „Semeni cu cineva”, i-am zis. „Cu cine?” „Nu-l cunoști.” M-am grăbit să beau vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de șoareci. „Să ieșim prin spate”, a bombănit Dinu, clătinându-se. Ne-am pomenit, beți amândoi, pe marginea mlaștinei. Dinu a început să țopăie, gata să alunece în ea. Mie îmi era rău și stăteam puțin mai departe. Poate altfel m-aș fi dus și eu să dansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
crampe îngrozitoare?” Altul ar fi strâns somnifere, câte să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. „Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?” Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umblam fără nici un rost, înainte de a intra la meșterul de cruci, am văzut un tânăr ridicându-se cu greu de pe scaunul de lângă mine. Am crezut că era beat și, temându-mă că se va rostogoli peste mine, m-am ferit bombănind: „ăsta a luat-o de dimineață ca să nu piardă vremea”. Abia după aceea am observat că tânărul, îmbrăcat cu un trening jerpelit și cu un tricou roșu, n-avea ambele mâini de la umeri, iar un picior era de lemn. Frizerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos”. Îți aduci aminte ceva și te umflă râsul: „Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: «Și-acum la treabă!» După care adoarme”. Dar văzând că omul din fața ta n-a gustat gluma, devii serios: „Ce ușor ajunge omul porc, Dinule”. Îți vâjâie capul, ai un gust rău în gură, ai vrea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că golul din jur se extinsese. Cei mai mulți dintre bătrâni mă evitau încă și mai vizibil decât înainte, stimulați poate și de comportarea mea ciudată din ultima vreme. Anton mă acuza că mă purtasem execrabil față de Laura. „Proasta l-a iubit, bombănea el. Așa sunt femeile. Iubesc pe cine nu merită”. Diavolii din mine au început imediat să se agite, să scoată capul. Mă sfătuiau, îmi șopteau la ureche: „Arată-le că nu-ți pasă. Vrei să-i dai satisfacție Mopsului? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe masă. — Vreau două. Cu ochii fixați în ochii mei, Bătrânul mi-a întins cărțile cerute. Le-am luat și le-am așezat lângă celelalte. Nu-mi era gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plângându-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
O înțepau toate încheieturile, un semn sigur că o păștea un guturai. — Ba da. Uite-l. — Așadar unde te duce preabunul doctor? Habar n-am, dar a zis că e un loc foarte special pentru el. Parcă era un făcut, bombăni Fran, să se simtă în halul ăsta tocmai când plecau să petreacă un weekend romantic împreună. De ce se întâmpla să faci guturai sau să ți se umfle amigdalele cât casa sau, și mai bine, să îți vină pacostea tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
groapa de gunoi a omenirii? Ar fi trebuit să-i vezi fața lui Simon când i-am spus că sunt gravidă cu Lottie. Se făcuse vânăt! — Dar Simon o adoră pe Lottie. — O adoră acum. Însă la momentul cu pricina bombănea de mama focului că n-o să mai poată să facă turul Americii pe un Harley Davidson. E un avocat între două vârste din Woodbury, pentru numele lui Dumnezeu. N-ar fi în stare să deosebească un Harley Davidson de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
genul celei din restaurant. O să ne facă de râs peste tot.“ Nu-i ajungea bătaia de cap pe care o avea cu Takamori, mai trebuia să le pice din cer și imbecilul ăsta. — De s-ar termina odată cu nebunul ăsta...bombăni ea. Se uita disperată după Gaston. A oprit un grup de băiețași care se jucau pe stradă. — N-ați văzut cumva trecând pe-aici vreun străin? — Un american în chimono? — Nu-i american. Dar... da, acela. Încotro a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
De ce? De ce? De ce? De ce? repetă el la nesfârșit. Japonezii care priveau scena, incapabili să vibreze la apelul adresat lor, s-au împrăștiat în toate direcțiile. Până și șeful bandei, cu haina pe umeri, a făcut stânga-mprejur și a plecat bombănind: — Ei, fir-ar să fie! Din nu se știe ce motiv, atât atacanții, cât și spectatorii au simțit un fel de rușine și regret inundându-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în clipa aceea, beau bere și înfulecau cu alune. Domnule, vi s-au cam adunat datoriile. V-aș ruga să plătiți astăzi. Dar tonul dur al chelneriței nu-l descumpăni câtuși de puțin. Era obișnuit. Tomoe îl muștruluia și-l bombănea tot timpul. Takamori se gândea tot timpul la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dacă nici pe tine nu te deranjează. — OK. Lasă-mă să văd cum aranjez cu dădaca și, dacă reușesc, mi-ar face mare plăcere să vin. Dar fără surprize cu burlaci, bine? Că e Charlie Dutton sau altul. — Bine, bine, bombăne ea, n-or să fie surprize cu burlaci. O să fim doar eu, tu și Marcus. Intru În vîrful picioarelor În camera lui Tom, ca să văd ce face, Înainte să mă duc la culcare. Veioza Împrăștie o strălucire palidă, suficientă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să te strâng de gât cu o singură mână. Încotro ai pornit? - La domeniul gintei Ariberti. Sunt trimis de duci ca să fac lecții cu un tânăr al cărui nume nu-l cunosc. Ochii i s-au întunecat din nou. A bombănit mustrător: - Cu verii mei nu m-am văzut de ceva timp, sunt aproape douăzeci de ani. Tânăr! Lecții! A scuipat în direcția picioarelor mele și a continuat: - Înseamnă că tu ești cel pe care-l așteptăm. Nu prea ai față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o strâmbătură de durere, semn că unchiul său îl strângea, nu glumă. - Nu-i nimic. Mâine puiul o să se facă cocoșel, și va fi cu putință să-i sucim gâtul. Femeile nu vor mai avea cum să-l ocrotească, a bombănit Ariald, râzând afabil. Rotari s-a făcut roșu de furie. I-am luat apărarea nu fiindcă m-aș fi simțit îndatorat și nici din pricina limbii pe care n-am izbutit niciodată s-o țin în frâu sau a prea multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îl iubise, dar se arătase deosebit de zelos într-o singură privință: să facă din el o căpetenie, fără cel mai mărunt gest de afecțiune. În timp ce mâncam, Faroald m-a întrebat: - Când începi lecțiile? I-am răspuns: - Mâine, stăpâne. Rotari a bombănit mânios, dar a doua zi de dimineață, după baie, a venit în odaia mea. Mi-am pus pe masă cărțile, cinci la număr, din cel mai bun pergament. Aveam o Evanghelie a lui Ioan pe care mi-o dăruise episcopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și ia-ți copilul! S-a uitat la mine uluită, și, când să iasă, a dat nas în nas cu Rotari, care stătea la ușă de ceva vreme și care trebuie că văzuse și auzise multe, de vreme ce clătina din cap bombănind: - Ești un om foarte ciudat. Lucruri ca acestea, la care se adăuga camaraderia noastră de zi cu zi, creaseră între noi o relație frățească, și asta în ciuda faptului că eram cu șase ani mai mare ca el. De aceea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]