1,120 matches
-
lângă Cișmigiu. Acolo ai auzit cum vorbea lumea de câinii de la Berna și de câlți. E groaznic să-ți bage cineva câlți pe gât. Pe intrarea Baritonului nu este aprinsă nici o lumină. Lumină se vede doar la tanti care vinde borș. Acasă la el Țăpăligă dricarul doarme. E fericit că a tăiat porcul. În grajd, caii mascați dorm În picioare. A Început să fulguie ușor. Din hornurile caselor iese fumul subțire de iarnă. Trece un Îngeraș călare. Dăi Domnu’ Doamne. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca lipiciul. Morcovi fierți dulci. Și pește umplut și colțunași și ștrudel. Sau plăcintă cu stafide. În afară de tot felul de dulcețuri, gemuri și un fel de pastă care se numea În rusește varienie. Pe când mergea, Își aminti mirosul și aspectul borșului rusesc de culoarea vinului, gros, cu ochiuri de grăsime plutind la suprafață ca niște bănuți de aur, pe care obișnuia să-i pescuiască Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
muc de țigară și un băț de chibrit. - „Permiteți să mă recomand: mă cheamă Bonciu.” - „Ramses Ferdinand Sinidis, făcu el mecanic și oarecum dezmeticit, cu domiciliul pasager în pensiunea doamnei Pipersberg, din strada Garnizoanei No. 3.” „Numai puțină scurgere de borș”, zise surâzând. „Stau la etaj, într-o cameră cu vederea spre Ring, și asta de când mi-am părăsit femeia”, urmă el distrat și chinuit de neliniști. Parcă uitase că nu de mult șezuse ghemuit lângă ghetele mele, cu bărbia sprijinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de la piept al jachetului și își numără banii. Oarecum satisfăcut, depuse pe lădița de noapte câteva bancnote, lângă nota de plată a pensiunii. ... „Oricât de distonant ți s-ar părea”, - mormăi el indispus, dar trebuie să-ți vorbesc și despre borș. Bunăoară despre borșul de sfeclă. - „Eu vreau să împart borșul”, zice Gloria, la masă, și scufundă lingura mare în castronul cu zeama roșie ca sângele. - „E borșul meu!”, răspund scuturându-mi capul ca după o palmă zdravănă și primită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jachetului și își numără banii. Oarecum satisfăcut, depuse pe lădița de noapte câteva bancnote, lângă nota de plată a pensiunii. ... „Oricât de distonant ți s-ar părea”, - mormăi el indispus, dar trebuie să-ți vorbesc și despre borș. Bunăoară despre borșul de sfeclă. - „Eu vreau să împart borșul”, zice Gloria, la masă, și scufundă lingura mare în castronul cu zeama roșie ca sângele. - „E borșul meu!”, răspund scuturându-mi capul ca după o palmă zdravănă și primită pe neașteptate: „eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
depuse pe lădița de noapte câteva bancnote, lângă nota de plată a pensiunii. ... „Oricât de distonant ți s-ar părea”, - mormăi el indispus, dar trebuie să-ți vorbesc și despre borș. Bunăoară despre borșul de sfeclă. - „Eu vreau să împart borșul”, zice Gloria, la masă, și scufundă lingura mare în castronul cu zeama roșie ca sângele. - „E borșul meu!”, răspund scuturându-mi capul ca după o palmă zdravănă și primită pe neașteptate: „eu l-am pus să fermenteze și nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s-ar părea”, - mormăi el indispus, dar trebuie să-ți vorbesc și despre borș. Bunăoară despre borșul de sfeclă. - „Eu vreau să împart borșul”, zice Gloria, la masă, și scufundă lingura mare în castronul cu zeama roșie ca sângele. - „E borșul meu!”, răspund scuturându-mi capul ca după o palmă zdravănă și primită pe neașteptate: „eu l-am pus să fermenteze și nu trebuie să uiți, îi spun, că sfecla e semănată și crescută în grădinăriile mele”. - „Eu trec pe la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să fermenteze și nu trebuie să uiți, îi spun, că sfecla e semănată și crescută în grădinăriile mele”. - „Eu trec pe la bucătărie, ca să-i dau gustul”, țâșnește Gloria printre dinți, în legitimă apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic de răutate, trăncănesc numai așa... ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic de răutate, trăncănesc numai așa... ca să nu tac din gură. ... „Să nu te mai prind că scoți cepul și răstorni butoiul”, mă răstesc la dânsa: „canaua are doar o răsucelniță: servește-te de ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu tac din gură. ... „Să nu te mai prind că scoți cepul și răstorni butoiul”, mă răstesc la dânsa: „canaua are doar o răsucelniță: servește-te de ea cu socoteală”. Gloria pleacă de la masă și-mi zice că se pișă borșul meu. Expresia aceasta nu există în vocabularul iubitei mele. Trebuie să fiu cinstit până la urmă și să recunosc că iubita mea este prea bine educată, și că nu întrebuințează asemenea cuvinte. E suficient, totuși, ca Gloria să rostească vorbele „ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rostească vorbele „ceașcă”, sau să zicem „mărar”, ca și ceașca și mărarul să devină expresii triviale. ...Cuget câteodată foarte neliniștit, la orgoliul meu care ar putea fi călcat în picioare, dacă, prin absurd, Gloria va înțelege într-o zi, că borșul în care scuipă câteodată, e sângele ce mi se scurge în porții cotidiene. „Alerg spre Gloria. Iau primul tren, mă desluși Ferdinand Sinidis, continuând să-și strângă rufăria. Vina catastrofei o port întreagă. Gloria nu putea respira înălțată și singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ești greșit, domnule Bonciu, urmă, indiferent, Ferdinand Sinidis. Știu la ce te gândești dumneata, în timp ce pe mine mă preocupă cu totul alt obiect: un pepene verde și roșu pe dinăuntru, în care abia aștept să trag, ca să-i scurg tot borșul și să-i zbor semințele. „Între noi amândoi există o veche răfuială”, - mai spuse omul în jachet, înainte de plecare, apăsându-mi ca un parlagiu, degetul pe bubă. ...Să nu-ți faci iluzia că din drojdia unui borș, ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i scurg tot borșul și să-i zbor semințele. „Între noi amândoi există o veche răfuială”, - mai spuse omul în jachet, înainte de plecare, apăsându-mi ca un parlagiu, degetul pe bubă. ...Să nu-ți faci iluzia că din drojdia unui borș, ai putea să scrii o carte întreagă. Ești un simplu parchetar de litere. Scoți din alfabet câțiva sâmburi de roșcovă și joci țintar cu ei, până ce construiești adevăratul adăpost al unui gând oribil. Când te joci cu toate literele, observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sâmburii sunt douăzeci și trei de picături de sânge, ce le lingi de pe o coală de hârtie pe care rămâne totuși, tocmai ceea ce ai fi dorit să dispară, ceea ce ai fi voit să ascunzi. Nu oricând se poate suporta scurgerea borșului pe care trebuie să-l întrebuințezi la smângălitul paginii, ce nu prea interesează, fiindcă meșterești în ea, o vadră de sânge și o prea frumoasă provizie de stele. Pornirăm înspre gară, fiecare cu bagajul său. Valiza îmi părea de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi-au marcat copilăria. Pe stânga zăresc fântâna veche cu ciutura aproape putredă și mă apropii incet de căsuța cu gard verde. O voce din mine ar vrea să strige și acum: - Tanti Păduraru...! M-o trimis mămica sâ cumpăr borș, că matali îl faci cel mai gustos ! Parcă o văd cum își freacă bucuroasă palmele și îmi ia sticla cu o mână...iar cu cealaltă mă mângâie pe creștet cu blândețe. O iau din loc, grăbită și dornică, de a
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de aroma sarmalelor făcute de Zoe, așa cum se înveleau ele pe Valea Siretului: în foi de varză murată, cu umplutură de carne mai mult decât cu amestec de orez, fierte încet, la foc mic. Nu avură succes la el decât borșurile Zoei, fierte atât de bine, încât oala era plină de stârlici de grăsime, cârnații-trandafiri, buftul umplut și alte mâncăruri tradiționale Crăciunului, fiindcă acestea nu se rânduiau pe masă decât o singură dată în an. Fu văzut plimbându-se în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plumburiu chipul său mic, deodată disprețuitor și îndîrjit. E ora când știe că eu vin acasă și cu toate astea nu sânt niciodată sigur dacă mă așteaptă sau nu. Și niciodată nu știu dacă, așteptîndu-mă, o să-mi înghit în liniște borșul nenorocit pe care mi-l servește în farfurie, sau dacă există sau nu acel borș, deși îi plătesc o servitoare care să-l gătească." Aproape că nu auzii aceste cuvinte care mă introduceau deodată, fără ocolișuri și fără falsă discreție
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acasă și cu toate astea nu sânt niciodată sigur dacă mă așteaptă sau nu. Și niciodată nu știu dacă, așteptîndu-mă, o să-mi înghit în liniște borșul nenorocit pe care mi-l servește în farfurie, sau dacă există sau nu acel borș, deși îi plătesc o servitoare care să-l gătească." Aproape că nu auzii aceste cuvinte care mă introduceau deodată, fără ocolișuri și fără falsă discreție, în viața intimă a prietenului meu. Mai târziu aveam să cunosc și eu această stare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nimic despre viața cuplurilor și in clipa aceea am gândit că fără îndoială el îi purta pică pentru ceva, se certaseră și desigur, cum el era ușor de jignit, ea îl jignise, nu în sensul că nu era sigur de borșul zilnic sau de prezența ei acasă (lucru care putea fi adevărat, dar cu care el se obișnuise), ci îl jignise în personalitatea și în orgoliul lui, unde era atât de vulnerabil. "Lasă, Petrică, i-am spus, nu mai fi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înlănțuiți de cei cu care se află în stare de conflict? "Păi, Petrică, i-am spus, e foarte simplu, nu ești sigur că o găsești acasă, nu te mai duce nici tu la ora aceea acasă, nu ești sigur de borșul tău, dă servitoarea afară și mănîncă-l la restaurant!..." La aceste cuvinte prietenul meu se înfundă pentru prima oară într-o tăcere însingurată și orgolioasă pe care n-o mai rupse până ajunserăm în dreptul casei mele. Îmi veni o idee: să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
În clipa următoare pusei mâna pe polonic și îl pocnii între ochi cu atâta furie încît linguroiul de alamă se rupse în locul unde era lipit de braț, lovitură ratată, care nu mă descumpăni, apucai marmita care mai avea în ea borș și i-o vârâi pe cap, în timp ce îl izbeam cu picioarele la țurloaie, cu bocancii duri și nu mă oprii până nu-l văzui la pământ. Ridicai apoi liniștit scrisoarea de pe jos, o vârâi în buzunar și revenii la locul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
roabă, o involuție, devenise analfabetă, fiindcă anii de școală ai fetelor nu însemnaseră pentru ea decât tot rufe spălate, veșnice rufe murdare, veșnice bluze pătate de cerneală, cazanul, veșnicul cazan de fiert apă, în timp ce într-altul fierbea în bucătărie veșnicul borș cu carne care strâmba veșnic nasul domnișoarelor: "Tot borș, mamă?". Și nici o revelație: ceva, așa, deosebit, așa, un semn că una dintre ele o să ajungă împărăteasă... "Niște natantoale", se înseninase bunica întru târziu... "Făăă, le spunea după ce se făcuseră mari
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ai fetelor nu însemnaseră pentru ea decât tot rufe spălate, veșnice rufe murdare, veșnice bluze pătate de cerneală, cazanul, veșnicul cazan de fiert apă, în timp ce într-altul fierbea în bucătărie veșnicul borș cu carne care strâmba veșnic nasul domnișoarelor: "Tot borș, mamă?". Și nici o revelație: ceva, așa, deosebit, așa, un semn că una dintre ele o să ajungă împărăteasă... "Niște natantoale", se înseninase bunica întru târziu... "Făăă, le spunea după ce se făcuseră mari, cu acel limbaj popular și crud care i se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]