KorAP: Find »[drukola/base=bordei & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...73 >

1,819 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654

Ortakioi a fost construită de către locuitori o biserică ortodoxă cu hramul "Sf. Gheorghe"823. Aici exista și o școală cu un învățător și 47 de elevi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în localitatea Ortakioi existau: 130 de case, 22 bordeie, 2 cârciumi, o moară și 37 de fântâni. În anul 1899 în satul Ortakioi a fost construit un sediu nou pentru primăria comunei. Populația comunei Ortakioi era, la sfârșitul secolului al XIX-lea, de 686 de locuitori, din care: 280

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
și școala din Sarikioi pot rivaliza cu multe primării și școli bune din unele orașe ale României"827. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Sarikioi era una dintre cele mai populate din Dobrogea. Aici existau: 536 de case, un bordei, 3 cârciumi, 24 de mori și 111 fântâni. La Sarikioi s-au așezat, în cursul secolului al XIX-lea, numeroase familii de lipoveni plecați din Rusia din cauza persecuțiilor religioase la care erau supuși. Principala ocupație a acestora era pescuitul, dar

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
au așezat noi grupuri de lipoveni, astfel că, în anul 1843 acestora li se acorda un firman prin care erau scutiți de biruri de către sultanul Abdul Aziz. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 492 de case, 29 de bordeie, 6 hanuri, 8 prăvălii, 9 mori și 232 de fântâni. La începutul secolului al XIX-lea, în apropierea satului Slava Rusă a fost construită o mănăstire de călugări. Ulterior, în anul 1804, a fost construită și o mănăstire de călugărițe

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
23 bulgari 829. Comuna Toxof era așezată pe valea râului Casimcea, 43 km sud-vest de Babadag și nord-est de Constanța, și la 10 km est de Cogealac. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 499 de case, 31 de bordeie, 5 prăvălii, 9 mori și 116 fântâni. În satul Râmnicul de Jos exista o biserică ortodoxă având hramul "Sf. Nicolae". În anul 1900 a fost construită în satul Toxof o biserică ortodoxă având hramul "Sf. Paraschiva". De asemenea, în satele

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de către locuitori în anul 1874. În comună exista și o școală construită de către locuitori în anul 1880. Școala avea un învățător și era frecventată de către 93 de levi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 165 de case, două bordeie, o prăvălie, 19 mori și 38 de fântâni 831. Populația comunei, în aceeași perioadă, era de aproximativ 1 100 de locuitori, dintre care: 773 erau români, 280 bulgari, iar 28 ruși832. Ocolul Măcin avea o suprafață de 1 346 km2

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
intrat în Dobrogea, trecerea Dunării s-a făcut pe la Ghecet. În acel moment orașul Măcin avea circa 400 de case și aproximativ 2 000 de locuitori 835. Măcinul avea, la sfârșitul secolului al XIX-lea: 753 de case, 27 de bordeie, 7 hanuri, 34 de prăvălii, 8 mori și 22 de fântâni 836. În anul 1896 orașul Măcin era un mic port la Dunăre având o populație de 3 915 locuitori 837. Fiind "așezat pe un platou înalt, ce domină Dunărea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
anul 1886 la Isaccea a fost construită o clădire nouă ca sediu al primăriei orașului. Pe lângă geamia din Isaccea funcționa o școală frecventată de către copiii turci din oraș. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul Isaccea avea: 618 case, 41 bordeie, un han, 11 prăvălii, 10 mori și 21 de fântâni 845. Isaccea era legată de Tulcea și Măcin printr-o șosea națională. Populația orașului, la sfârșitul secolului al XIX-lea, era de 3 287 de locuitori, dintre care: 1 399

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
fondată și o geamie de către locuitorii turci. Serviciul religios era oficiat aici de către un hoge. În comuna Balabancea nu exista o clădire ca sediu al primăriei localității. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Balabancea avea: 291 de case, 23 de bordeie, 5 cârciumi, 2 mori și 39 de fântâni. Comuna beneficia de o "posițiune (...) pitorescă și higienică, cerul curat; munții care o înconjură [erau] acoperiți de păduri bătrâne de tei"863. Populația comunei era de circa 1 600 de locuitori, din

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
1899. La cele două școli activau 3 învățători, acestea fiind frecventate de către 115 elevi. În anul 1882 a fost construit un sediu nou pentru primăria comunei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Cârjelari avea: 287 de case, 65 de bordeie, 4 prăvălii și 24 de fântâni. Populația comunei era de circa 1 800 de locuitori, din care 1 364 erau români. Alături de aceștia trăiau: 133 de țigani, 106 tătari, 101 turci, 87 bulgari și 8 ruși871. Dintre locuitorii comunei, 381

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
dealului cu același nume fiind traversat de către drumul Măcin-Hârșova. A fost fondat în anul 1896 de către lucrătorii italieni de la cariera de piatră din apropiere 874. Comuna Cerna avea o suprafață de 32 de km2 și cuprindea: 366 de case, 15 bordeie, 3 hanuri, 6 prăvălii, 6 mori și 11 fântâni 875. Biserica ortodoxă din comună avea hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" și fusese construită în anul 1841. A fost refăcută în întregime în întregime în anul 1897. Serviciul religios era

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
și două geamii în satele Cuium-Punar și Canat-Calfa, dar acestea erau părăsite în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Sediul primăriei comunei a fost construit în anul 1882. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna avea: 207 case, 19 bordeie, 4 prăvălii, o moară și 11 fântâni 879. În aceeași perioadă, populația comunei era de 1 161 de locuitori, din care 1 155 erau români 880. Comuna Greci era situată la poalele munților Măcin, la 10 km sud-est de orașul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
fost construită de către locuitori în anul 1893 și avea 68 de elevi și 2 învățători 881. Primăria comunei avea sediul într-o clădire construită în anul 1889. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Greci avea: 339 de case, 3 bordeie, un han, 8 prăvălii, 3 mori și 31 de fântâni 882. Populația comunei era de 1 806 de locuitori, din care: 1 365 erau români, 168 greci, 111 italieni, 82 bulgari și 10 greci 883. Comuna Jijila era așezată pe

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
frecventată de 110 elevi 889. Școala din satul Rachel a fost construită de către locuitori în anul 1899. Aceasta avea un învățător și 34 de elevi 890. Comuna Luncavița avea, la sfârșitul secolului al XIX-lea: 376 de case, 38 de bordeie, 12 prăvălii, 15 mori și 12 fântâni 891. Sediul primăriei comunei, situat în satul Luncavița, a fost construit în anul 1880. Populația comunei, în jurul anului 1900, era de 1 567 de locuitori, din care: 1 404 erau români, 73 bulgari

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
preot ajutat de către un cântăreț. Școala a fost construită de către locuitori în anul 1880. Aceasta era frecventată de către 100 de elevi și avea un singur învățător 895. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Pecineaga avea: 264 de case, 8 bordeie, 4 prăvălii, 2 mori și 5 fântâni 896. În anul 1896 comuna Pecineaga avea 1 260 de locuitori 897. Localitatea se afla în apropierea șoselei ce făcea legătura între Măcin și Hârșova. Populația comunei, la sfârșitul secolului al XIX-lea

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
a fost construită de către locuitori în anul 1888, iar cea din satul Azaclău în anul 1898901. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea nu exista un sediu al primăriei comunei. În aceeași perioadă comuna avea: 176 de case, 2 bordeie, 8 prăvălii, 2 mori și 12 fântâni 902, în timp ce, populația comunei era de 891 de locuitori, din care: 822 erau români, 48 ruși, 7 bulgari, 5 greci și 5 țigani 903. Comuna Satul Nou era situată la vărsarea răului Cerna

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
de către un preot, ajutat de un cântăreț 904. Școala din comună a fost construită de către locuitori în anul 1882 și avea 42 de elevi și un învățător 905. La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna avea: 136 de case, 6 bordeie, 2 prăvălii, 4 mori și 5 fântâni 906. În aceeași perioadă, populația comunei era de circa 800 de locuitori, din care: 365 erau români, 350 bulgari, 63 găgăuzi, 5 greci și 5 țigani 907. Comuna Turcoaia era situată pe malul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
sate exista și câte o școală. Cele două școli au fost fondate de către locuitori în anul 1884 și, la sfârșitul secolului al XIX-lea, aveau 3 învățători și 108 elevi 914. În aceeași perioadă comuna Văcăreni avea: 419 case, 3 bordeie, 7 prăvălii, 14 mori și 21 de fântâni 915. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația comunei era de aproximativ 2 100 de locuitori, din care 2 041 erau români. În comună mai locuiau: 71 de armeni, 43 de țigani

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
rusească. Aceasta din urmă a fost construită în anul 1854 și avea hramul "Sfinții Voievozi"959. În anul 1879 la Chilia Veche a fost înființată o școală mixtă. La sfârșitul secolului al XIX-lea orașul avea: 475 de case, 8 bordeie, 6 prăvălii, 21 de mori și 51 de fântâni 960. Conform raportului înaintat de către administratorul plasei Sulina către prefectul județului Tulcea în anul 1880, orașul Chilia "posedă școli primare de băeți și fete și sunt înființate doue localuri de școli

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
al XIX-lea, populația orașului Chilia Veche a ajuns la circa 2 400 de locuitori. Marea majoritate a acestora (1 289) erau ruși, iar 259 erau români 968. În anul 1900 în orașul Chilia Veche existau: 475 de case, 8 bordeie, 6 prăvălii, 21 de mori și 59 de fântâni 969. Caraorman era o comună rurală situată pe grindul cu același nume din Delta Dunării. Populația era formată, în cea mai mare parte, din ruși și lipoveni, alături de care trăiau și

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
unirea Dobrogei cu România, "orașul era nepavat, murdar", iar " iluminatul (...) paza și serviciul municipal" aproape lipseau 988. Din punct de vedere administrativ, orașul Mahmudia cuprindea și cătunele Gorgova și Cara-Suhat. În aceste condiții, localitatea Mahmudia avea: 436 de case, 3 bordeie, 4 prăvălii și 10 mori989. Refăcută pentru prima dată în anul 1864, biserica ortodoxă din oraș a suferit lucrări de renovare și în cursul anului 1899. Alături de aceasta, în orașul Mahmudia mai existau trei biserici ale lipovenilor și o sinagogă

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
primăriei comunei. Școala din comuna Frecăței a fost înființată în anul 1898 și era frecventată de 52 de elevi. Aici își desfășura activitatea un învățător 1016. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea Frecăței avea: 154 de case, 20 de bordeie, 2 prăvălii, 7 mori și 17 fântâni 1017. Populația comunei era de 931 de locuitori, din care: 549 erau bulgari, 156 români, 154 turci și 65 ruși1018. Comuna Malcoci era așezată pe brațul Sfântul Gheorghe, la 7 km spre est

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
1883 a fost construită clădirea primăriei comunei. Școala din comună a fost înființată în anul 1899, avea un învățător, și era frecventată de 67 de elevi 1031. La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea cuprindea: 195 de case, 34 de bordeie, 2 prăvălii, 10 mori și 10 fântâni 1032. Populația comunei Meidankioi era de 1 204 locuitori, din care: 717 erau români, 353 erau țigani, 109 bulgari, 13 ruși și 8 evrei 1033. Comuna Morughiol era situată între satul Sfântu Gheorghe

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
o biserică de lemn de către 3 călugări veniți de la mănăstirea Cilic 1040. În anul 1882 a fost construită o biserică de zid, precum și chiliile mănăstirii Saonul 1041. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Niculițel avea: 377 de case, 19 bordeie, 3 prăvălii, 10 mori și 10 fântâni 1042. În localitate existau două biserici, cea mai nouă fiind construită în anul 1892 de către locuitori și având hramul "Sf. Paraschiva"1043. Școala din comuna Niculițel a fost construită în anul 1881 de către

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
Maicii Domnului"1086. În satele Mahometcea și Rahman exista câte o geamie, fiecare dintre ele având un hoge1087. Comuna Calfa beneficia de "o poziție plăcută, teren fertil", aici existând la sfârșitul secolului al XIX-lea, 604 case și 24 de bordeie 1088. Primăria comunei avea un sediu propriu construit în anul 1893. La începutul secolului al XX-lea, populația comunei Calfa era de 2 571 de locuitori, dintre aceștia, 2 454 fiind români, 114 tătari și 2 greci 1089. Comuna Ciobanul

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
a primit de la stat o suprafață de teren de 10 hectare pentru a se finanța. Serviciul religios era oficiat de către un preot 1093. La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea Groapa Ciobanului avea 371 de locuințe, din care 46 de bordeie 1094. Populația comunei Ciobanu se cifra, la sfârșitul secolului al XIX-lea, la 1 618 locuitori, 1 616 dintre aceștia fiind români și 2 tătari. Astfel, în satul Ciobanul locuiau 1 481 de români, în timp ce în satul Cadi-Câșla locuiau 135

Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]