6,134 matches
-
vă îndemn la un asemenea pas!? Dar e singurul drum bun din cele mai rele, așa să știți voi, Lisandre, și tu Rafiro! Să trăiți cu gândul că e spre folosul lui. Dacă murea atunci când era bolnav și l-am botezat a doua oară, era mai bine!? - Poate era mai bine, năpusti Lisandru înciudat câteva vorbe înnegrite de supărare. - Ești dilo, mo? Ce zisăși? Mo, nu fi godixal . Ce v-a apucat pe amândoi? Nu vedeți mai departe de lungul nasului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în sânge. - Uite, Mihăiță, de astăzi Vișinel va sta la noi. - Dacă Vișinel stă la noi, pe mine mă dai la țigani? - Ți-am spus doar că bulibașa nu vrea să te ia în șatra lui fiindcă nu ai fost botezat după legea lor. - Domnule, dacă Mihăiță nu vrea, dați-mă pe mine în locul lui la țigani, la ai mei! zise Vișinel. - Cum asta? De azi încolo și tu și Mihăiță sunteți copiii noștri. Să fiți buni prieteni, să vă împăcați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
privirilor, dar mai ales de faptul că Vișinel se mișca dezinvolt în acest mediu. Bulibașa nu-și mai încăpea în piele de bucurie, lăudându-l mereu pe Vișinel ca pe un fiu demn al șatrei, neuitând să amintească faptul că, botezându-l a doua oară, i-a întărit trupul, l-a scăpat de boli. - Acum, continuă el, vedeți ce bărbat zdravăn a fost zidit! A zăbovit un timp asupra faptului că alegându-și drept soție pe Voica arată că este un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de remarcat mîndria și mulțumirea pe care le trăiește atunci cînd, repertoriind prenumele din familie, conchide că, în ciuda patronimicului Cotlarciuc, încheiat cu o terminație care ar indica origini slave, toți ai lui au fost și sunt români, de vreme ce și-au botezat copiii numai cu nume getbeget românești : Constantin, Grigore, Vasile, Nicolai, Luca, Ioan, Nastasia, Rahila, Iftimia, Ileana, Tasîia, Domnica, Maria, Ilinca, Ecaterina, Valeria, Eugenia, Ana... Profitînd de caracterul memorialistic al scrierii lui îîn realitate, nu e vorba doar despre niște „amintiri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tare, sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pe noi. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și Acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, imitându-l pe preotul Mihuță al cărui fin eram, fiind botezat de preoteasă. Slujba se termina cu ungerea frunților cu mir și înfruptarea cu nafură ori agheasmă. Prejudecata lor oarbă în Dumnezeu le întărea speranța unei răsplăți divine, uitând că de la pământ la stele drumul nu e neted. Raportarea lor lăuntrică
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
loc de baie, datorită căderii de-a curmezișul apei a unui copac în timpul unui puhoi. Apa învolburată, oprită în parte de copacul răsturnat, a săpat în malul grădinii lui Șutu, rezultând o scăldătoare în formă circulară pe care noi am botezat-o „La ciubăraș”. Adâncimea nu era prea mare, vreo doi metri, iar noi toți săream, cu mult elan, de pe malul înalt al Șutului, căci aveam și un antrenor de înot în persoana inginerului Zugravu, soțul dirigintei mele, profesoară de română
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
chiar dacă era din belșug, să rămână și pentru a doua zi. Preotul intra din Ajun în casele credincioșilor, stropind cu o legătură de busuioc, agheasma purtată de dascăl într-o cofă din brad, pe rând toate încăperile, cântând: În Iordan botezându-te Tu, Doamne Închinarea Treimii s-a arătat; Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; Și Duhul în chip de porumb A adeverit întărirea Cuvântului, Dumnezeul nostru, Mărire Ție... Întâmpinarea alaiului cu Iordanul, în fiecare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe derdeluș la Pojaroaia, pe drumul în pantă de la biserică și până la gară, sau pârtia naturală din grădina lui Gaiț, de sub dealul Barbușca. Duminica schiam pe dealul Buzăului cu platoul natural numit „Tarnă”, pe pârtia versantului de nord al Barbuștii, botezată „Bulatău”, ori pe dealul Morarului, un imens imaș în pantă unde vara pasc oile, iar mai recent adăpostește stâna viceprimarului Vasilică Lucan, zis „Prunaru”. Când iarna era geroasă și râurile Moldova și Moldovița înghețau bocnă, cei care aveam patine jucam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe atunci - am făcut câțiva ani în vacanțe și nu numai, pe șantierul viitorului liceu, în urma demolării prin explozii controlate, cu dinamită, a zidurilor din cărămidă roșie ale Bisericii din Parohia din Jos. Această construcție monumentală, pe care noi am botezat-o „Catedrală”, unde ne-am jucat ani de-a rândul „de-a hoții și vardiștii”, a început-o bunicul Costan când era primar, iar după moartea lui, în 1930, nu s-au găsit fonduri bănești pentru ridicarea de la nivelul doi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și ca arbitru de fotbal, dar mai ales la primul examen de admitere la facultate în 1970, la Institutul de Educație Fizică și Sport din Iași, unde am fost respins, în mare parte contribuind și plicul cu caracterizarea tovarășului diriginte Botezatu Dorin, înmânat după susținerea bacalaureatului, plic necesar în depunerea dosarului de înscriere. Fac o mică paranteză, să consemnez faptul că profesorul nostru de matematică Botezatu, proaspăt repartizat la Liceul teoretic Vama, fiind fiu de preot, fusese persecutat, atât la admitere
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Iași, unde am fost respins, în mare parte contribuind și plicul cu caracterizarea tovarășului diriginte Botezatu Dorin, înmânat după susținerea bacalaureatului, plic necesar în depunerea dosarului de înscriere. Fac o mică paranteză, să consemnez faptul că profesorul nostru de matematică Botezatu, proaspăt repartizat la Liceul teoretic Vama, fiind fiu de preot, fusese persecutat, atât la admitere, cât și în timpul facultății, din cauza originii nesănătoase, el la rândul lui persecutându-mă în timpul și după terminarea școlii prin acea caracterizare obligatorie, ca un element
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
practicam acasă pe planșeta de desen, iar la școală pe catedra clasei. Mare pasionat de ambele jocuri de fotbal era profesorul nostru de istorie, filozofie și economie politică, Ion Cernat, proaspăt repartizat la liceul nostru o dată cu profesorul de matematică, Dorin Botezatu și cu profesorul de română, Eugen Buliga. Profesorul Cernat, foarte bine pregătit din punct de vedere profesional, după părerea elevilor, la prima oră de predare-ascultare, mi-a pictat mai în glumă, mai în serios, o neverosimilă notă de patru în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pregătit, prin arta lor pedagogică, pentru a înfrunta viața mai departe, atât prin bagajul de cunoștințe acumulat, cât și datorită educației primite pentru o bună comportare în societate, au fost: profesor de geografie, director, Gânscă Ștefan, profesor de matematică, diriginte Botezatu Dorin, profesor de fizică Adumitroaie Ioan, profesor de română Buliga Eugen, profesoara de chimie Latiș Lucreția, profesori de franceză Axentoi Dumitru și Ionescu-Cotlarciuc Eugenia, profesor de istorie, filozofie și științe politice Cernat Ion, profesoară de biologie Boca Rarița, profesor de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
când era pe cântar Îl distra teribil fiindcă Îl vedea pe tata cum se chinuia să-i ia greutatea, iar el stătea În covățica aceea de plasă "ca un mâț plouat" (cum Îi spusese "mama mama", adică bunica după cum o botezase verișoara sa, Alexandra), cu boticul Încrețit a plâns. Cred că eram tare ușor, spuse el mai mult ca pentru sine, și cred că... Erai un plângăcios și un pișorcos, Îl alintă mama cu o falsă mustrare, iar el sări de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meu deosebit, prietenul meu grozav (fire nebunatică, temerară, ce mă iubea până la sacrificiu). Apreciam la el simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copil, tot băiat. Când s-a dus la primărie, să-l declare, funcționara de-acolo l-a întrebat: cum îi pui numele? Vasile. Când aproape să termine de făcut actul fata l-a întrebat: dar, și pe celălalt, l-ai botezat tot cu numele de Vasile. Da?, s-a mirat el. Nu-i nimic. Lasă-i așa, pe ambii, că eu, ca să-i pot deosebi, am să le zic primului Vasile cel Mare, iar ăstuilalt Vasile cel Mic. Așa a rămas
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zilele următoare, Stareța a renunțat la viața și haina monahale. Un om cu suflet mare, șef al vestitei fundații Auster, din Capitală, i-a oferit un apartament cu trei camere, în sectorul doi, din București. Tot el le-a și botezat, legal, pe micuțele Ana-Ecaterina și Maria Nectarina. Unde cresc trei fete, ale mele, ar fi zis, în concluzie, nașul, vor crește, și cele două, ale doamnei Starețe. Despre tatăl lor, mama, a declarat, oficial, atât: nu este nici călugăr, nici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
era armean și altul era ungur roade multicolore, cum era și firesc, ale Imperiului Austriac-ci pentru că cea mai frumoasă vârstă a vieții sale o petrecuse aici, între pădurile Transilvaniei. Și pentru că doamna General și nenea Epa (de la Epaminonda cum fusese botezat de tatăl lui, tot ofițer), locuiau acum singuri, aproape uitați parcă și de Dumnezeu, într-unul din apartamentele propriei lor case, treisferturi locuită de chiriași „băgați cu forța” de regimul de atunci, în anii puterii populare, și rămași acolo, cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
s-a uitat dacă are fiecare ulcica lui. După ce s-a convins că da, a întrebat: Măriuță, da’ pentru cine-i ulcica asta? Pentru tine, stăpâne - a răspuns Pâcu în locul Măriuței. Cred că ai dreptate, pentru că în seara asta se botează robii lui Dumnezeu Vasile Hliboceanu și Mitruță Ogaș... hă hă hă! Vezi însă să nu întreci măsura - a intervenit moș Dumitru. Un crâșmar nu are voie să întreacă măsura niciodată. El trebuie să stea drepți în fața mușteriilor - a răspuns Costache
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iese ceva de-aici, adăugă Adler. — Ce anume? — Trei luni de tratament gratuit cu oricare dintre noi dorești, spuse Jung. — N-am nevoie. Domnilor, poate ați uitat, eu chiar sunt Napoleon, spuse cel care chiar era Napoleon. — În plus, o să botezăm un complex cu numele tău, continuă Freud, trăgând În fața sa un bol plin cu ciorbă de urzici. — Există deja unul. Îl au americanii, nu se lăsă Napoleon. — Cu cine crezi că vorbești? rânji Adler. Noi am descoperit complexul supereroului și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ce este, În fond, vă Întreb, microscopul decât un telescop inversat, dedicat nu infinitului, ci infinitezimalului? Oare nu primește și microbiologul, după ce ani de zile a urmărit cocârjat reality-show-ul oferit de un grup de răufăcători mititei, dreptul de a-și boteza subiecții, asemenea astronomului care, cu capul dat pe spate, descoperă galaxii sau stele? Nu e astfel de mirare, zic, că uneori bacilul și cometa apar În albumele de familie, alături de copii, nepoți, nevastă și cățel, e drept Însă că privitorii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dinspre Franța va ajunge mai repede decât febra maimuței claustrofobe, care survola Mediterana, până când un desant al pneumococului vișiniu de Thailanda, impecabil organizat și executat, a decis apartenența epidemiologică a micului principat. La o asemenea rată rapidă de răspândire, a boteza cu numele tău un agent patogen devenise cea mai bună metodă de publicitate. Într-o zi de vineri, paisprezece cetățeni din Napoli s-au infectat din cauza unei bacterii necunoscute. Nimeni nu știa de unde apăruse aceasta și cum acționa (În afara efectului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
farfurie, având diametrul de aproximativ un kilometru, care se Îndreaptă spre Pământ. O bătrânică Îl fotografiază prin hublou, iar poza e publicată pe prima pagină a ziarelor din Hexagon. Concluzia unanimă este: asteroidul seamănă izbitor cu președintele Sarkozy, așa că e botezat cu numele acestuia. 10 martie 2012, seara. Comunicat oficial sec de la NASA, extrem de ironic la adresa francezilor: „Era Luna, băieți!“ În Hexagon, soția președintelui-asteroid Îi dedică acestuia o melodie: „M-am măritat cu un bolovan“. Imaginile publicate de tabloide aruncă o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Woody Allen, care o cere În căsătorie. Pe Tit Island e descoperit un celenterat despre care cercetătorii susțin că ar fi strămoșul omului, veriga lipsă În lanțul care unește amoeba cu strungăreață de contabilul cu gheb. Forma de viață e botezată „sfârc“, În cinstea locului unde s-a făcut descoperirea. În lume Începe Titmania. McDonald’s lansează chifteaua cu moț numită Titburger. Sloganul noului produs: „Mănânci ca la mama acasă“. Un pictorial cu Țâța apare În Hustler. În poza de pe copertă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gură de metrou a stației Obor nu numai pentru el, ci și pentru tovarășul de baracă, mai bătrân și din ce în ce mai bolnav. Are umor și imaginație debordantă, e "spurcat la gură" și îl tachinează în permanență pe Kawabata (pe care îl "botezase" astfel, din cauza ochilor săi asiatici, după scriitorul japonez distins cu Premiul Nobel): "- Bună dimineața, domnule! Ați dormit bine? Corăbiile dumneavoastră au ajuns întregi în port? Ce se potrivește cel mai bine stomacului dumneavoastră sensibil? Un păduche în sos de cucută
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]