747 matches
-
vine, să-și umezească degetul și să dea cu el pe asfalt, apoi să-l guste. — Să fiu al naibii, chiar e puțin mai dulce, Ionele ! Cristi a ajuns la Paris împreună cu un prieten bun de-al său din copilărie, „brăilean de viță veche“, Vladimir Boantă. Amândoi părăsiseră orașul natal și veniseră în capitală de tineri, să-și împlinească visurile. Cristi la Conservator, pentru a pune piciorul pe scena Operei, credea atunci, Vladimir la Litere și Filosofie, sperând să ajungă un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au mers la Cristi, tânărul student pe care Fernic îl întâlnise cu zece ani în urmă, când acesta pășea timid pe scena de la Răcaru, să impresioneze o domnișoară, și avea să-i surprindă pe toți cu vocea sa unică. Tânărul brăilean cu care a stat apoi nopți la rând să repete, să-i găsească piesele și versurile potrivite, pentru ca în cele din urmă să -l îndrume numai spre tango, ajutându-l să devină cel mai bun cântăreț al genului și for-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Carol al II-lea și Codreanu, care au exersat, enigmatic pentru noi, cei de azi, o ciudată fascinație asupra unui profesor de filosofie fără cărți - Nae Ionescu, el Însuși idol, dar și prizonier al emulilor săi. Unul dintre ei, evreu, brăilean, Mihail Sebastian, Îi dă, de altfel, o lecție pe care abia târzia postumitate o va descifra: aceea de a-l invita să-i recomande, să-i prefațeze un excelent roman, De două mii de ani, În care prefață, „magistrul” Își dă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe Mihu ceiace îi aduce slujba leală a lui Mihail, care ajunge cel mai iubit spătar al său. 29 Aug. 1471 cutremurul și vorbirea lui Hărman. 14 Sept. 1472 vine Maria Paleologu. 18 Nov. 1473 războiu cu Radu. Laiotă. Boierii Brăileni batjocoresc pe Vodă. Jderii se duc și prind pe Brăileni (împreună cu Grigori Gogolea, care a venit cu entuzisam în slujba Voievodului creștin). 1474 vara Solie dela Turci. 1475 iarna Podul Înalt. Samoilă Strâmbă-lemne Onofrei Sfarmă-piatră Izvorul alb Amfilohie Șendrea Stratonic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și nimene nu are a-i bănui. Boli de vărsat și de tifos băntuie; au ieșit în sate călugări care dau scrisori pecetluite pe care oamenii le poartă la gât spânzurate cu ață de cânepă, ca să fie apărați de molimă. Brăilenii, cași Venețienii, sunt bărbați mai vrednici decât oricare alții din lume, căci fiind corăbieri umblă pe ape și lipsesc cu anii; iar nevestele urmează a naște prunci și în vremea cât soții lor sunt departe, așa vârtute au acești oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este fiu și vrei să-i faci bine, ci tu orânduiește să fie după moartea ta domn în locul tău, și pe mă-sa ia-o și ține să-ți fie doamnă, cum au ținut-o în țara noastră toți pescarii brăileni... Și învață-ți tu țara ta cum să te slujească, iar pe noi să ne lași în pace că, de-ți cauți dușman, îl și găsești! Și așa să știi: avem domn mare și bun, și avem pace din toate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boierii munteni au fost în cea mai mare parte alături de Radu de la Afumați și, în bătălii care au durat mai mulți ani, au reușit să salveze țara de la transformarea ei în pașalâc. De data aceasta era vorba de oportunismul negustorilor brăileni, poate, siguri pe ei, că Țepeluș cu turcii îl vor învinge pe Ștefan. În ceea ce privește politica dusă de Țepeluș, Emil Turdeanu remarca „realismul fără orizont al aliatului muntean”. Țepeluș era foarte realist, ca și alți înaintași ai săi. Era, însă, conștient
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căzut și Șandrea în acel război, și a fost adus și îngropat lângă tatăl său, la Doljești”. Șendrea era cumnatul domnului și deținea dregătoria de portar al Sucevii. Înverșunarea moldovenilor sună a răzbunare, stârnită în mod sigur și de scrisoarea brăilenilor, o scrisoare „ordinară”, cum o caracterizează Ion Ursu, o scrisoare plină de grele insulte. Și scrie Letopisețul în continuare că, după ce l-a pus domn pe Vlad Călugărul „domnul Ștefan voievod s-a întors de acolo ca un purtător de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unor tratate de specialitate. Între studenții de la medicina veterinară era o colegialitate mai strânsă decât Între studenții de la litere. Anul 1945/46 era primul an postbelic dominat de frământări politice intense. Cercul studențesc țărănist “Valea Târnavelor” și cel liberal, al brăilenilor, se Întreceau În a-și apropia studențimea și În același timp cooperau Împotriva mișcării progresist comuniste, care lupta din răsputeri să preia conducerea politică a țării. Ca urmaș a lui Axente Sever nu puteam fi decât În cercul țărănist și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
era complet diferit. Profesorul Alexandru Vechiu, fost decan al Facultății era “pâinea lui Dumnezeu”. Prelegerile lui erau de o claritate deosebită. Începeau totdeauna cu repetarea ultimelor date din prelegerea anterioară și se desfășurau logic, cu glasul domol al blândului dascăl brăilean. A fost și el Îndepărtat din Învățământ În aceeași toamnă. La cursul profesorului Mihail Mihăilescu participam foarte puțini studenți, căci vorbea atât de Încet Încât abia putea fi auzit de studenții din primele două rânduri. Prelegerile erau foarte bine documentate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fi regăsit, după ani de căutare, un bun prieten pierdut, alunecând apoi, cu vizibilă plăcere, pe firul pro priilor amintiri despre orașul meu de obârșie. Fapt este că Benador, deși născut într-un sat din Bucovina, se considera și el brăilean, și chiar era, la urma urmei, din moment ce copilărise la Brăila, făcuse acolo școala primară, petrecuse tot acolo o parte din anii tinereții. În plus de asta, tot la Brăila debutase ca publicist și scriitor, prin colaborări la gazetele locale și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
urmei, din moment ce copilărise la Brăila, făcuse acolo școala primară, petrecuse tot acolo o parte din anii tinereții. În plus de asta, tot la Brăila debutase ca publicist și scriitor, prin colaborări la gazetele locale și prin tipărirea la o editură brăileană a volumului de teatru 5 acte. Cota simpatiei pe care Benador mi-o acordase instantaneu, în virtutea faptului că eram brăilean, a crescut însă și mai mult când, tot întrebându mă de una și de alta, a dedus că îmi cunoscuse
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
asta, tot la Brăila debutase ca publicist și scriitor, prin colaborări la gazetele locale și prin tipărirea la o editură brăileană a volumului de teatru 5 acte. Cota simpatiei pe care Benador mi-o acordase instantaneu, în virtutea faptului că eram brăilean, a crescut însă și mai mult când, tot întrebându mă de una și de alta, a dedus că îmi cunoscuse tatăl, ca frecventator al librăriei „Teodor Manea“, unde acesta lucrase patruzeci de ani. „Ca să vezi, s-a minunat el copilărește
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe seama lor, acest om brav, a cărui fragilitate fizică era într-un izbitor contrast cu robustețea morală. Îl căutam și mă căuta adeseori, prin telefon, în temeiul unei vechi simpatii reciproce, la a cărei origine stătea, printre altele, și obârșia brăileană comună. Aceste convorbiri, după ’89 mai ales, ne erau mai întotdeauna confiscate de subiectele zilei, ale ultimei ore, întorceam pe toate fețele „situațiunea“ care, de ce n-aș spune-o, ne apărea amândurora din ce în ce mai neagră. Mai vorbeam și de literatură, din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca să vorbesc astfel, de spiritul critic neconcesiv al colegului meu. I-am prezentat odată un caiet de versuri pe care le comisesem în ultimii ani de liceu, impresionând cu ele persoane dragi mie din cercul familial și câțiva buni amici brăileni, dintre care însă nici unul nu era literat. Pentru prima dată urma să mă confrunt cu un altfel de lector, dar nu mă bătea gândul că opinia lui ar putea fi alta decât a cititorilor mei de până atunci, adică integral
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
După încheierea unei frumoase cariere în marina militară, vechiul meu prieten și fost coleg de liceu Valeriu Avramescu, ieșind la pensie, s-a putut dedica integral celei de-a doua pasiuni a vieții sale, și anume filateliei. Din Constanța, unde brăileanul de origine s-a stabilit de multă vreme, îmi trimite revista editată de asociația filateliștilor tomitani, la care colaborează număr de număr cu pasionante articole de cartofilie. Dar poate că nu știe toată lumea ce este cartofilia. Voi încerca o definiție
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dispărut.“ Nu-i voi ascunde cititorului că textul din care am decupat fragmentul de mai sus prezintă pentru mine, pe lângă interesul istorico-literar, și un interes personal. Căci este recompus acolo, din câteva elemente, chiar spațiul copilăriei și al adolescenței mele brăilene, un spațiu care m-a conținut, așadar, cândva, iar acum eu sunt cel care-l conține, desigur în amintire. Și eu am străbătut de nenumărate ori, în amândouă sensurile, câteodată și eu „buimac“, precum Adrian Zograffi, scurtul bulevard al Maicii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în vecinătatea imediată a fru moasei biserici al cărei nume îl purta. Iar ca să ajung la grădina publică („Grădina Mare“) și apoi, prin străzile Golești și Galați, în piața centrală, a Sfinților Arhangheli, iar de acolo în strada Regală, Corsoul brăilean, nu aveam alt drum decât acela. Întorcându-mă în cartierul copilăriei, să spun că era o zonă a vechii Brăile tipic istratiană. Am evocat-o de altfel și altă dată, în fugă, când am scris un studiu despre autorul Chirei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dată, în fugă, când am scris un studiu despre autorul Chirei Chiralina. I se spunea Cetățuia și era delimitată, pe o latură a ei, de amin titul bulevard al Maicii Domnului, sau al Sfintei Marii, cum îi spuneau mai frecvent brăilenii, iar pe cealaltă de platoul înalt, deschis către Dunăre. Micile case care încadrau platoul erau foarte vechi, de o sută, o sută cincizeci de ani, și nu este exclus ca de la ferestrele din spate ale vreuneia dintre ele să fi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a furiosului cap al familiei, bat jocorit în lipsă și de nevastă, și de fiică. Eu, oricum, în adoles cență, luându-mă după indicii din carte, așa îmi închipuiam, după cum căutam să localizez și alte întâmplări din povestirile cu subiect brăilean ale lui Istrati. Nu procedam științific, de bună seamă, ci mă lăsam purtat în acele reconstituiri de im pulsu rile imaginației mele pe atunci mereu în fierbere, nu fără puncte de sprijin, totuși, în realitate: căci evoluam zilnic, parcur gând
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ale lui Valeriu Avramescu mă îndeamnă, după cum se vede, să-l completez, să mi amintesc eu însumi unele lucruri despre orașul nostru natal, aceasta întâmplându-se și din pricina faptului că amicul meu a căzut, măcar în două rânduri, pe subiecte brăilene de care mă simt cu deosebire atașat. Despre unul a fost vorba mai sus, când m-am referit la perimetrul istratian străbătut și de mine, în atâtea rânduri, în copilărie și în adolescență. Despre celălalt va fi vorba în continuare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
posesia unui nou stoc de cărți poștale ilustrate, el a constatat, studiindu le, că-l aveau ca editor pe libra rul Teodor Manea, un nume care lui îi spunea ceva, după cum le va fi spunând, sunt sigur, și altor intelectuali brăileni vârstnici. Mie, în orice caz, îmi spune ceva, chiar îmi spune mult, aceasta datorându-se însă unor împrejurări de ordin personal la care am să mă refer mai încolo. Am afirmat că Teodor Manea a fost o personalitate a Brăilei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cărți sau articole de papetărie: era o incintă a cărei frecventare te îmbogățea spiritual. „Cu sfială“ i-a trecut pragul prima dată Valeriu Avramescu, proaspăt licean, „încântat de coloritul atrăgătoarelor lucruri etalate“, cum făcuseră, în succesiune, multe serii de școlari brăileni. Și azi amicul meu, amintindu-și, este cuprins de emoție și mândrie, mai ales când se gândește că același prag îl trecuseră, înaintea sa, Panait Istrati, M. Sebastian, Perpessicius, Anton Dumitriu, Maria Filotti, Ana Aslan și alți oameni renumiți, născuți
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
această existență trepidantă a vechii Brăile s a stins, și ce am prins eu în copilărie, până în 1947, au fost doar ultimele ei pâlpâiri. Pe lângă teatre, biblioteci etc., mulțimea librăriilor din oraș vorbea și ea despre apetitul cultural considerabil al brăilenilor de odinioară. Erau patru librării numai în zona centrală, structurată de axul străzii Regale, tot timpul umblată. Chiar pe Regală erau librăriile Löbel, Ciuntu și Pandele Stănescu, la mici distanțe una de alta, iar pe Cuza, la întretăierea cu Regală
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
librăria lui Teodor Manea. Să spun ceva despre librăria Ciuntu, de fapt, despre un personaj cu acest nume și care era fratele patronului acelei librării, profesor de istorie la Liceul de băieți „Nicolae Bălcescu“. Profesorul Ciuntu intrase în mitologia școlară brăileană și întruchipa reunirea spiritului cazon cu viclenia, a morozității cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]