1,323 matches
-
Vadului de mult ne-a simțit , scăldându-ne ochii pe plaiuri ardelene , până în inimă . Se spune că acolo sus pe Cetățauă e un loc drept, de unde poți să cercetezi în voie tot ce vrei : Podișul Someșan , cursul Someșului , norii ce brăzdează cerul pe aripile vântului șoptindu-ți un bun venit pe Cetățauă , și nu în ultimul rând iarba și copacii din jur , ce-ți moaie picioarele în roua Ardealului până în umbra rămasă în ochi . De pe vârful acesta se vede Zgleamănul, se
COMUNA VAD de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375725_a_377054]
-
un an,/ Vinul bunelor podgorii e ca pruncul dolofan.” Cred că sunt și azi oameni în sat, care mai știu de via lui Codreanu. Când s-a făcut colectivizarea, lui tetea i-au arat nu numai via, ci i-au brăzdat și inima. A trecut dincolo, neîmpăcat, în august, 1973. Acum, înțeleg ce a simțit el... Ce a simțit țăranul român, în general ... Slăvit fie, țăranul român!!! (Floarea Cărbune-„Rădăcini-Purani de Videle, locul magic al copilăriei mele), Editura Lidana, 2010 TOAMNA
LA CULES DE STRUGURI-PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375741_a_377070]
-
fost chiar culmea culmilor ,să mă violezi la budă ! N-o mai întreb unde anume ar fi dorit să o violez fiindcă discuția alunecă vertiginos de la penibil spre ridicol și asta nu-mi convine ,absolut deloc. Sesisează grimasele care-mi brăzdează fața și revine ,în sfârșit,la subiect : - Uite fișa ,pe partea asta o completezi cu date personale și pe verso e fișa medicală cu care te duci la medic. Ai permis ? Că postul de șofer s-a restructurat. Mașină îți
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
cei cărora le simt acut lipsa, din această lume. De câte ori mă întorc, amintirea luminii de bucurie a revederii stălucindu-i pe chip când ne întâlneam, mă întâmpină și azi ca o înțepătură în inimă. Îmi surâde încurajator, când fruntea-mi este brăzdată de povara tristeții, coborând din umbrele amintirilor teleportată pe o rază jucăușă furișată prin perdea imaginea ei zâmbitoare, îmbrăcată în pantalonii de trening mulați pe formele-i prospere și în tricoul, în culori vii,ce-i acoperea pieptul plin, în
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
Caesarion) s-a născut în loc. Grindu, jud. Tulcea. Această zonă, aflată în apropierea Deltei Dunării, a avut o influiență benefică asupra actului scrierii,aceasta( Dunărea) devenind un fel de rudenie, de suflet apropiat.” Mă-ncuscrisem cu Dunărea / rășchirându-mi fruntea/ brăzdată de cute albastre...” ( Mă-ncuscrisem...). Se pare că, inevitabil, și Muza a fost (este) fascinată de aceste locuri, întâlnindu-se, adesea, cu poetul, într-un gând transcedental, acolo unde ”Transpoezia” primește lumina cea mai suavă, cele mai calde tonuri și
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
cu ardoare, o viață a sunetelor, a culorilor,fiecare gând fiind ” despărțit de umbre transmisibile,/ împărțit de lumini lacome,/ ... Iată câteva expresii reverberante: ”o oază mă căuta-n privire”; ”ploua frumos / cu gânduri, cu vocale / rostogolite-n frunzele de cos/; ”brăzdată de cute albastre”/ ; ”de-atâtea iluzii îmbujorate”/; ”vocea ta/ ca o fântână/ cu ochii rotunzi,/ limpezi,/ cu ochii albaștri...”; ”sentimentele vorbesc în șoaptă,/ uneori se aud, alteori nu,/ zboară printre ciocuri roșiatice - razele dimineții”... Pentru a nu tulbura zborul gândului
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Parcă zburau cu o viteză uluitoare și bărbatul se aștepta ca din clipă în clipă să fie trântit de trunchiul vreunui copac. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. Pe moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar instantaneu, din cer, se prăvăliră un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
Mă scuzați, am crezut că... - Că dorm, nu? Uite că nu dorm, maică! Am auzit tot, l-a întrerupt din nou, oarecum iritată, după care a început să vorbească cu voce egală, fără emoții. Își ridicase puțin capul și fața brăzdată de riduri adânci i-a impresionat pe cei care nu o văzuseră până atunci. Judecătorul o privea și el surprins, admirându-i demnitatea, logica și claritatea vorbirii. „Extraordinar de lucidă e, domnule, la peste 90 de ani ai ei! Și
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
unui cuvânt. Vei rătăci prin întrebări, însă nu vei primi răspuns, Iar ochii tăi vor aduna doar roua rece-a unui plâns. Pe-o frunză de trecut pustie vom scrie poate amândoi Și doar copacii dezgoliți vor cere verdele-napoi. Brăzdat de clipe-ncătușate, ca un străin fără de rost Voi cere viselor să-mi dea cel de pe urmă adăpost. Referință Bibliografică: Scrisori / Daniel Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel
SCRISORI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362268_a_363597]
-
domeniul literaturii, pentru că știu că faceți totul cu mult idealism și implicare. G.A.B. Mulțumesc! NOTA BENE: Acolo, departe de patrie, pe meleaguri străine, Lucian își comandă cafeaua în limba portugheză! Nici măcar un fir de accent străin nu îi brăzdează vocea, are un enorm sentiment de respect pentru limba română, scrie, gândește, recită românește. În serile când corespondăm prin mesaje îl întreb dacă este fericit. Fără pauză în comunicare îmi răspunde: da! Are însă un mare regret, cărțile de la noi
INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378639_a_379968]
-
în cadrul misiunilor naționale și internaționale. Era căsătorit și avea un copil. Puțini dintre noi știm că piloții sunt creați de divinitate mai mult pentru cer decât pentru pământ, de aceea ei mai sunt numiți și oamenii cerului. Osteneala pilotului care brăzdează înaltul cerului, odată ajuns acolo sus, este răsplătită din belșug, din bunătatea și fericirea dumnezeirii. Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să bei din roua norilor cu care te însoțești
ULTIMUL ZBOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378680_a_380009]
-
îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venit Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă, Rostește rugăciunea privind spre răsărit, Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă. O, măiculiță dragă, al nostru înger nins, Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire, Tu răspândești lumină și gând de pace atins, Ne
ÎNGER NINS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378694_a_380023]
-
se amuza de ghidușiile lor. Marius găsi de cuviință ca să stropească dansul cu țuică! Sticla, după un scurt sărut, zbura din mână în mână însoțită de chiuituri. Apoi pe ritmul muzicii inovară din materialele de pe lângă cabană un plugușor cu care brăzdară zăpada și-i colindară pe cabanieri conform tradițiilor din bătrâni. Cei doi dulăi, Jeak și Lord, tolăniți în omăt, priveau curioși la prietenii lor. Pricepeau că era ceva amuzant și plăcut, dar nu înțelegeau care-i motivul. - Gaby, cum te
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
care se coc sunt umbră a sânului. Fiecare cântec asemănat cu mângâierea e un pârâiaș ce curge din izvor cosmic în fântâniță sufletească, nimic nu e în sine din omenescul material, ci totul din duh! Miliarde de astfel de pâraie brăzdează lumea. Cine le bea apa neterminabilă și curgătoare spre viață, însetează iar. Cel mai adesea, un singur izvor se varsă în mai multe fântânițe și rar, mai multe izvoare într-o singură fântâniță. Aceasta-i substanța și natura autenticului. Cândva
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
urmașul meu, alături de soția ta veți avea onoarea să stați ca o familie împărătească în caleașcă! Voi ați rămas în continuare cu două vieți, dar se pare că în noua dimensiune veți mai câștiga încă una! - Uhuuu! ... Și nopțile fură brăzdate în diverse părți ale planetei parcă de o roată de foc, afirmau unii, sau de un obiect zburător neidentificat, afirmau alții. Mass- media făcu vâlvă de invazia unor ființe de pe alte planete! Contele și urmașul său se amuzau la culme
XXXII. CALEAŞCA DE AUR (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377791_a_379120]
-
fatalmente predestinat de-a fi cutreierat de tot soiul de neamuri și care n-a înflorit decât sub aspra împărăție a romanilor și de atunci încoace niciodată, în loc de a-l lăsa să fie păscut în liniște de oile mocănești și brăzdat pe ici pe colo de plugul vrunui gospodar, se fierb planuri de colonizare, se proiectează două linii de drum de fier spre Dobrogea, apoi un pod peste Dunăre ș. a. m. d. Nu e într-adevăr destul de mare datoria publică a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că în viziunea lui Blake poezia epica, în care se povestește istoria războaielor omului și Spiritului, istoria construirii "Ierusalimului", este un fel de vehicul al "energiei Înrobite", un receptacol feminoid (dacă textul este gravat prin incizie metodă intaglio: cuvintele sînt brăzdate) sau masculinoid (dacă textul este gravat prin corodare: cuvintele sînt în relief), astfel că textul operei în ansamblu are ambele dimensiuni, feminină și masculină (reflectate în divizarea sexuală Adam-Eva/Los-Enitharmon și în diada de tip intercontinuu continuum-discontinuum simultan spațiu-timp, i.e.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
John Milton, Paradisul pierdut, Cartea a II-a (p. 70): "Satan nici nu statu să-i mai răspundă/ Ci, bucuros oceanul sau că-și află/ Limanul, cu ardoare rennoită,/ Cu forțe noi, țîșnește-n sus, precum/ O piramidă toată numai foc,/ Brăzdînd sălbatică nemărginire,/ Împresurat de aprigul război/ Și de ciocnirea dintre elemente [...] El [Satan] drumul și-l urma, prin mari strădanii,/ Prin truda grea -". Asemănarea dintre Satan al lui Milton și Urizen al lui Blake este evidentă. Formă de piramida conținînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dar nouă puțin ne păsa de cronologia exactă! Timpul Atlantidei nu cunoștea decât minunata simultaneitate a prezentului. Baritonul vibrant din Faust umplea sala: „Lasă-mă, lasă-mă să-ți admir chipul...”, lustra cădea, leoaicele se năpusteau asupra nefericitului Delmonico, cometa brăzda cerul nocturn, parașutistul își lua zborul de pe turnul Eiffel, doi hoți, profitând de nonșalanța estivală, părăseau Luvrul noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a câștigat primul raliu automobilistic Pekin-Paris, via Moscova... Și, undeva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
recipientul acela cenușiu, al cărui fund îi ceda sub picioare scoțând un sunet vibrant, și, în timp ce turna un firicel de apă caldă pe trupul soțului ei, care, stângaci, își freca umerii și spatele, Charlotte a început să plângă. Lacrimile îi brăzdau chipul, ale cărui trăsături rămâneau nemișcate și curgeau, amestecându-se cu apa cu săpun din lighean. Trupul acela era al unui bărbat pe care nu îl cunoștea. Un trup plin de cicatrice, de tăieturi - când adânci, cu marginile cărnoase, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de răni, tatăl copiilor mei, bărbatul pe care îl iubesc atât de mult... Eu, Charlotte Lemonnier...” Una dintre sprâncenele lui Fiodor avea o tăietură lată și albă, care, subțiindu-se, îi brăzda fruntea. Privirea lui părea astfel mereu surprinsă. Ca și cum nu reușea să se obișnuiască cu viața de după război. A trăit mai puțin de un an... Iarna, s-au mutat în apartamentul în care, în copilărie, mergeam să o vedem pe Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lacrimi, m-a dezgustat cu suprafața lui năclăită. Până când celălalt, pitit în mine, a tăcut de tot... Apoi, poticnindu-mă de perna pe care o dădusem pe jos în timpul agitației mele, m-am apropiat de fereastră. O semilună foarte îngustă brăzda cerul. Stelele delicate, înfrigurate, răsunau ca zăpada ce scârțâia sub pașii unui somnambul care traversa curtea. Aerul rece îmi calma obrazul tumefiat. Sunt rus, am spus eu pe neașteptate, cu jumătate de glas. 2 M-am vindecat datorită unui trup
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
loc plin de mărăcini, care trebuia evitat. Când Saranza dispărea din fața ochilor noștri, știam că, în curând, linia terasamentului avea să se desprindă de orizont, iar șinele să lucească. Și, o dată trecut acest hotar, aproape că sosisem - dincolo de văgăunile care brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la un pas de curentul apei. Eu, până la epuizare, înotam, mă scufundam, traversând de mai multe ori râul îngust
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
et évolution des croyances en Europe Orientale”, în Zalmoxis, vol. I, Paris și București, 1938, pp. 184-186. 99. Caracterul apocrif și structura dualistă a legendei sunt ușor de sesizat. „Legendele [românești] despre potop sunt niște dezvoltări apocrife ale temei biblice, [...] brăzdate de elemente tipice mazdeismului. Noe, eroul principal, ajutat de Dumnezeu, dar mereu împiedicat de Diavolul, izbutește după multe peripeții să scape de la pieire seminția omenească și toate speciile de ani- male” - cf. Petru Caraman, „Folclor românesc în englezește. Contri buție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acum, nu avem cuvânt să spunem că e epoca noilor fanarioți? Zi cu zi se adaugă greutățile asupra țării și, cu toate acestea, populația lui producătoare n-a primit nimic în schimb cu aceste greutăți. Tot plugul lui Mircea Vodă brăzdează acest nefericit pământ și, pe când, după vechile așezăminte, țăranul nu datorea pentru pământ și pășune decât 12 zile pe an și aducerea unui car de lemne de Crăciun, astăzi guvernul decretează ca măcar 2 zile pe săptămână să fie ale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]