1,347 matches
-
semnificative acorduri afective. Taina culturii române - ne previne criticul - trebuie căutată în „binecuvântatul pământ carpatodunărean”: „Cine ține cu adevărat s-o pătrundă, trebuie numaidecât să vadă cu ochii lui cum curg apele, care ne mărginesc țara, și cele care o brăzdează, vărsându-se toate în aceeași mare, să audă cu urechile lui, de la rădăcina unui pin secular, fâșâitul de deasupra codrilor, să-i străbată cu piciorul reliefurile până înăuntrul cetăților muntoase, și mai ales aci, să 1 Pagini de critică literară
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
numai de bine! Bucurii și sănătate, Mult noroc și spor în toate! Pace și zile senine În tot anul care vine! La anul și La Mulți Ani! Aho! Aho, aho, ho-ho, Mâine anul se-noiește Plugușorul se pornește Și începe a brăzda, Pe la case a ura. Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de belșug, Pentru brazda de sub plug. Doamne binecuvântează, Casa care o urează Plugușor cu patru boi, Plugușor mânat de noi. Sus pe cer că strălucește
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Iliadei. Amândouă evenimentele sunt narate, succint, în Odiseea. Lumea Iliadei Lumea epopeii este o întindere uriașă de pământuri și de mări împrejmuite de marele fluviu circular Ocean. Uscatul este, ca orice uscat, făcut din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Când susține că va pleca de lângă Troia, nu se mulțumește doar cu asta, spune că va aduce întâi o jertfă zeilor, apoi își va umple corăbiile cu bunurile dobândite, le va trage în mare și apoi vor putea fi văzute brăzdând marea îmbelșugată în pești, împinse în zori de puternice vâsle. Iar când îi amintește lui Enea de ziua, mult mai veche, când acesta a fugit de lancea lui, îl arată părăsindu-și turmele și luând-o la fugă cât îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
destine oropsite sub priviri demente și glasuri tăioase de nacealnici. În vagoane se stivuia suferința, încărcându-se cu scâncete de prunci și plânsete de copii. Suspine și oftaturi scuturau mame. În mâini de tați, era frământată neputința. Frunțile bătrânilor erau brăzdate de riduri în care se ascundea deznădejdea. Sub greutatea tragediei pe care o purta, trenul se afunda în pământul mut. Încovoia calea ferată, iar șinele se înălțau spre cerul surd. Scrâșnetul roților acoperea strigătul disperat al nevinovaților. În fumul gros
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
eului liniștea dorită, dimpotrivă îndoielile și tulburarea par a se adânci. Armonia dorită se află, în opinia sicilianului, în natură primordială, mitică, supusă ritmurilor ciclice, armonie ce se păstrează în fiecare plantă a Siciliei, în fiecare fir de apă ce brăzdează sau înconjoară insula, în fiecare bulgare de pământ. În acest univers vegetal, acvatic, păgân și pur eul aspiră să găsească liniștea; încercarea este creionata în vers alternând elemente creștine și păgâne, plasate într-o lume desprinsa de curgerea timpului. Reintegrarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
privirea o parcurge, urmând trăsăturile care se arată și care compun lucrurile într-o infinită oglindire reciprocă. Interesantă este observația pe care Benjamin o face pe urmele lui Georg Simmel: simțul spe cific orașului este văzul, nu auzul. Epiderma orașului, brăzdată de trăsături supuse legilor similitudinii, se arată prin chipurile trecătorilor, clădirilor, mărfurilor. Obiectele sau persoanele se recompun pentru flaneur de fiecare dată nu plecând de la ele însele, ci de la „altul“ lor. Lumea orașului capătă, în acest fel, o dimensiune onirică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
apropiată de Salerno. Legenda spune că un călugăr benedictin (latin), împreună cu un grec, un evreu și un arab, au fondat la sfârșitul secolului VII un spital benedictin, care a atras bolnavi din toate părțile. Port la Marea Mediterană, accesul vaselor care brăzdau această mare de la est la vest și de la nord la sud, a asigurat o abordare relativ facilă a pacienților veniți din diferitele țări. Școala de la Salerno a fost internațională nu numai prin profesorii, ci și prin pacienții îngrijiți. Există documente
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
tipică pentru bucătăria andaluză și se prepară, de obicei, din roșii, ceapă, ardei gras, castraveți, ulei și oțet (n. t.). Gorgonzola este o brânză untoasă, cu aromă puternică și picantă, datorată unui tip de mucegai care o face să pară brăzdată de vinișoare verzi-albăstrui. Numele pe care îl poartă derivă de la denumirea unui oraș din Lombardia. Titlurile rețetelor Vegan sunt scrise cu caractere cursive. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\worduri\199 retete.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
de stat dar bine făcut. Purta părul pieptănat În cărare, avea ochii albaștri și privirea blândă. Se mânia foarte rar, dar când se Întâmpla, Îi dispărea de pe chip orice urmă de zâmbet. Fața, mereu rasă proaspăt, Începuse să-i fie brăzdată de două cute, iar la tâmple Îi răsăreau deja fire albe. Era Încălțat cu cizme bürgher și În loc de suman purta un căput din stofă, cusut de un croitor priceput. O căciulă brumărie de astrahan Înclinată pe o parte Îi dădea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
căutare. Iată griji pe care le discută părinții seara la gura sobei. Cum trăiau oamenii acestor locuri marile sentimente Sărbătorile de peste an Momente mai importante ale vieții Te uiți la oamenii aceștia ai muntelui veniți din alte vremi cu fețele brăzdate de urmele timpului și vezi pe chipul lor o liniște interioară, o liniște izvorâtă dintr-o secretă sursă lăuntrică. Credința lor răzbate dinlăuntru În afară și nu i deloc năvalnică, ci atât de firească. Satul fiind Împrăștiat pe văi și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
re)scrii povestea ta ca femeie/ bărbat, ce ai vrea să scrii? Alina HURUBEAN (Noiembrie 2015) Cum să te simți discriminat când nu cunoști cuvântul? Lavinia BETEA Așa cum ni-l ordonează memoria, sub pecetea cadrelor ei sociale, drumul fiecăruia este brăzdat de răscruci. Oameni sau întâmplări îi schimbă cursul, imprimându-i, uneori, albie nouă într-o direcție nebănuită. Aceste epifanii, cum le numește James Joyce, sunt amintirile care individualizează viața, conferindu-i unicitate și irepetabilitate. Toate acestea le-am aflat târziu
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
că legionarii își urmează drumul lor înainte”. Pe la jumătatea lui Noiembrie, domnul profesor Ștefan Popescu intră în clasă foarte tulburat. Era de statură potrivită, cu mișcări agere, dar stăpânite; fața lui, de obicei gravă și luminată de ochii albaștri, era brăzdată de cute adânci, iar fruntea, vânătă de încordare. Punând catalogul pe catedră și privind fix clasa, cu glasul din altă lume, ne-a spus: Nu le-au ajuns sutele de morți! Acum paisprezece bărbați, cei mai buni ai neamului acestuia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
purtându-le ca pe niște păsări jumulite peste culmile colinelor. În mai puțin de un sfert de oră nu mai era nici un fir de fân pe teren și o ploaie măruntă a început să cadă. Zarea se întuneca și fulgerele brăzdau cerul însoțite de tunete năprasnice. Gardienii se uitau disperați la noi, ca și cum ar fi trebuit să facem ceva spre a salva situația. Ne-am încolonat și am plecat spre colonie, fără a aștepta comanda lor. Ne urmau aproape. Apoi ploaia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
celor doi. Am intrat și doctorul cu milițianul au rămas afară de vorbă. L-am tuns întâi pe cel înlănțuit și încătușat. Se supunea ca o oaie la junghiere. Când am sfârșit, un zâmbet i-a înflorit din durerea care-i brăzda fața și fruntea. Îl cunoșteam de la Văcărești. Era un bărbat de statură potrivită, puternic și cu mișcări sigure. Fusese condamnat la 20 de ani muncă silnică. De meserie era parlagiu (tăietor de vite) la abatorul din cartierul Văcărești. Luase o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe cele dintre călători, tu ține-ți în brațe portretul cu chip zîmbitor, lucrat de alții la inițiativa standard de a-ți etala voioșia, nu-ți aparține, e cea a tinereții! lumină de zi, atribuie mulțimii de direcții reliefurile ce brăzdează obrazul, cînd îl ai, incinta de rezervoare înainte de Vaslui, cîmpul neprecizat, gropi, plinătate tonală fără să clipească, cenușiul de oraș teluric sub zi, actanți psihologici disimulați, fantastice timiditatea, momentul nesiguranței, descoperindu-se că se ignoră, mai ales de aceea, lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fața lui Hartley, deși răvășită și curios de moale și uscată. Un mănunchi de riduri fine, sensibile, pornind din colțurile ochilor, o luau în sus spre frunte, iar în jos spre bărbie, încadrându-i chipul asemenea unei cununi. Fruntea era brăzdată de niște linii orizontale, autoritare, iar deasupra gurii apăruseră fire lungi de păr, întunecate. Buzele îi erau vopsite cu un ruj umed, iar pudra de pe față se închegase ici-colo, în pete. Părul îi era cărunt, îngrijit și convențional coafat. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lipăia molcom peste stânca de dedesubt, încât aveam senzația că plutesc într-o barcă. Cum patul meu stâncos era ușor înclinat în direcția apei, mi-am putut propti capul pe o pernă, ațintindu-mi privirile drept pe orizont, unde luna brăzda de pe acum o despicătură de argint, nu total imobilă. Apăreau tot mai multe stele, multe, multe. Zăcând pe spate, învelit într-o scoarță, cu mâinile împreunate în față, mă rugam ca totul să iasă bine între mine și Hartley, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să plângă, cu ochii larg deschiși și întunecați, cu pupilele dilatate, privind fix la lumânare, ținându-și inconștient șervețelul de ceai apăsat pe față, atârnându-i de la pomeți ca un văl. Fruntea înaltă, albă în lumina lumânării, era încrețită și brăzdată de umbre, dar felul în care-și ridicase gulerul pardesiului verde, adăpostindu-și părul, îi dădea un aer tineresc. Poate că așa obișnuia să-și ridice gulerul fulgarinului, în zilele când hoinăream împreună pe biciclete. Și în timp ce-i ascultam, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de iarbă cărnoasă și țepoasă, cu structură de cactus, pe urmă un tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit clar o siluetă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se ivea ici-colo, în frânturi, printre mese compacte de nori ce lopătau cu repeziciune. Lumina soarelui ba răzbătea ba dispărea în timp ce străbăteam drumul familiar, iar bolovanii din golf, mari, sferici, se bombau într-o surprinzătoare varietate de forme petrificate, grotești, brăzdate de umbre și ciupite de petele ierburilor marine și de ochii lichenilor galbeni aurii, ce se stingeau când umbra înghițea razele. Am ajuns la hotel. Nu mai trecusem pe acolo din ziua când fusesem expulzat din restaurant, pentru că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe moarte, i-am izgonit pe toți ceilalți. Clement a murit foarte încet. Ziarele au păstrat săptămâni de zile titlurile capitale care îi anunțau moartea. Zăceam pe pat, alături de ea, și-i mângâiam fața, pe care abia foarte târziu au brăzdat-o suferința și teama. Degetele mele își amintesc încă de șanțurile acelea moi și de lacrimile care le umpleau în tăcere. Spunea că avea să moară într-o explozie de zgomot, și zile întregi țineam deschis pick-up-ul, care cânta Wagner
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
despre glorioasa armată sovietică, din care redau următorul fragment: "Toamnă, cu roșu de sânge s-au împodobit codrii, pe drumuri scârțâie carele încărcate cu cereale, micuții, ca o cutiuță fermecată, deschid prima lor carte. Țara își continuă efortul. Războiul a brăzdat și pământul și fețele femeilor. La hotarele țării, Armata Roșie toacă forțele dușmanului. Uitându-te la luptătorul ce se odihnește, la Moscova de toate zilele, la coloanele ziarelor, nu vei ghici dintr-o dată măreția ceasului de față. Și totuși, despre
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ignorând scurtătura peste livadă cu toate că drumul trecea pe lângă cimitir. Am ales drumul de lângă cimitir, dar mi-am făcut și un pic de curaj deoarece vizavi era un șir de patru case însă scufundate în beznă. Cerul era înnourat dar brăzdat din când cu câte un fulger îndepărtat, iar tunetul se auzea slab de tot. Cunoșteam foarte bine drumul cu toată bezna ce mă înconjura, am ajuns bine în colonie. În fața porții am lăsat bagajele din mână, am căutat cheia care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
năprasnic al iernii, unde ar trebui să ardă de vie, încălzindu-i pe cei mulți și săraci. Cu pensula înviorez culorile reci și neprimitoare ale livezilor și ale clădirilor sinistre, unde trăiesc cei nefericiți redându-le bucuria, pe chipul lor brăzdat de vânt. Pe câmpiile pustii așez florile viu colorate, cerul îl îmbogățesc cu stele și norii îi alung ziua, de pe cer, lăsând să pătrundă razele soarelui în tot ce mișcă pe pământ. Păsările le așez pe un gard să le
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]