844 matches
-
de sub marea cupolă pe ușa dată de perete și, cu capu-n pământ, străbătut de fiori, am coborât încet scara îngustă, spiralată. M-am văzut în geamurile rotunde, copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile, cu picioarele subțiri și ferme, părea o schiță delicată și tulburătoare. Mai scundă, cu cozile prinse în fundele de satin alb, cu vițele bretonului răsucindu-i-se pe frunte, zâmbind cumva încurcată, cum am văzut mai târziu zâmbind toate femeile rămase goale , Iolanda îl privea în ochi. Corpul ei îl văd aievea în fața ochilor și acum, când scriu. Era fin și alb, cu bănuții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
palmă, pe urmă cu un pas înfrânt, cu o figură abătută, se va îndrepta taman la patronul locandei, al barului, al locașului aceluia pe nume Petit Grillon, și-l va preda pur și simplu. Faptul acesta va stârni supărarea numitului Breton André care, încă de atunci, se va afirma ca mai marele acelor inși de la masa aceea din colțul locandei care, vai de ei, n-au avut curajul să-și însușească un pârlit de portomoneu. Poveste cu serhaturile norocoase ale măritului
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
85 Biblia, 18 Bihor, 163 Biled, 52 Bilek, 95 Billa, 68, 159 Billmann, 175 Bingote, 55 Bârlad, 236 Bobinaș, Iosif, 23 Bocu, Sever, 168 Bodiu, Andrei, 179 Botoș, Ilie, 226 Bragadiru, 56 Brâncoveanu, vodă, 76 Brașov, 130 Brena, Lepa,, 32 Breton, André, 69 Brînzovenescu, 117 Bucovina de Nord, 189 Bucur, 72 București, 130, 144, 150, 153, 165, 170, 177, 189 Budapesta, 165, 169 Bulgaria, 121, 188 Bunaru, Eugen, 149 Bush, George Walker, 99 Butimanu, 40, 73 CADA, 29 Caiac din Craiova
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 Seria: Relații publice și publicitate (selectiv) • Comunicare și acțiune, Laurențiu Șoitu • Deontologia mijloacelor de comunicare, Jean-Claude Bertrand • Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice, Flaviu Călin Rus • Manipularea cuvîntului, Philippe Breton • Mediatizarea discursului electoral și imaginea publică a candidaților, Viorica Roșca • PR politic, Flaviu Călin Rus • Teoria proceselor de comunicare, Alex Mucchielli, Jean-Antoine Corbalan, Valérie Ferrandez • Relații publice și publicitate, Flaviu Călin Rus LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției UNIVERSITARIA
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
poate să-l sune pe Ellis Loew. Fisk Înclină din cap și se duse la cabina 5. Ed verifică vizorul numărul 1. Chester Yorkin se scălîmbăia la oglindă: făcea mutre și Își flutura degetele ca o pasăre. Slăbănog, cu un breton stil Pompadour căzut peste frunte, aproape acoperindu-i ochii buhăiți. Mici umflături pe brațe - probabil urme vechi de la ace de seringă. Ed deschise ușa. Yorkin spuse: — Hei, te cunosc! Am citit despre tine. Indicii confirmate. Țesut cicatrizat pe umflături. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ai talie. Acum, mă gândeam să îmi fac ceva la păr... Ashling își cumpărase mai mulți fluturași colorați de prins părul, asta după ce admirase felul în care îi folosise Trix, dar în momentul în care și-a înfipt unul în bretonul ei, dând la o parte două șuvițe de pe frunte, a constatat că efectul nu era același. —Arăt pur și simplu ridicol! — Așa e, o aprobă generos Joy. Ia zi, crezi că Jumătate-om-jumătate-bursuc va veni la petrecerea de după? S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
jos de pe tine orice dorești... S-a oprit brusc și o expresie înmărmurită i-a acoperit fața. Căldura rușinii lui ajungea până la Lisa. —Scuze, bâigui el, râzând. M-am exprimat greșit. Și-a trecut agitat mâna prin părul răvășit, astfel încât bretonul i s-a ridicat pentru scurt timp, înainte să pice înapoi pe frunte. Nici o problemă, zâmbi Lisa politicos, deși firele micuțe de păr de pe ceafă i se ridicaseră brusc. Era șocată și excitată de ideea de a se dezbrăca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
evidente ale mâncatului din picioare. Nici treaz, figura lui n-ar inspira prea multă încredere. Era puhav, cu ochii mici, nasul porcin înotând deasupra feței, precum găluștele într-o supă prea grasă. Beat, capul lui avea o mobilitate neplăcută sub bretonul drept, de păr castaniu. Părea piftios. Instabil. Oricum ar fi, are bani. O dovedește, scoțându-i din buzunar și fluturându-i. — Așadar, amice, mormăie el, o să ne distrăm. O mare finală. Dar unde este bovina aia blestemată? Este de neînduplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bine cu ea. Îmbrac fusta și mă uit În oglindă. Da, categoric am dat jos cele câteva kilograme pe care le pusesem pe mine; fusta Îmi vine bine. Fața mea are o frunte lată, dar pot să ascund asta purtând bretonul lung. Îmi admir gura mare și buzele pline și frumoase. Bruce Îmi admiră mereu buzele, nasul meu mic și ochii mei mari și căprui. Scot niște pantofi albaștri ca de catifea din fundul dulapului. Mă gândesc tot timpul la Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
adiere blândă, ăăăă, scuză-mă, am ceva În gât, tușesc eu. Cel mai bine e să i te dezvălui puțin. — Cum adică să mă dezvălui? Întreabă ea provocator, aplecându-se pe scaun și dându-și la o parte de pe ochi bretonul lung și brunet. Da, curva asta babană ar accepta bine mersi să fie satisfăcută, iar eu m-aș delecta la greu cu o asemenea provocare. La greu m-aș delecta, să mor io. — Spune-i ceva despre tine. Cântă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Una nu-i deloc nasoală. Încă o dată, a lu Bladesey nu-mi place. Nu-i rău, zice cea care arată bine cu o prudență sfidătoare și veselă. Sunt instant atras la greu de ea: cam unu șaișcinci, păr brunet cu breton, un năsuc cârn și buze date cu un luciu frumos. E Întotdeauna un semn bun când aia mișto acceptă prima, pentru că În general urâta adoptă aceeași linie de gândire, foarte puține nasoale fiind atât de pretențioase față de ce le intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zis că nu-i păsa câtuși de puțin de noi, sau că nu-i păsa de nimic. Colonelul începu cele dintâi salve: — Știți de ce sunteți aici? îi întreabă. Rifolon îl măsoară din cap până în picioare, dar nu îi răspunde. Micul breton ridică puțin capul, învins: — Pentru că am plecat, domnule colonel, pentru că ne-am salvat... Iar aici Mierck intră în joc: — Pentru că ați ucis. Micul breton holbează ochii. Din contră, celălalt, Rifolon le spune pe tonul cel mai firesc: — Sigur că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sunteți aici? îi întreabă. Rifolon îl măsoară din cap până în picioare, dar nu îi răspunde. Micul breton ridică puțin capul, învins: — Pentru că am plecat, domnule colonel, pentru că ne-am salvat... Iar aici Mierck intră în joc: — Pentru că ați ucis. Micul breton holbează ochii. Din contră, celălalt, Rifolon le spune pe tonul cel mai firesc: — Sigur că am ucis, de asta au trimis după noi, ca să-i ucidem pe cei din fața noastră, care ne seamănă ca frații, ca să-i ucidem și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am ucis, de asta au trimis după noi, ca să-i ucidem pe cei din fața noastră, care ne seamănă ca frații, ca să-i ucidem și ca ei să ne ucidă, asta ne-au spus să facem niște oameni ca voi... Micul breton intră în panică: — Eu nu știu dacă am ucis, poate că da, poate că i-am ratat, nu-i vezi niciodată prea bine, iar eu nu știu să trag, chiar și caporalul meu râde de mine: „Le Floc, îmi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nimic. Dacă ați fi văzut ce am văzut eu, de luni întregi, ați ști că orice e posibil. Frumoasă frază, nu? Și poc! în nasul judecătorului, care începe să se înroșească. — Negați? țipă judecătorul. — Recunosc, răspunde celălalt liniștit. — Ceee? urlă bretonul apucându-l de guler pe amicul său. Ai înnebunit, ce spui, nu-l ascultați, eu nici nu-l cunosc, suntem împreună doar de ieri seară! Nu știu ce-a făcut el, ticălosule, ticălosule, de ce faci asta, spune-le, haide, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o mărturisire. — Chiar putem vorbi despre o mărturisire? riscă primarul. Colonelul intră și el în horă: — Aveți urechi, domnule primar, și un creier. Așadar ați auzit și ați înțeles. — Vreți poate să conduceți dumneavoastră ancheta? insinuează judecătorul. Primarul tace. Micul breton încă mai plânge. Celălalt stă drept și surâde. E deja în altă parte. El și-a făcut calculul: dezertor: împușcare. Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
debara pentru mături de la etaj. Îl închiseră acolo, iar jandarmul se așeză de pază în fața ușii. Judecătorul și colonelul își acordară o pauză și-i dădură primarului de înțeles că îl vor chema când vor avea nevoie de el. Micul breton înlăcrimat fu condus în pivniță de un alt jandarm și, cum pivnița nu se închidea cu cheia, îi puseră cătușele și-i spuseră să se așeze pe jos. Restul grupului se întoarse, la ordinul lui Mierck, la locul crimei, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
erau așezați la masă, cu gura plină și cu paharul ridicat. I-am salutat militărește. Și-au ridicat paharele ceva mai sus pentru a-mi răspunde la salut. M-am întrebat unde ajunsesem. Revăzându-i pe cei doi clovni, micul breton a ieșit din lâncezeală. A început să geamă și să-și reia litania cu „Ce?“. Buna dispoziție a lui Mierck a fost întunecată de chestia asta. Așa că, între două îmbucături de jumări, i-a spus în câteva cuvinte despre moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că nu avea sfârșit, că nu se mai oprea, că te întrebai de unde venea acel strigăt. Totuși, ceea ce-l făcu să se oprească fu lovitura de baston pe care colonelul i-o aplică în plină figură. Se ridicase special. Micul breton se opri de tot. Avea o urmă mare, vânătă pe toată fața, și-i curgeau picături de sânge. Cu un gest al capului, Mierck dădu de înțeles jandarmului că putea să-l ducă înapoi în pivniță, și, când acesta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din casă!“ îmi spuse ea. Masa dură ore întregi. Mierck și Matziev aveau tot timpul. Se răsfățau cu masa și tot restul. Louisette nu privea în jurul ei când intra în încăpere. „Mă speriau amândoi și se și îmbătaseră“. Pe micul breton legat în curte nu l-a văzut niciodată. Uneori, e mai convenabil să nu vezi. Din când în când, colonelul ieșea, doar pentru a-i spune câteva cuvinte prizonierului. Se apleca asupra lui, îi vorbea la ureche. Micul breton tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
masă. Băuseră șase sticle. Atât. Ieșiră împreună în curte, ca pentru a lua o gură de aer. Era pentru prima dată când Mierck se apropia de prizonier. În schimb, era a cincea vizită a lui Matziev. Se învîrtiră în jurul micului breton de parcă nici n-ar fi existat. Mierck ridică încet capul spre cer. Și vorbi despre stele, de parcă ar fi făcut conversație. I le arătă pe toate lui Matziev, îi spuse cum se cheamă fiecare. Stelele erau una dintre pasiunile judecătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ți-e prea cald, nu? îi șopti puștiului în ureche. O să te ajut să-ți împrospătezi memoria, flăcăule! Și scoase din buzunar un cuțit de vânătoare pe care îl desfăcu. Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să ieși cât mai repede posibil, în fugă dacă se putea. Le spusesem gardienilor că judecătorul mă trimisese. Nu era adevărat, dar nimeni nu ceru să verifice. Mă cunoșteau cu toții. Când gardianul deschise ușa celulei în care se afla micul breton, nu zării la început mare lucru. Dar l-am auzit imediat. Cânta în șoaptă, cu o voce de copil, destul de dulce, de altfel. Gardianul mă lăsă să intru și închise ușa în urma mea. Ochii mi se obișnuiră cu întunericul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toți oamenii. Iar ăsta e poate începutul sfârșitului, sfârșitul lumii lor. Așadar, un gând insuportabil. Și apoi, de ce ar fi ucis-o Destinat pe Belle de jour? Să vorbească cu ea, bine, dar de ce s-o ucidă? În buzunarele micului breton, când a fost arestat, s-a găsit o bancnotă de cinci franci care avea în colțul din stânga sus o cruce făcută cu creionul. Adălaïde Siffert o recunoscu fără dubii ca fiind bancnota pe care i-o dăduse finei sale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]