696 matches
-
dispozitiv de zbor - un „rachetonaut”, cu ajutorul căruia, într-o demonstrație, cu doar câteva săptămâni în urmă, se ridicase de la pământ. Este cercetat, pus să dea declarații, bătut, amenințat și făcut apoi liber. După ce, la 22 februarie 1962, americanii și-au brevetat aparatul de zbor, identic cu cel imaginat cu șapte ani mai devreme de Justin Capră, în toamna aceluiași an, la Expoziția Transporturilor de lângă Herăstrău, Wendell Moore și-a prezentat aparatul de zbor independent. Nu erau diferite decât culoarea și denumirea
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
de 120 km. Câștigătorul cursei a fost G.V. Bibescu. Plecarea falnicelor mașini a început la ora 10:30 - din cinci în cinci minute câte una. Participarea la cursă, în echipajul lui Bibescu și o femeie Marta Bibescu, prima conducătoare auto brevetată din România . Printre ceilalți cutezători care au făcut parte din echipajele mașinilor concurente se mai aflau: Jean Cămărășescu, un viitor campion al volanului și George Simion, țăran din Buzău, bun mecanic auto, profesorul de mai târziu al primei școli de
Automobilism în România () [Corola-website/Science/304908_a_306237]
-
repartizat ca inginer la Fabrica de Aparate de Măsură și Control din Turnu Severin (1986-1989), fiind transferat apoi în funcția de inginer proiectant la Centrul de Cercetări și Inginerie Tehnologică pentru Aparatură Casnică Timișoara (1989-1990). Este autor a doua inovații brevetate în domeniul mecanicii fine. În paralel, este cooptat în cadrul învățământului superior, ca asistent universitar la Universitatea Tehnică din Timișoara (1988-1990). Odată cu reînființarea Camerei de Comert și Industrie a României, Mihai Stănișoară este angajat ca Secretar General la Camera de Comerț
Mihai Stănișoară () [Corola-website/Science/305506_a_306835]
-
a beneficia de efectul stimulant al cofeinei. Calitatea cafelei decofeinizate este aceeași cu cea a unei cafele clasice. Procesul de decofeinizare a fost obținut pentru prima dată în Germania în anul 1903 de Ludwig Roselius, un comerciant de cafea și brevetat câțiva ani mai târziu. Cafeaua decofeinizată a fost comercializată sub numele "Kafee HAG", după firma acestuia Kaffee HAG (Kaffee Handels-Aktien-Gesellschaft), în majoritatea țărilor din Europa. În Franța era denumită "Café Sanka" și "Sanka" în S.U.A. În prezent HAG și Sanka
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
ambarcațiune a fost propulsată de un motor cu reacție. Un articolul din revista "La Nature" prezintă descrierea experimentului de către Gustave Maurouard, directorul Fabricii de praf de pușcă de la Sevran-Livry, care asista din partea Ministerului de Război la experiență: Inventatorii și-au brevetat invenția, obținând brevetul francez cu nr. 179001/12 octombrie 1886 pentru Ambarcațiune cu reacție - Motor cu reacție. Ulterior invenția a fost brevetată și în Germania (Nr. 39964/1886), Regatul Unit (Nr. 8182/1887), Belgia (Nr. 77755/1887), Italia (Nr. 21863
Alexandru Ciurcu () [Corola-website/Science/305897_a_307226]
-
Fabricii de praf de pușcă de la Sevran-Livry, care asista din partea Ministerului de Război la experiență: Inventatorii și-au brevetat invenția, obținând brevetul francez cu nr. 179001/12 octombrie 1886 pentru Ambarcațiune cu reacție - Motor cu reacție. Ulterior invenția a fost brevetată și în Germania (Nr. 39964/1886), Regatul Unit (Nr. 8182/1887), Belgia (Nr. 77755/1887), Italia (Nr. 21863/1887) și S.U.A. (1888). Alexandru Ciurcu și Just Buisson au construit un al doilea motor mai puternic, cu un recipient mai mare
Alexandru Ciurcu () [Corola-website/Science/305897_a_307226]
-
a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Române. , , pleacă la rugămințile lui Tudor Vladimirescu să studieze la Viena, iar apoi la Paris, unde studiază filologia și politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris. În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul "Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l
Petrache Poenaru () [Corola-website/Science/300003_a_301332]
-
purtau ochelari de protecție etanși, cu lentile confecționate din scoici șlefuite. Lentilele ofereau spații cu aer în fața ochilor, dând astfel posibilitatea vederii sub apă. Primul vizor destinat scufundării a fost inventat în anul 1865, însă abia în 1937 Alex Kramarenko brevetează la Nisa vizorul cu un singur geam. Acesta avea, în loc de două lentile delimitând două spații cu aer în fața ochilor, o jupă cu un singur geam, mai mare, care acoperea atât ochii cât și nasul într-un singur spațiu cu aer
Vizor () [Corola-website/Science/313633_a_314962]
-
apă. Pentru iluminat se utilizează lanterna subacvatică. Injector -Dispozitiv aflat în interiorul detentorului cu un singur etaj ce are rolul de a crea un jet de aer în sensul inspirației pentru a se reduce efortul respirator. Instructor(monitor) - Scafandru experimentat special brevetat pentru instruirea teoretică și practică a viitorilor scafandri. Interval - Durată de timp petrecută la suprafață între două scufundări succesive. Intervalul de la suprafață reprezintă intervalul de timp cuprins între momentul în care scafandrul iese la suprafața apei după o scufundare (ora
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
aerul de la presiunea înaltă la care se află stocat în butelie, la presiunea corespunzătoare adâncimii la care se află scafandrul și, pe de altă parte, pentru a permite o respirație fără efort cu o frecvență obișnuită. Primele detentoare au fost brevetate în 11 mai 1864 de către inginerii francezi Benoît Rouquayrol și Auguste Denayrouze pentru scafandrii cu cască, lucrători submarini sau culegători de bureți. Ulterior, în anul 1870, Rouquayrol și Denayrouze pun la punct un aparat de respirat sub apă numit „aeroforul
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
sub apă cu manodetentor, la debit constant, cu circuit deschis, inspirat de aparatul lui Fernez, dar alimentat din butelii Michelin. <br/br>Un model cu două etaje separate printr-o membrană din cauciuc, adaptat buteliilor cu aer comprimat, a fost brevetat în iulie 1943 de inginerul francez Émile Gagnan și de exploratorul submarin Jacques-Yves Cousteau. Acest prim model era inspirat din detentorul folosit în timpul celui de-al doilea război mondial pentru buteliile de gazogen pentru mașini (benzina și motorina fiind raționate
Detentor () [Corola-website/Science/313717_a_315046]
-
Dodds (1792 - 1874) pun in circulație, pe liniile minei Killingworth, o a doua locomotivă la care transmisia prin angrenaje era înlocuită cu o transmisie prin lanț. Un an mai târziu, în 1816, G. Stephenson și William Losch (1770 - 1861) au brevetat o locomotivă al cărei cazan se sprijinea pe resoarte cu abur. Astfel de locomotive au fost utilizate în mai multe mine engleze. La 27 septembrie 1825 începe o noua etapă a evoluției căilor ferate, o dată cu inaugurarea liniei Stockton - Darlington (nord-estul
Istoria locomotivei cu abur () [Corola-website/Science/313745_a_315074]
-
în atelierul său din Wilby, Anglia. Acesta a fost primul prototip al tuturor compresoarelor mecanice. 1819: germanul Augustus Siebe inventează echipamentul de scafandru cu cască și fără costum de scufundare în care aerul era trimis de la suprafață prin pompare. Siebe brevetează în anul 1837 o variantă perfecționată a aparatului său. La acest nou aparat, aerul suplimentar ieșea printr-o supapă laterală a căștii care la nevoie putea fi manevrată cu capul de scafandru. Costumul era complet etanș și îmbrăca scafandrul complet
Scufundare cu alimentare de la suprafață () [Corola-website/Science/314000_a_315329]
-
sferic la umeri și coate, iar picioarele la genunchi și șold. Costumul includea un rezervor de balast, un iublou, o mică elice acționată manual pentru deplasare sub apă, precum și dispozitive rudimentare de manevrare la mâini. 1882 : frații Carmagnolle din Marsilia, brevetează primul scafandru rigid articulat prevăzut la încheieturi cu secțiuni de sfere concentrice, formând o îmbinare compactă și etanșeizată cu un material impermeabil. Costumul avea 22 de astfel de articulații, patru fiind la picioare, șase la fiecare mână, și două la
Scafandru rigid articulat () [Corola-website/Science/314011_a_315340]
-
metalice. Modelul a fost produs de firma Siebe Gorman și încercat în Scoția. 1914 : MacDuffy construiește primul costum rigid articulat ce folosea rulmenți pentru articulații. Costumul a fost testat în New York la adâncimea de 65m. 1915 : americanul Harry L. Bowdoin brevetează un model nou de articulație ce era umplută cu ulei. Articulațiile foloseau un mic tub în interior pentru egalizarea presiunii. Articulațiile erau în număr de 18, patru pentru fiecare mână și picior și cîte una la degetul mare. Casca avea
Scafandru rigid articulat () [Corola-website/Science/314011_a_315340]
-
încărcături din epave aflate în lacurile Michigan și Huron. 1919 : un alt american Charles H. Jackson din Boston, construiește un scafandru rigid articulat care este folosit un an mai târziu la adâncimea de 110m. 1922 : inginerul englez Joseph Salim Peress brevetează primul tip de costum prevăzut cu articulații sferice ce folosea un lichid pentru egalizarea presiunii pe care l-a numit The Tritonia. Fiecare articulație poate fi manevrată la un unghi de 40°. A fost folosit în anul 1935 cu ocazia
Scafandru rigid articulat () [Corola-website/Science/314011_a_315340]
-
important în al doilea război mondial. În plus, comunicarea între avioane și nave au permis, guvernelor combatante de a difuza știri și propagandă propriilor cetățeni și dușmanilor deopotrivă. După ce în 1859 au apărut fibrele vulcanizate, în 1909, belgianul Leo Baekeland brevetează prima materie plastică sintetică, care avea să îi poarte numele: bachelita ce va pune bazele masei plastice . Bachelita este mai ieftină, flexibilă și durabilă. A fost utilizată pentru a construi aparate de radio, telefoane, mânere, ustensile, clape de pian, și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
capabil de a produce mai multe înălțimi în mod simultan), în vreme ce saxofonul este monofonic (produce o singură înălțime la un moment dat). Nu există un consens în ce privește numele inventatorului instrumentului. În vreme ce unii autori consideră grăitor faptul că couesnofonul a fost brevetat (nr. 569294 din 1924, în Franța) de fabricantul francez Couesnon și prin urmare îl atribuie lui, alte păreri vorbesc despre invenția saxofonistului (saxofon bas) de jazz stil New Orleans Adrian Rollini. "Site"-ul clubului de jazz „The Bay” (Botany Bay
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
a fost creat de Rollini sub numele de goofus, apoi preluat de către fabrica franceză Couesnon; aici i-a fost modificată puțin forma și i s-a adăugat tubul de cauciuc (care făcea posibilă execuția cu instrumentul în poziție orizontală), fiind brevetat și comercializat sub numele de couesnofon. ul se poate ține ca un saxofon sau ca o clavietă (orizontal), având în vedere că instrumentul este acționat printr-un tub de cauciuc ce permite ambele poziții. Clapele sunt așezate ca la o
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
cu un electrod nefuzibil de wolfram (tungsten in engleza) între piesa de sudat și o sârmă fuzibilă ce se introduce în zona arcului. Procedeul de sudare în atmosferă de gaz inert utilizând un singur electrod nefuzibil de wolfram a fost brevetat în anul 1926 de Hobart și Devers. Datorită costului ridicat al heliului, acest procedeu a fost utilizat abia în anul 1942 de către firma Northrap Aircraft Co. pentru sudarea scaunelor de avioane. Procedeul de sudare WIG a fost primul procedeu care
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]
-
electrică cu electrozi înveliți este avantajoasă pentru grosimi ale materialelor de până la 6 mm. Avantajele metodei de tăiere electrică sub apă cu electrozi înveliți sunt: Dezavantajele metodei sunt: Procedeul de tăiere cu jet de apă la presiune înaltă a fost brevetat în anul 1968 de către Dr. Norman Franze, profesor de geniu civil la Universitatea Noua Caledonie din Canada. Primul echipament industrial a fost comercializat în anul 1971 de către firma Ingersoll-Rand. Din anul 1984, metoda a fost modificată prin adăugarea de abraziv (granat
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
în aceea perioadă cele mai bine echipate laboratoare din Ungaria.Trustul Tungsram investea sume importante în dezvoltarea aparatajelor electrice și electronice de vârf și acorda sprijin substanțial cercetărilor fundamentale de fizică și chimie.În anii petrecuți la Tungsram, Bay a brevetat nenumărate invenții printre care cele mai importante sunt brevetele mondiale: În anul 1938, cu sprijinul financiar al Tungsram-ului înființează și organizează catedra de fizică atomică din cadrul Politehnicii budapestane.Laboratoarele catedrei au fost dotate cu aparatură de ultimă oră și au
Zoltán Bay () [Corola-website/Science/314878_a_316207]
-
(n. 14 octombrie 1883, București, d. 10 februarie 1919, Nervi, Italia) a fost un ofițer, unul dintre pionierii aviației române, fiind al doilea aviator brevetat în România, după Ștefan Protopopescu. A avut o fire poetică, scriind câteva cărți și numeroase articole în sprijinul aviației. Numele său a fost dat filialelor teritoriale Ghimbav și Sânpetru (Brașov) ale Aeroclubului României. se naște în 14 octombrie 1883 ca
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
și 13 februarie 1911, fără însă a obține brevetul de pilot în acel moment. Reîntors în țară este solicitat să devină instructor la „Școala de pilotaj” de la București a prințului George Valentin Bibescu. Deși era bun pilot, nu era încă brevetat, astfel că în data de 15 iulie 1911 execută în fața unei comisii militare un zbor cu un monoplan Blériot, zbor în urma căruia primește al doilea brevet de aviator acordat în România, primul fiind acordat în data de 9 iulie 1911
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
(n. 1890, d. 1929) a fost un ofițer, unul dintre pionierii aviației române, primul aviator brevetat în România. era originar din Mehedinți. Alege cariera militară, arma geniu. Este atras de aviație și urmează școala din cadrul Complexului Aeronautic de la Chitila (lângă București), înființat la 20 noiembrie 1909. Aici, în data de 9 iulie 1911 sublocotenentul Ștefan Protopopescu
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]