639 matches
-
funcționare, prevăd c-o să pilotăm manual mult și bine. Mai tacă-ți, mă, gura! țipă Ion în interfon. Vezi-ți de treaba ta acolo! Eu îmi văd, răspunde Vlad. La mine încă n-a bubuit nimic... Atunci am să te bubui eu! strigă Ion. Luați-vă comanda înapoi. Am luat-o, spun, răsucind maneta. Ce face Graur? Toată suflarea s-a dus în camera alăturată, să lucreze. Aici sînt eu și cei din subordine. A telefonat Livia, a întrebat de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întinde, ținînd-o între degetele arătător și mijlociu: Poftim declarația Tamarei. A scris în ea tot ce-am vrut eu. V-ați fi așteptat să n-o facă? Eu n-aș fi scris despre Vlad așa ceva. Nu. Dumneavoastră l-ați fi bubuit imediat ce nu v-ar fi ascultat. Lasă asta ! Vrei declarația ? mă întreabă, întinzîndu-mi iar hîrtia. Stau o clipă și-o privesc; aș vrea să-i mai zic ceva, dar mă răzgîndesc. Iau hîrtia și-o rup în cîteva bucăți, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la mine - iar expresia lui caustică obișnuită i-a dispărut de pe chip. — Serios, Becky, spune. Chiar vrei să aștepți cinci ani? — Nu... știu, zic, încurcată. Tu ce părere ai? Urmează un moment de tăcere încordată, și inima începe să-mi bubuie. O, Doamne. O, Doamne. Poate că o să... Poate că are de gând să... — A! Domnișoara de onoare! Vicarul vine în întâmpinarea noastră ușor agitat și Luke și cu mine tresărim. Pregătită să porniți spre altar? — Ăă... cred că da, spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
egoiști... Ușa e dată în lături violent și Alicia iese nervoasă, iar tocurile ei cui răsună pe parchet asemenea unei rafale de mitralieră. În clipa în care mă vede se oprește, iar eu mă uit la ea, și inima îmi bubuie nebunește. Bună, Alicia! zic, sforțându-mă să-mi iau un ton relaxat. Îmi pare rău să aud de tortul tău. Apropo, Antoine, cel pe care mi l-ai servit a fost de-a dreptul delicios. — Poftim? spune Alicia alb. Ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pariu că mulți dintre ei ar fi vrut în adâncul sufletului să afle răspunsul la întrebare; de fapt, unele dintre fete au părut chiar foarte interesate de subiect. În momentul în care intru în camera lui Michael, încă îmi mai bubuie inima de jenă. — Bună! Luke ridică ochii spre mine, cu un surâs. Stă pe un scaun, lângă patul lui Michael, și atmosfera e mult mai relaxată. — Tocmai îi spuneam lui Luke, zice Michael în clipa în care mă așez și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cred că mai bine mă duc să despachetez, zic și mă sforțez să zâmbesc. Să mă liniștesc un pic. În clipa în care închid ușa de la dormitor în urma mea, încă mai am același zâmbet firav pe față, dar inima îmi bubuie nebunește. Ce se întâmplă aici n-are nici o legătură cu planul meu. Nici cea mai mică legătură. Tapet nou? Fântână arteziană? Focuri de artificii? Și eu de ce n-am știut nimic de toate astea? Trebuia să-mi închipui. E numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac cu niște violoniști? — Becky, scumpa mea, ești bine? Mami mă scrutează atentă. Să-i spun c-o suni tu mai târziu? — Nu! Nu mai vorbi cu ea! Adică... nu-i nevoie. Vorbesc. Intru repede în casă, și inima îmi bubuie cumplit. Ce-o să-i spun? Să-i zic că m-am răzgândit? În clipa în care ridic receptorul, văd că mama e în spatele meu. O, Doamne. Cum o scot la cap? — Bună, Robyn! Încerc să-mi iau un ton firesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o înghițitură de șampanie, se răsucește pe scaun și caută într-un dulap elegant de lemn. — Uite-l! Îmi întinde o copie xerox a unui document. Evident, originalul se află la avocatul meu... Mă holbez la prima pagină, cu inima bubuind să-mi sară din piept. E un document bătut la mașină, intitulat TERMENI CONTRACTUALI. Mă duc direct la linia marcată cu puncte de la sfârșitul paginii - și acolo se află semnătura mea. Mintea îmi zboară instantaneu la acea noapte întunecată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă grăbesc spre raionul de shopping personalizat. Orice aș face, nu pot câștiga. Orice aș alege, o groază de lume va fi dezamăgită. În timp ce Amy se viermuiește ca să încapă în rochie, rămân cu ochii țintă în podea, și inima îmi bubuie să-mi spargă pieptul. Nu e prima dată când intru în belea. Nu e prima dată când fac o prostie. Dar niciodată n-am făcut ceva la nivelul ăsta de tâmpenie. De proporții atât de astronomice, atât de costisitor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
minune! Încerc un mic surâs, dar pe chipul lui Michael nu se citește nici o reacție. Pare în continuare șocat. Și negru de supărare. Simt un junghi cumplit. Nu pot să suport ideea ca Michael să fie supărat pe mine. Îmi bubuie capul și simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Cu mâini tremurătoare, îmi înșfac geanta și-mi iau haina. — Ce faci? Glasul îi e și mai aspru. Becky, unde te duci? Mă uit la el și simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta. Așa. Acum o să mă omoare probabil. Mai bine să ies. Străduindu-mă să nu pară că o iau efectiv la fugă, mă avânt pe coridor, afară din apartament. Închid ușa în urma mea și mă rezem de ea, cu inima bubuindu-mi trae. OK. Până aici totul a fost bine. Acum să văd ce fac cu Luke. — Dar nu înțeleg ce te-a apucat acum cu Rockefeller Center. Luke se lasă nervos pe bancheta taxiului și privește enervat pe geam. — N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ceilalți amici din Iași! Cred că ai văzut că în Cronica s-a anunțat că redacția va organiza întîlniri cu cititorii. Au fost recent la Bîrlad, unde au fost măcelăriți rău de tot. Poezia și proza din Cronica a fost bubuită cu mult avînt. Li s-au spus amicilor, de către bîrlădeni, cuvinte grele, între altele că „spurcă marea tradiție literară a Iașului”. Au venit așa de plouați de acolo, încît nu știu dacă o să mai aibă curajul să se producă în fața
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din București, Mackensen a rostit celebrele cuvinte: „La revedere, peste două săptămâni la Iași”. Vara fierbinte a anului 1917 ne-a adus victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz spre salvarea țării, aflată în grea cumpănă. Mama îmi povestea că tunurile bubuiau ziua și noaptea în așa fel că, în satul copilăriei mele ușile caselor se deschideau din această cauză, iar eu, copilul mic, plângeam de spaima ce cuprinsese lumea din jurul meu. În război tata, soldat într-o unitate de geniu fusese
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și cu mocirlă. Ce i-o fătat mintea "Năzdrăvanului"! zice logofătul Tăutu căzut în admirație. O pitit în mlaștină, în smârcurile Racovățului, dincolo de pod, o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să bubuie, s-o iscat un tărăboi de ziceai că sună Apocalipsa! adaugă Luca Arbure. "Ahaaa!!", și-au zis turcaleții!, hohotește hatmanul Șendrea, "acolo-i bârlogul ghiaurului!! Pe el!!! Înainte!!! Aiaia!! Allah!!! Allah!!!" Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
durea: Constantinopolul. Acu, vor înțelege... Dacă noi, mărunței cum suntem, "am putut", cu atât mai mult împreună, cu toții, uniți... Ne-am aflat noi mai firoscoși și-am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noastră... Nici pe ziua de mâine nu suntem siguri... Habar n-au ei, cât sânge am vărsat aici, la Porțile Europei! Moldova o țară de care de acum înainte va trebui să se țină seama, spune Duma Vlaicului. O salvă bubuie pe metereze. Voi, voi toți, ca unu' mi-ați stat alături, ca mii și mii de frați. Iertați-mă că-n toți anii aceștia v-am chinuit, v-am biciuit, am fost neîndurător cu voi!... V-am cerut să dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și o conduce prin cărarea deschisă în adunare. Îi sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împotriva popoarelor pașnice... Casă, muiere, fiică, fiu... nimic din ce-i "al nostru" nu va mai fi "al nostru". Mereu te vei întreba: "Oare cel cu care întind în blid nu mă va vinde?" Și, la miezul nopții, zbirii vor bubui în ușă: "Hai!!" Țara toată va fi o temniță largă cât țara. Credința, cugetul, cuvântul ți le vor scormoni trepădușii să afle de nu cumva gândești, au faci, altcumva decât e poruncă de la "Stăpânire"... Siluit la trup, siluit la suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe puțin... Bine. Nu e bine, spune Gherasim încetișor, vin și cu "Monștrii lui Orban"... Și cu "Monștrii"? rânjește Ștefan. Minunat! "Monstrul lui Orban"? E... e cel cu care Mahomed a surpat zidurile Constantinopolului, lămurește Țamblac. Când se slobozea o dată, bubuia de și Catapeteasma Cerului crăpa! Treizeci de boi abia de-l urnesc... Fantastic! Ce s-o alege de cetățile noastre? le căinează Vlaicu. Numai să apuce, zâmbește Ștefan mefistofelic și își freacă palmele. Aferim Mahomede! Aferim!... "Bine!... Minunat!... Fantastic!... Aferim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară deasupra munților, fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul canionului resturile din enorma carcasă a Dragonului, zăcând printre stânci. Oasele Dragonului mai există încă acolo. Băiatul se numea Apaș. Usen (usen e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu o orchestrație de tipul Berlioz, aproape genială: Mihnea încalecă, calul său tropotă, Fuge ca vântul. Sună pădurile, fâșie frunzele, Geme pământul; Fug legioanele, zbor cu cavalele, Luna dispare; Cerul se-ntunecă, munții se cleatină; Mihnea tresare. Fulgerul scânteie, tunetul bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iară încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
36 de subiecți. ● el se autoignoră/el se autoignorează − cele două forme sunt în variație liberă în DOOM1, pe când DOOM2 reține numai forma autoignoră: 55 de subiecți au subliniat forma autoignoră și numai un subiect a ales forma autoignorează; ● el bubuie/el bubuiește − forma bubuie este indicată de ambele ediții ale DOOM-ului: 55 de subiecți au ales bubuie și un subiect a subliniat ambele forme; ● el cheltuiește/el cheltuie − DOOM1 înregistra numai forma cheltuiește, iar în DOOM2 cele două forme
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
subiecți. ● el se autoignoră/el se autoignorează − cele două forme sunt în variație liberă în DOOM1, pe când DOOM2 reține numai forma autoignoră: 55 de subiecți au subliniat forma autoignoră și numai un subiect a ales forma autoignorează; ● el bubuie/el bubuiește − forma bubuie este indicată de ambele ediții ale DOOM-ului: 55 de subiecți au ales bubuie și un subiect a subliniat ambele forme; ● el cheltuiește/el cheltuie − DOOM1 înregistra numai forma cheltuiește, iar în DOOM2 cele două forme sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]