704 matches
-
rămase tăcut din cauză că-i era foame și era copleșit de gânduri. Aproape că nu mai trecuse pragul bucătăriei din vremea copilăriei - pe atunci venea înăuntru din grădină, în jurul orei unsprezece, în speranța că se va alege cu ceva. Aveau o bucătăreasă bătrână - ca și ceilalți servitori - care-l iubea, îi dădea să mănânce și-i dăruia tot felul de jucării neobișnuite: un cartof care semăna cu un bărbat, un ursuleț îmbrăcat ca o bătrână, un os care lui i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atunci ce se presupune că ar trebui să mănânc? — Orice ți se dă. Parcă ați fi mama. Da? a spus el zâmbind neutru. —Și niciodată n-am mâncat nici ce-mi dădea ea. Asta fiindcă mama era cea mai groaznică bucătăreasă din tot universul cunoscut. Toată discuția aia despre folia de aluminiu și despre curcani din ziua când aflase de așa-zisa mea sinucidere nu era decât apă de ploaie. Indiferent câtă folie de aluminiu folosea, curcanii mamei ieșeau întotdeauna zbârciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici nu știe bine-a socoti! rosti neîncrezătoare soția clucerului. Parc-ai fi Vodă! O să-l învăț eu cum să se poarte! o încredință boierul. Nu l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură femeia, plecând să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
domnișoară până la o palmă de tălpile picioarelor, lăsându-și brațele libere, aleargă prin holul cu oglinzi mari spre camera ei, la o oră a dimineții când nu se simte amenințată s-o surprindă cineva - tata și frate-su la serviciu, bucătăreasa cea bătrână zdrăngăne alămurile în bucătăria de iarnă... Geamul camerei Jacobinei dă spre grădină și nu aduce prea multă lumină în cameră, din cauza salcâmilor bătrâni ca într-o pădure, mai bătrâni ca ea. Paul abia se ține pe ramurile negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Iar mătușile din Delani, Meziad și Pietroasa, unde mai mergeam în câte-o vacanță, nu-mi apăreau în fața ochilor decât deșălate la propriu, ca niște cai mici și suri din Apuseni. Cât despre sora mamei, Nuța, care după război ajunsese bucătăreasă pe la IAS-urile din jurul Bucureștilor și pe care am început s-o strig și eu ca brigadierii din Brănești, Cățelu, Cătrunești-Măineasca, adică Madamana, într-un singur cuvânt, pot să spun doar că mi se părea de-a dreptul o halterofilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mai comandat lui Hoțulică încă unul, ca să îl facem cadou de Crăciun doctorului tatei. 20 noiembrie Văd persoane „bine“ gudurându-se, umilindu-se pe lângă vânzătoarele de la alimentara și măcelari, cultivând „relații prețioase“ cu precupeți ilegali de tot soiul: chelneri și bucătărese hoațe, muncitori din fabrici de confecții și medicamente, aviatori și vaporeni. O cunoștință binevoitoare m-a pus în legătură cu Alina, o femeie extraordinar de descurcăreață, care poate procura, pe căi misterioase, tot felul de rarități, de la pește proaspăt la otravă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
prietenie care niciodată nu pusese preț pe obligații sau pe prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea însăși în fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar funcționari. Dar Doamna Maeda nu era o femeie care să nu știe cum să prepare o mâncare savuroasă cât ai bate din palme. Atât în ziua aceea, cât și în cea dinainte, îi îngrijise ea însăși pe răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam o curte lungă, unde erau garajele de mașini. În casă, bunica maternă era cea care conducea totul. Supra veghea angajații, bucătăresele, valetul, subretele, guvernan tele, nimeni nu scăpa de sub controlul ei. Cum era când aveați musafiri? — Noi, copiii, nu luam parte prea des la mesele lor. Aveam un etaj al nostru unde stătea și guvernanta. La masă, frișcă, ciocolată și bezea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ce s-a întâmplat cu ai tăi după ce ai plecat? — A început dezastrul. Mama a intrat ca lucrătoare la o fabrică de pantofi, unde a muncit zece ani pe brânci. Norocul ei a fost că acolo era și fosta noastră bucătăreasă, care, ocupându-se de cantina fabricii, îi mai punea deo parte câte ceva de mâncare. De teamă să nu fie închis ca fost moșier, tata a stat ascuns într-un pod ani de zile, iar Suzanne a fost arestată și băgată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
spre cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri și ghețari de lumină, se sfă râmau acolo, deasupra noastră. Am cinat frugal, un pudding împărțit la repe zeală, tuturor, de o bucătăreasă năucă, și-am fost călăuziți apoi către vastele noastre apartamente. Pentru prima dată nu folosesc ironic fraza asta. Castelul era adânc și-nzorzonat ca Peleșul. Am mers pe culoare nesfârșite, printre oglinzi și candelabre și picturi alegorice. Am urcat scări
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
l-a lăsat să plătească numai căminul, 50 de lei pe lună, de multe ori îl păsuia. Cu masa știa că se descurcă la cantină unde erau femei de treabă și îl ajutau. Seara la 8 când se închidea cantina, bucătăresele îl procopseau cu chifteluțele sau ,,fripturele,, rămase întregi și întotdeauna se găsea o tavă plină pentru el. Anii cât a stat în Voievod a dus-o împărătește cu mâncarea, însă de cele mai multe ori nu ajungea la masă seara. Era prin
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ieșit de la frizer! Pe unchi-său îl bufnește râsul, îl pupă din nou, bucuros că își vede nepotul, - Parcă ai mai pus vreo două grame pe tine de astă iarnă, hai să bem o tărie, mănânci ceva, le punem pe bucătărese să-ți facă niște cartofi prăjiți cu un cotlet, avem și patricieni proaspeți. Ce vrei? - Unchiule ai ciorbă de burtă? - Ce s-a întâmplat, nu o mâncai până acum? - Să vezi ce-am pățit; era un frig prin București de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spor. Erau înfierate toate aspectele negative din acest șantier, odată cu canțarolele de tablă din care mâncam. A venit șeful de șantier la noi să ne ceară părerea; ne-au luat servicii din porțelan, tacâmuri ca la mama acasă, au îmbrăcat bucătăresele cum scrie la carte, în halate. Până atunci ne serveau la masă, cu hainele de pe stradă și ne-au dat din ziua aceea mâncare ca lumea. Trecuse o săptămână și vorbim cu șeful punctului de lucru, un inginer de treabă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
devieri de la drumul cel drept ale soțului ei - atât a fost de mulțumită de conacul din Palm Beach, de avioanele private, de bijuteriile ei, de „căsuța“ cu șapte dormitoare din Southampton, de prezentările de modă din Paris și Milano, de bucătăreasa călătoare, de maseuza și de secretara ei, sau de reședința din Manhattan. Ăsta e stilul de viață al doamnei Randall Cox II. Pe de altă parte, mama și-a abandonat viața plină de privilegii a familiei ei pentru tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
gata pregătit. Iar Harriet și Suz sunt în bucătărie de miercuri. Gătesc într-o veselie. Harriet și Suzanne, care erau împreună de treizeci de ani, erau cele mai bune prietene ale părinților mei de aproximativ douăzeci și cinci de ani. Harriet era bucătăreasă la hanul din zonă, iar Suzanne era fermieră și producătoare de săpunuri organice. Ele două se ocupau întotdeauna de mâncarea pentru petrecere - care părea să devină, cu fiecare an, din ce în ce mai elaborată. Până când am ajuns în fața casei, mama ne-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Marghit, patroana făgădăului, Într-o altă viață lenjereasa doamnei Koblicska, cine o fi fost, nu știu, dar cel puțin așa susținea el bazându-se pe modul perfect În care chipul lenjeresei imprimat În sticlele ochelarilor săi, se suprapunea peste chipul bucătăresei care era și patroană. Ea a râs, căci el vorbea ungurește ca un copil de cinci ani. Îi și spunea egy furcsa Kalauz dar recunoștea că avea rude În Ardeal și că mama ei se trăgea din Nagy Bánya. Fata-celor-cinci-hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu tristețe bătrânul mediocru. Ce să tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sunt sâmbete când ni se rezervă surpriza să ni se dea tot varză. Nu peste mult timp fu adusă, într-adevăr, varza. Comandantul Aciobăniței luă hotărârea să nu șovăie și să guste primul din linguroiul de varză pe care trupeșa bucătăreasă i-l răsturnă în castron. — Nu e rea, își informă el, oarecum ierarhic, subalternul. E călită bine. — Da, aprobă pistruiata. E călită foarte bine. E un tip special de varză, călită să reziste la ger, la secetă, la orice boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în spatele meu, eu îmi lăsam greutatea pe genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna dreaptă și murmura rugăciuni către Taweret, Isis și Bes, zeița cea urâtă în formă de pitic care iubea bebelușii. Bucătăreasa, pe partea stângă, scutura un băț gravat cu scene de naștere deasupra capului meu ca să-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă copilul era o moașă pe care o chema Meryt. N-o cunoșteam, dar mâinile ei erau la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care o făcea n-ar fi murdărit podelele, iar gângureala lui n-ar fi tulburat munca scribilor. Așa că îmi duceam zilele în aer liber. Când fiul meu dormita între flori, eu pliveam în grădină și culegeam tot ceea ce îmi cerea bucătăreasa, învățam plantele și fructele locului. Când se trezea, era întâmpinat de cântecele păsărilor egiptene, iar ochii i se măreau de plăcere când le vedea că își iau zborul. Grădina a devenit casa mea și învățătoarea fiului meu. Re-mose a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
terafim de fildeș și nu jucăriile uitate ale unui copil. Bărbații care îngrijeau grădina nu se arătau deranjați de prezența unei femei printre ei. Munceam mult și ei apreciau iscusința mea într-ale florilor și fructelor, pe care le duceam bucătăresei. Nu căutam companie și respinsesem de atâtea ori atenția bărbaților, încât ei nu mă mai căutau. Cât despre cei din familia fiului meu, atunci când se bucurau de umbra grădinii și ne întâlneam, doar ne salutam dând din cap și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mic, Re-mose o numea „Prietena lui Ma”, chiar înainte ca eu să realizez că ea chiar îmi era prietenă și o adevărată binecuvântare. Știam tot ce era de știut despre Meryt, pentru că ei îi plăcea să vorbească. Mama ei fusese bucătăreasă și se măritase cu un brutar și fusese totodată cântăreață. Era deseori chemată la petrecerile stăpânului ei. Vocea ei profundă și gravă îi făcea pe cei care o ascultau să tremure de plăcere. - Dacă n-ar fi avut pieptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alarmaseră și chiar îi trimiseseră vorbă prietenei ei Ruddedit. Când soacra mea m-a văzut intrând în curte mâncând dintr-o turtă luată din piață, s-a înfuriat deodată și s-a întors pe călcâie fără să spună o vorbă. Bucătăreasa a fost cea care mi-a spus să mă grăbesc să mă duc să-l văd pe fiul meu care se întorsese ca să se refacă. - Să se refacă? am întrebat-o, dintr-odată rece ca gheața. A fost bolnav? - O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiul ei și că nu putea fi chemată pentru un negustor. Cutia a fost lăsată în colțul bucătăriei și n-am văzut-o decât după plecarea lui Re-mose din Teba, atunci când casa revenise la normal. Când mi-a dat-o, bucătăreasa era copleșită de curiozitate. Cum se făcea că un obiect așa de elegant și de prețios era al meu? Și cine era bărbatul care întrebase de mine nerăbdător? Dar eu n-am spus nimic despre el sau despre cutie nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi fost un pic mai bătrân și mai obișnuit cu politica templului, i s-ar fi dat acest post. Dar în loc de asta, a fost ales unul dintre rivalii lui Nakht-re. Cea mai mare parte a personalului rămânea pe loc, iar bucătăreasa mi-a spus foarte hotărâtă să rămân și eu. Însă răceala din ochii noii stăpâne care a venit să supravegheze ceea ce avea să fie noua ei casă, m-a făcut să nu-mi doresc nimic mai puțin. Meryt era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]