2,036 matches
-
model popular) și poezii patriotice, trimite versuri la „Steluța” din Botoșani, iar la „Traian” (1869) dă o colecție de doine din Bucovina. Colaborează și la „Noul curier român”, „Reforma”. Ca secretar al cercului literar Orientul, fusese desemnat să culeagă folclor bucovinean, aici, ca și la Societatea Românismul fiind înscris cu numele Vasile Gramen (anagramă care, prescurtată ulterior, va fi utilizată și ca semnătură). Discursivele meditații morale și lirica cetățenească aparținând lui P. intră în broșura Aurora Bucovinei (1872). Versurile sunt însoțite
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
Covasna, apoi în Dârlos și Valea Lungă, din județul Sibiu. În 1937 se află, ca învățător, în Mediaș. Debutase cu versuri la „Gazeta Hunedoarei” în 1930. În 1933-1934 își face stagiul militar la Cernăuți (și ajunge să îi cunoască pe literații bucovineni Mircea Streinul, Traian Chelariu, Iulian Vesper), iar în 1939 este concentrat tot în Cernăuți, făcând parte din unitatea de pază a frontierei pe Ceremuș. În septembrie 1933, împreună cu Mihail Axinte și alții, scotea, la Mediaș, revista „Lanuri”. Articolul-program, foarte probabil
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
pe Anica, fata în casă. Un lanț de nenorociri se desfășoară, „temperat” totuși de vătaful Neculai care, apelând la conu’ Grigore, tatăl vitreg al lui George, salvează ce se mai poate salva. George e ucis, din gelozie, de un Glanetaș bucovinean (Ion Vizitiu), Anica își îneacă pruncul în fântâna parcului („grădină a deliciilor”, metaforă a unui Occident imoral), iar duduca Adela, la rându-i, se sinucide, după ce află dedesubturile asasinării fiului său. Personajele nu au decât o psihologie sumară, interioritatea lor
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
, Vasile (10.IX.1912, Stăneștii de Jos, azi în Ucraina - 6.XII.1972, Chicago, SUA), poet, gazetar și eseist. Este penultimul copil din cei șase ai unei familii de țărani bucovineni: mama se numea Ileana (n. tot Posteuca), iar tatăl, Ieremie Posteuca, a murit în 1914 pe front, în Galiția. P. face clasele primare în satul natal, pe cele secundare la Liceul „Lațcu Vodă” din Siret și Facultatea de Litere și
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
secundar istorie și pedagogie. În timpul studenției devine membru al asociației Arboroasa, căreia în 1934 și 1935 i-a fost și președinte, apoi vicepreședinte al Centrului studențesc din Cernăuți (1936). Se orientează spre mișcarea legionară și spre extrema dreaptă, reprezentând studențimea bucovineană la congresele Uniunii Naționale a Studenților Creștini din România. În 1936 el redactează, de altfel, Cartea Congresului Studențesc de la Suceava. Între 1935 și 1940 predă limba și literatura română la Liceul „Carmen Sylva” din Cernăuți și apoi la Hotin, fiind
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
cu sociologul Traian Brăileanu, în casa căruia se inițiază în 1935 revista „Iconar”. Mai colaborează cu versuri la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Buna Vestire”, „Glasul Bucovinei”, „Gazeta gospodarilor”. Mircea Streinul îi publică un grupaj de poeme în antologia Poeți tineri bucovineni (1938). Primul volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
înregistrării conjuncturale, ca și o vizibilă tendință spre nararea în versuri. Dacă în Poeme ghivizii (1962) jocul liric antrenează la un moment dat desprinderea de temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor, arde
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
deseori din chingile acțiunii propriu-zise, autorul preferând o relatare și o descripție statică a întâmplărilor narate. Demersul epic amintește de tipul de proză al începuturilor lui Eusebiu Camilar sau Mircea Streinul, cu aceeași stăruitoare preocupare pentru reînvierea tipologiilor specifice satului bucovinean, într-o succesiune de tablouri ce caută să ilustreze trecerea și petrecerea vieții în spațiul carpatic românesc. Timpul trecut, în care sunt proiectate faptele, caracterizarea personajelor prin pitorescul rostirii, excesiva folosire a anecdoticului și cantonarea în fragment, fără grijă pentru
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Grigorovitza, Cernăuți, 1936; Cântece de țară, București, 1938; Icoane de dor, în Poeme fără țară, pref. Aron Cotruș, cu ilustrații de Eugen Drăguțescu, Madrid, 1954; Cântece din fluier, Cleveland, 1960; Poeme ghivizii, pref. Horia Tănăsescu, Ciudad de México, 1962; Catapeteasmă bucovineană, cu schițe de Nicolae Petra, Ciudad de México, 1963; În marea și-n mormintele din noi, Madrid, 1967; Poeme fără țară, îngr. Gabriel Stănescu, pref. Gheorghe Rădulescu, postfață Ovidiu Vuia, Norcross (SUA), 2000; Băiatul drumului, îngr. și pref. Ion Crețu
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
cântece românești, pref. Aron Cotruș, Madrid, 1953; Leca Morariu, De la noi, Madrid, 1970. Repere bibliografice: Gheorghe Antonovici, „Junimea literară”, GBV, 1933, 3985; G. Călinescu, Cronică literară, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 79-80, X, 257-259; Mircea Streinul, Note la poezia bucovineană de azi, RFR, 1938, 5; Traian Mihăilescu, V.I. Posteucă, „Prepoem”, 1940, 14; Constantin Vârtej, Lirica bucovineană, „Cetatea Moldovei”, 1941, 10; Pamfil Șeicaru, Mângâierea dorului de țară, „Carpații”, 1954, 2; Pamfil Șeicaru, Note pe marginea cărții „Poeme fără țară”, „Carpații”, 1954-1955
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Antonovici, „Junimea literară”, GBV, 1933, 3985; G. Călinescu, Cronică literară, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 79-80, X, 257-259; Mircea Streinul, Note la poezia bucovineană de azi, RFR, 1938, 5; Traian Mihăilescu, V.I. Posteucă, „Prepoem”, 1940, 14; Constantin Vârtej, Lirica bucovineană, „Cetatea Moldovei”, 1941, 10; Pamfil Șeicaru, Mângâierea dorului de țară, „Carpații”, 1954, 2; Pamfil Șeicaru, Note pe marginea cărții „Poeme fără țară”, „Carpații”, 1954-1955, 4-5; Nicolae Novac, „Cântece din fluier”, „America”, 1962, 24; Ion Velicu, „Poeme ghivizii”, „America”, 1962, 92
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
10; Pamfil Șeicaru, Mângâierea dorului de țară, „Carpații”, 1954, 2; Pamfil Șeicaru, Note pe marginea cărții „Poeme fără țară”, „Carpații”, 1954-1955, 4-5; Nicolae Novac, „Cântece din fluier”, „America”, 1962, 24; Ion Velicu, „Poeme ghivizii”, „America”, 1962, 92; Nicolae Novac, „Catapeteasmă bucovineană”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; N.A. Gheorghiu, Cronica poeziei, „Ființa românească”, 1964, 2; Radu Gyr, V. Posteucă - un cimpanzeu al faunei legionare, „Glasul patriei”, 1964, 3; I.G. Dumitriu, Cărțile exilului, „Revista scriitorilor români”, 1966, 5; Nicolae Cârja, „În marea și
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Rostul nostru, Iorgu G. Toma-Corduneanu precizează că revista are menirea să sensibilizeze opinia publică în problema Bucovinei, aflată sub ocupația Imperiului Austro-Ungar. După cum se specifică în editorialul A cui e vina? (9/1916), materialele editate urmează „crezul național al refugiaților bucovineni grupați în jurul acestei publicații”, pornindu-se de la ideea că „Bucovina e și astăzi insuficient cunoscută românilor din țara liberă”. În afara materialelor bogate cu caracter politic, istoric, etnografic și social (semnate în mare parte de I.E. Torouțiu și Iorgu G. Toma-Corduneanu
REVISTA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289184_a_290513]
-
Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina. După Culturhistorische und ethnographische Skizzen über die Rumänen der Bukowina (1891), o culegere alcătuită din materialele apărute în „Rumänische Revue”, a lăsat o istorie foarte documentată a Bucovinei, Părți din istoria românilor bucovineni (I-II, 1893-1894), cuprinzând prima schiță de istorie a literaturii acestei provincii. În ultima parte a vieții s-a dedicat cărții teologice; numeroasele sale broșuri de propagandă creștină din colecția „Biblioteca «Deșteptării»” ținteau ridicarea țăranului. Sentimentul național fervent, dar ferit
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
2 februarie și 16 martie 1930, având subtitlul „Solia Moldovei de Sus”. Director este Eugen Liteanu. Publicația urmărește „încurajarea celor ce fac primii pași în literatură”, se spune în articolul-program intitulat Deslușire. Gruparea revistei, formată din reprezentanți ai noii generații bucovinene în curs de afirmare, dorește să cultive valorile artistice și literare necontaminate de influențele mediului social-politic, să ofere, așadar, „un bogat material informativ din domeniul beletristicei, științei și artei în general”. Această expresie a creației în libertate devenea, pentru tinerii
MUNCA INTELECTUALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288276_a_289605]
-
în curs de afirmare, dorește să cultive valorile artistice și literare necontaminate de influențele mediului social-politic, să ofere, așadar, „un bogat material informativ din domeniul beletristicei, științei și artei în general”. Această expresie a creației în libertate devenea, pentru tinerii bucovineni, o formă de afirmare națională în condițiile favorabile create prin revenirea la patria mamă. Încercarea de a pune în valoare specificul național și, în același timp, de racordare cu tendințele culturale și artistice manifeste în Europa motivează stilul eclectic al
MUNCA INTELECTUALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288276_a_289605]
-
în 1928, la „Revista tinerimii” (Dorohoi). Va colabora la „Voința școalei”, „Orion”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Însemnări”, „Înnoiri”, „Glasul Bucovinei” ș.a. Versurile, adunate în volumele Învolburări (1933), Luminișuri (1936) și Diamante albe și negre (1938), se încadrează în mișcarea iconaristă bucovineană prin fragmentarea de tip modern a imagisticii și printr-o peisagistică citadină inspirând melancolie. În colaborare cu Neculai Pavel a tipărit în 1934 un Breviar de poezie bucovineană contemporană. SCRIERI: Învolburări, Cernăuți, 1933; Mia, Cernăuți, 1933; Luminișuri, Cernăuți, 1936; Diamante
MUNTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
1936) și Diamante albe și negre (1938), se încadrează în mișcarea iconaristă bucovineană prin fragmentarea de tip modern a imagisticii și printr-o peisagistică citadină inspirând melancolie. În colaborare cu Neculai Pavel a tipărit în 1934 un Breviar de poezie bucovineană contemporană. SCRIERI: Învolburări, Cernăuți, 1933; Mia, Cernăuți, 1933; Luminișuri, Cernăuți, 1936; Diamante albe și negre, București, 1938; Pe urme cosânzene, Cernăuți, f.a. Antologii: Breviar de poezie bucovineană contemporană, Cernăuți, 1934 (în colaborare cu Neculai Pavel). Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Învolburări
MUNTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
În colaborare cu Neculai Pavel a tipărit în 1934 un Breviar de poezie bucovineană contemporană. SCRIERI: Învolburări, Cernăuți, 1933; Mia, Cernăuți, 1933; Luminișuri, Cernăuți, 1936; Diamante albe și negre, București, 1938; Pe urme cosânzene, Cernăuți, f.a. Antologii: Breviar de poezie bucovineană contemporană, Cernăuți, 1934 (în colaborare cu Neculai Pavel). Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Învolburări”, VRA, 1933, 310; Pompiliu Constantinescu, Bucovina poetică (câteva observări), VRA, 1934, 329; N. Niculescu, „Mia”, „Gând nou”, 1934, 3; George Drumur, „Mia”, GBV, 1934, 4243; George Drumur
MUNTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
în colaborare cu Neculai Pavel). Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Învolburări”, VRA, 1933, 310; Pompiliu Constantinescu, Bucovina poetică (câteva observări), VRA, 1934, 329; N. Niculescu, „Mia”, „Gând nou”, 1934, 3; George Drumur, „Mia”, GBV, 1934, 4243; George Drumur, „Breviar de poezie bucovineană contemporană”, GBV, 1934, 4263; Teofil Lianu, „Luminișuri”, „Voința școalei”, 1936, 12-13; Ion Biberi, „Luminișuri”, MOM, 1936, 352; Eusebiu Camilar, „Diamante albe și negre”, IIȘ, 1938, 3; Mircea Streinul, „Diamante albe și negre”, BVS, 1938, 285; Teodor Al. Munteanu, O poetă
MUNTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
cariera didactică (profesor, director de liceu, inspector școlar) la Ploiești. De asemenea, îndrumă cenaclul literar al copiilor, organizat în cadrul Bibliotecii Județene „N. Iorga”. Debutează în presă la Cernăuți (1929) și editorial, cu volumul de versuri Dezacord (1934), sub semnul mișcării bucovinene de la „Iconar”, urmat de cartea de poeme Întoarceri în biografia mea (1935). Colaborează cu versuri, comentarii critice și eseuri la „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Cuget moldovenesc” (Bălți), „Glasul singurătății” (Dorohoi), „Grai moldovenesc” (Iași), „Înmuguriri” (Piatra Neamț), „Orion” (Rădăuți), „Pana literară” (Rădăuți
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
originar, extazul, mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale, copilăria circumscriu un filon autohton prezent și în scrisul altor poeți tineri (bucovineni și ardeleni) din anii ’30. M. cultivă ipostaza unui dezrădăcinat răzvrătit, peregrin anonim „între două lumi”, între „orașul desfigurat de cimitire multe” și „altarul unei mici biserici”, căutând „calea către Olimp”. Târzii, celelalte două culegeri de poeme, Iarba stelelor (1968
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
MORARIU, Modest (11.VIII.1929, Cernăuți - 15.IV.1988, București), poet, prozator, eseist și traducător. Este fiul Teofilei (n. Simota) și al lui Alexandru Morariu, profesor, provenind dintr-o ilustră familie de intelectuali bucovineni, între care mitropolitul Silvestru Morariu-Andreevici și fiul acestuia, Vasile Morariu (coleg și prieten cu Mihai Eminescu), Constantin Morariu și Leca Morariu. Învață mai întâi în Cernăuți, la Liceul Militar „Ștefan cel Mare”, continuând cursurile medii la Slatina, Deva și Petroșani
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
, Vasile G. (30.XI.1860, Roman - 30.VII.1919, Broșteni, j. Neamț), prozator, autor dramatic și gazetar. Este fiul Catincăi (n. Polizu) și al lui Gheorghe Morțun, urmașul unei vechi familii de răzeși bucovineni, stăpân al unor întinse moșii. După studii liceale la Institutul Academic din Iași, unde în 1875 l-a avut profesor de limba germană pe Mihai Eminescu, și la Colegiul „Sainte-Barbe” din Paris, M. frecventează cursuri de litere și filosofie la
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
trimis pe frontul din Galiția, unde este rănit de două ori și decorat, apoi pe cel italian, unde e din nou rănit, și în cele din urmă în Bosnia și Herțegovina. Avea răgaz totuși să dea tiparului volumul de povești bucovinene De la noi (1915), iar un timp îl petrece și în București, ocazie cu care îi cunoaște pe unii dintre cărturarii rămași sub ocupație. Prizonier al comitagiilor sârbi (în Muntenegru) aproape șase luni, se întoarce abia în 1919 în capitala Bucovinei
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]