38,363 matches
-
este totuna cu cel al sentimentelor. Și acest din urmă adevăr este cel care marchează diferența dintre o viață pustie și una cu sens. Sensul vieții pare a fi asigurat prin poveste și imaginație, în absența lor se instalează însingurarea, bucuria de a trăi este de automatism, iar lumea devine un loc ce nu mai poate fi locuit. Rătăciți printre cuvinte pare a confirma explicit ceea ce peliculele deja amintite menționează implicit. În filmul Sofiei Coppola aflăm un oraș alienant (clădiri de
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
trecut, cu promisiunea că revin, despre un spectacol foarte special făcut de Silviu Purcărete la Teatrul Național din Craiova: Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului, adică A douăsprezecea noapte de William Shakespeare. Un spectacol prin care am călătorit cu bucurie și cu enormă nostalgie, un specatcol care mi-a prilejuit, de fapt, o călătorie prin lumile, stările și obsesiile lui Silviu Purcărete, prin timpul petrecut de el la Craiova, prin spectacolele puse în scenă acolo. Reîntîlnirea cu un mare artist
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
cămăși tropicale, cu flori și păsări, care o bucată de vreme mi-au adus o faimă secretă de poponar de vapor. Pe vremea aceea îmi întîlneam pretutindeni vechi prieteni cu care nu mă mai văzusem de mult. Am descoperit cu bucurie că citau din memorie aiurelile din Girafa, că erau cititori fanatici ai revistei „Crónica”, din ceea ce numeau ei amor propriu sportiv și chiar că îmi citeau povestirile, fără a ajunge să le și înțeleagă. L-am întîlnit pe Ricardo Gonzáles
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
sacrificat o bună parte din viață acestor probleme și că nu pot să rămîn țintuit ca un fluture dintr-o colecție, chiar și colecția ținută de Ernst Jünger. Am și alte proiecte care mă preocupă de mult timp (filosofia, teologia... bucuria vieții simple, «l’art de la joie») și care mă vor ajuta să înțeleg fenomenele la alte dimensiuni decît cele ale evenimentului istoric circumstanțial. Înainte eram de părere că ceea ce nu mă ucide mă face mai puternic, acum cred că ceea ce
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
îmi cad pe cîteva rînduri săpate pe o piatră veche, cu aer nobil, aristocrat: “Acest monument l-am ridicat iubirei, iubirei fără margini, care purifică și explică toate.” Elisa F. Bibian lui Nicolae Bibian, fost deputat al Romanațului, 1850-1905 Iubire, bucurie, tristețe, nostalgie. Am simțit că nimic din toate astea n-a fost întîmplare. Un drum care m-a pregătit pentru un spectacol-confesiune, pentru fețe ale iubirii, tristeții și nostalgiei așa cum s-au așezat în Silviu Purcărete acum, după opt ani
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
primesc zilnic învățătura mistagogică. La Liturghia din duminica de după Sfintele Paști apar în veșmânt alb (Domenica in albis) și rostesc împreună cu toată comunitatea Rugăciunea Domnească. Așa ajung fideles. Principiul catehezei trebuie să fie: ut gaudens quisque catechizet („a catehiza cu bucurie”), și nici o grijă să nu trebuie să fie mai mare ca aceasta. A catehiza cu bucurie este grija cea mai mare (ea cura maxima est)<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, II, 4. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
in albis) și rostesc împreună cu toată comunitatea Rugăciunea Domnească. Așa ajung fideles. Principiul catehezei trebuie să fie: ut gaudens quisque catechizet („a catehiza cu bucurie”), și nici o grijă să nu trebuie să fie mai mare ca aceasta. A catehiza cu bucurie este grija cea mai mare (ea cura maxima est)<footnote Augustin, De catechizandis rudibus, II, 4. Vezi și traducerea de la Editura Polirom, Iași, 2002, 38-41. footnote>: „Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău sau
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
prolificitatea biologică s-ar spune că le contrazice: „Anul viitor se va naște un copil - un băiat - care va purta numele de Grégoire. Numele meu, al tatălui și al bunicului. Uneori mă trezesc noaptea și nu mai pot să dorm: bucurie, grijă, teamă, inutilitate, moarte... Moartea mea, moartea lui. Se va naște pentru a muri...(...) De ce leg nașterea copilului de... moartea mea?“ Cu o juvenilă pasiune, Bujor Nedelcovici practică lecturi din autori fundamentali spre a-și lămuri principiile vieții, spre a
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
dar din ea a dispărut cu totul dinamica sentimentelor. Tatăl Dorei e un neputincios răsfățat, mama ei are forța impulsurilor necontrolate, un cuplu dotat cu autoritate de societatea tradițională, dar incapabil să și-o exercite. O sexualitate liberă, lipsită de bucurie, redusă la gesturile unui viol în grup. Constantin Cojocaru caracterizează caricatural absența bărbăției la bărbatul capricios cu scurte și dureroase străfulgerări de luciditate. Lucia Ștefănescu, mamă iubitoare, trece mereu pe lângă adevărul Dorei, autoare fără de voie a tragediei. Beneficiari ai libertății
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
din când în când de bănuiala că Dora, copilul-fată-femeie de lângă el, funcționează în alt registru decât cel obișnuit. Bănuială stinsă la iuțeală. Actorul rezumă bruta dintr-o ființă asemănătoare omului. Performanța Elenei Popa e mai greu de explicat: candoarea, curiozitatea, bucuria constituie straturile unui suflet care își refuză suferința, traversează smârcurile vieții fără să se maculeze, într-o splendidă demonstrație de naturalețe. Naturalețe alcătuită cu savant meșteșug de o actriță stăpână pe mijloacele ei. Da, de la natură omul se naște bun
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
blocului său, în parcare, se vindeau brazi de Crăciun. Se formase rând, însă cu mult mai mic decât celălalt. Cumpără așadar un brăduț. Mergea acum cu el sub braț, arăta la fel ca toți ceilalți. Asta îi provocă o nesperată bucurie. Fluiera. Intră în locuința străină, se așeză la masă în manta și căciulă și deschise sticla cu lichidul deschis la culoare. Era oțet. “Doamne - se gândi - e imposibil să mi se întâmple așa ceva în realitate. Este un episod psihologic. Ceva
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
E drept că-s mai ager ca fleții siniștri De popi, grămătici și de doctori, magiștri; Nu sînt chinuit de vreun dubiu sau scrupul, De draci și de iad nici nu-mi tremură trupul - În schimb, părăsit sînt de-orice bucurie Ce-i bine că-aș ști, nu-mi închipui, vai mie, Și nici că-aș fi-n stare o lume-așa proastă Ceva s-o învăț, s-o mai dau și pe brazdă. N-am bunuri, bani, și nici un dram
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
-n ochii mei Prin toate simțurile-mi dintr-o dată! Simt sfînta fericire-a vieții ce-i, Prin nervi și vine, nouă și-nfocată. Aceste semne scrise-au fost de-un zeu? Mi-alină ele intima mînie, Îmi umplu inima de bucurie Și forțele Naturii-n jurul meu Le dezvelesc în tainică pornire vie. Sînt eu un zeu? Mi-e clar deja! Văd în aceste trăsături curate În fața mea Natura-activă-n toate. Ce înțeleptu-a spus, pricep acum abia: “Închisă nu-i a spiritelor
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Dar, în strădania mea surdă, Mi-e teamă pentru capul, pieptul meu. Ce greu se-ajunge la mijloace, Prin care la izvoare sui! Și moare bietul om, vai lui, Cînd drumul doar pe jumătate-l face. Corul Îngerilor Christos a-nviat! Bucurie lui, carele, Muritor cu tot soarele, Atins fu de marele, Moștenitul păcat! Corul femeilor Cu-alese miroase L-am uns pe Cel sfînt Și-apoi, credincioase, L-am pus în mormînt; În giulgiuri modeste L-am înfășurat, Aici, ah, noi
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Aici, ah, noi peste Christos n-am mai dat. Corul Îngerilor Christos a-nviat! Iubitorul, fericele, Care-a trecut făr^ dezicere Prin încercări, cîte-s spicele, Mîntuitul bărbat. Corul discipolilor Din pacea mormîntului, La cer stă-nălțatul Deasupra pămîntului, Sublim înviatul; Cu el bucuriile Creației stăruie; Ah, chinuri cu miile Pămîntul ne dăruie. În urmă, țărîne, Ne lași în mîhnire, Ah, plîngem, Stăpîne, A ta fericire! Corul Îngerilor Christos a-nviat Din putred lințoliu; Zdrobiți necurmat Cătușele-doliu! Slăvind cu strădanie, Cu dragostea danie, Frățește-n
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
prinde glas De-a lungul vieții, ceas de ceas. Cu groază mă tot scol în zori de zi Și-amare lacrimi plîng întruna, Că ziua,-n goana ei, nu-mi va-mplini Nici una din dorințe, chiar nici una. Și presimțirea unei bucurii, Rău șicanată,-i tot mai mică; Creația din piept prin mii De farse ale vieții mi se strică. Mă-ntind cu spaimă chiar și-n așternut, Cînd noaptea în sfîrșit coboară, Și-odihna-atunci, ca un făcut, Cumplite vise mi-o-nfioară. Sălășluiește Domnu-n
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Eminescu cu binecunoscută „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. („Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Tânără mireasă, mama cu amor! / Fiii tăi trăiască numai În frăție / că a nopții stele, ca a zilei zori, / Viața În vecie, glorii, bucurie, / Arme cu tărie, suflet românesc, / Vis de vitejie, fala și mândrie, / Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!”) Iată și o asemănare mai insolita: amândoi dedică frunzei câte o poezie, inspirată din repertoriul romantic al altor poeți. Leopardi scrie, În anul
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
și se încumetă să le spună. Discuțiile lor purtau spre sensurile ultime, „ne frămîntam grozav să dăm un sens agoniei și morții de neînlăturat, căutînd reciproc să ne convingem că viața asta n-are nici o noimă, în pofida tuturor plăcerilor, voluptăților, bucuriilor, revelațiilor și sublimităților ei, că lumea se naște, crește și piere - conștientă sau inconștientă - sub zodia precarității, caducității, fragilității și zădărniciei”. Din perspectiva tîrzie, a amintirii, Arșavir Acterian pune o distanță, o inflexiune a maturității înțelepțite peste toate aceste aprinse
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
ultimele suflări. Umorul pe care l-a scos actrița româncă din textul acela îmbibat de moarte m-a făcut pentru o clipă să cred că totul în viață poate fi transformat în rîs. Poate că ne-am născut totuși pentru bucurie. M-a apucat brusc o mîndrie nelalocul ei. Mă confirmase o artistă adevărată. Foaierul și balconul Operei din Timișoara sînt înțesate de lume. Candelabre aprinse, flori. Doamna Doina-Ioana Popa, președinta Fundației Culturale “Artmedia”, grație căreia publicul timișorean beneficiază de spectacole
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
nou pe Aglaja... de data asta vorbind românește. Rodica a stabilit un record cu acest interviu. Aglaja nu voia să vorbească românește. Avea complexe. Se temea că n-o să fie la înălțime. Se trezise actorul din ea. Ezitările, căutarea cuvintelor, bucuria, cînd prindea din zbor colacul de salvare - un “giusto”, de pildă sau un “capisco” -, o făceau atît de autentică și cît de precis, de exact, de economicos gîndea în cuvinte înfricoșător de puține pentru un scriitor. Cît profesionalism și ce
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
împănat cu clișee jurnalistice, neregulat presărate cu lugubre careuri negre alternînd cu cele de un cenușiu murdar al unor cuvinte încrucișate abandonate pe un colț de masă, zmîngălite cu un scris cu creionul, neciteț și aproape șters. O încerca o bucurie aproape sălbatică la gîndul de a străluci uneori în ochii stăpînei, atunci cînd venea seara ca să-și primească ordinele și își etala în mod slugarnic resursele machiavelice care-i îngăduiau să împodobească cu grațioase filigrane de stupiditate, dînd dovadă de
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Așa Își intitulează pictorița Maia Martin unul din tablourile ei. Nu e singurul cu nume neobișnuit: Triunghiul cel vesel În lumea culorilor, Bunul rinocer fantastic, Vis asirian, Bucurie albastră, Protecția lui 2 transformat În 1, Tandrețe pe Saturn, Demoni simpatici și altele În același stil ne Îndreaptă atenția către un spirit larg deschis, cu harul fanteziei și al umorului. Arta ei plastică adeverește din plin afirmația... La Început
MAIA MARTIN Primiţi-mă cu iubire. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
În țară. A murit cu o zi Înainte de a i se comunică știrea cu cetățenia. Au anunțat decesul. I-a retras “post-mortem” tilul de cetățean american! Eroilor li se dau, emigranților li se iau! Alte știri. Lăcrimioara NU plânge de bucurie! Ea trăiește o mare dramă, pe care n-o poate explica. Eu am impresia că Lăcrămioara Îi Înjură mental pe cei care au chemat-o aici! Articolul e lung. Scris de o femeie. Îmi place. Și ea cred că citește
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
cămări/ Cu atâtea săruturi uscate? / La cine, la cine să mă Închin / Să-mi aducă Înapoi / Iubirile adevărate?... (La cine?...). Atunci când iubirea nu este Împărtășită, nu trebuie să se intre În criză de cauză, eminescian, codrul cu verdeață primește cu bucurie confesiunile intime dacă sunt „semănate” cu grijă. (Iubire semănând). Mai există o scăpare de sub iadul iubirii neîmpărtășite ori pierdute - blestemul. El răcorește gândul, devin justițiar, fără Întoarcere: „ Închingă-ți-s-ar trupul cu dragoste grea, / să l prindă cârceiul când s-o Împreuna
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
din strugurii pe care tocmai Îi culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamnă Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau Întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucura și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă ne-a scris: «Vă rog să faceți tot posibilul ca statuia lui Eminescu de la
2008 - AN AL MARILOR PIERDERI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1558]