1,108 matches
-
parte: mărunțișuri pe potriva mediocrilor viageri, aluzii obscene pe gustul amatorilor de scheciuri, sau glumițe de sezon înfățișate în zimții înțepători ai expresiilor argotice. Într-un cuvînt, chiar lepădîndu-se de pantomimă, Puric trebuia să rămînă în schema unui mim agreabil: un bufon flatîndu-ne viciile, un histrion ușurîndu-ne de plictisul zilei, un fanfaron zburdalnic ale cărui pozne să ne dea dreptul să ne privim propriile slăbiciuni cu bunăvoință. Și cînd acolo, bucata asta de om cu înfățișare bonomă, pe care numai văzîndu-l și
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
mărturisitor căruia îi putem lipi toate etichetele din lume, că tot nu-l vom face prin asta să fie mai puțin liber. Așa cum în trecut, la ospețele împărătești, singurul care îndrăznea să spună adevărul, dar numai sub paravanul comicăriei, era bufonul curții, și asta fiindcă se bucura de imunitatea implicită a unui rol pe cît de ingrat pe atît de eficient social - rolul aschimodiei pocite care își distrează nobilii rostind blestemății și povestind anecdote scabroase - tot așa astăzi, în Bucureștiul secolului
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
Întrebarea cheia lansată de acest spectacol "Sunt românii altfel?" este întrebarea-cheie pe care o lansează acest spectacol, iar răspunsul dat este: "românii nu sunt diferiți, ci universali". „La acest Shakespeare, al Foliei, mă gândesc de foarte multă vreme, de când dansam bufonul în Lacul Lebedelor la Opera din București. L-am recitit pe Shakespeare și mi-am dat seama că exista o constantă: spune în niște fraze scurte adevăruri mari. În oricare frază, ne reprezintă pe noi, cei care suntem pe scenă
"Sunt românii altfel?". Răspunsul oferit de Shakespeare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35238_a_36563]
-
de repetiții. Este extraordinar ce se întâmplă în spectacol, sub priviri care te transformă. Aici se petrece alchimia spectacolului", a declarat Gigi Căciuleanu. Unul dintre cei mai cunoscuți artiști români pe plan mondial, Gigi Căciuleanu a adăugat: "Eu fac pe bufonul la fiecare indicație pe care o dau. Dacă ar fi să reiasă ceva din acest spectacol, acest lucru este inteligența interpreților", scrie Amosnews.ro.
"Sunt românii altfel?". Răspunsul oferit de Shakespeare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35238_a_36563]
-
să-i ancoreze în prezent. Cu bune intenții. Dacă iadul e pavat cu intenții bune, Pirgu e diavolul care vrea răul și face binele, deși nu se comportă nicicând astfel încât să trădeze că vrea să facă o favoare. Acest personaj, "bufonul abject", nu e un simplu element de contrast, ci reprezintă o adâncă echilibrare a tonului și a ritmului romanului. Nicolae Manolescu pledează pentru un Pirgu inclus printre crai, văzând în el un personaj cu un rol mult mai important decât
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
el optează de bunăvoie pentru fiecare dintre ele. Este el însuși sub oricare dintre măștile purtate sau preia de la fiecare atât cât este nevoie. Are control total asupra vieții lui, spre deosebire de Pașadia, de pildă. E sincer și când face pe bufonul la masa din cârciumile unde se duce cu Pașadia și Pantazi și atunci când umblă vorbind franțuzește și purtând cărțile lui Montaigne în brațe, și când devine om cu funcții. Are o constanță în moderația cu care privește și primește lucrurile
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
-ul din Poincaré poate fi folosit ca argument. Pirgu este perfect integrat în modul de judecată popular românesc: el face haz de necaz, iar în ziua morții tatălui său se comportă ca și cum ar avea drept deviză pe blazonul lui de bufon zicala românească: Aș plânge, dar nu pot de râs. Face dovada trecerii unui adevărat test de inteligență: concentrează substanța unui moment sustrăgându-i-se în același timp. E o bufonerie lucidă, care implică la el atitudinea de acceptare a realității
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
că viitorul lui Pirgu nu interesează și nu se încadrează în poetica romanului. Mateiu Caragiale nu are de ce să ofere nici alte explicații, nici alte detalii privindu-l pe Pirgu de aici înainte: ajuns bine, avut, cu funcții importante, fostul bufon Gorică (cel care nu le provoca propriu-zis râs crailor, ci mai degrabă o ironie rece) nu mai are nici un haz. Dar asta ar fi spus-o Caragiale-tatăl.
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Plângerea penală depusă de PDL împotriva Ordonanței prin care au fost luați bani de la primării a fost catalogată de premierul Victor Ponta drept "un caraghioslâc", caracterizându-l pe un fel de bufon al PDL. "Sunt absolut niște caraghioși și nu întâmplător l-au scos pe un caraghios să anunțe chestia asta. Domnul Traian Ungureanu este un fel de bufon al PDL-ului", a spus Victor Ponta într-o conferință de presă la
Ponta: Bufonul Traian Ungureanu a anunțat plângerea penală a PDL () [Corola-journal/Journalistic/44458_a_45783]
-
de premierul Victor Ponta drept "un caraghioslâc", caracterizându-l pe un fel de bufon al PDL. "Sunt absolut niște caraghioși și nu întâmplător l-au scos pe un caraghios să anunțe chestia asta. Domnul Traian Ungureanu este un fel de bufon al PDL-ului", a spus Victor Ponta într-o conferință de presă la Ploiești. Premierul a precizat că judecătorii Curții Constituționale au hotărât că nu pot fi luați înapoi banii care s-au cheltuit, lucru pe care Guvernul nici nu
Ponta: Bufonul Traian Ungureanu a anunțat plângerea penală a PDL () [Corola-journal/Journalistic/44458_a_45783]
-
s-ar preda,-n răspuns la părăsire: O, nu! Ea este-un semn ce-i neclintit, Furtuna-nfruntă,-i de nezdruncinat; Ea-i steaua navelor ce-au rătăcit; Nu-i știm valoarea, 'naltu-i doar ni-e dat. Iubirea nu-i bufonul Timpului, Obraji și buze chiar de-i cad sub coasă; Trec ore, săptămâni, ea alta nu-i, Pân' la sfârșitul lumii nu se lasă. Dacă greșesc și voi mi-o dovediți N-am scris și nici n-au existat iubiți
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
autorului stă în ușurința cu care pendulează între universul teatrului și cel al vieții reale. Rezultatul e un spectacol de inteligență din partea unui autor căruia cultura dramaturgică îi dă posibilitatea unor interpretări inedite: Odiseea povestită pe înțelesul unei amoebe sau bufonul shakesperian (sau beckettian) ca factor de regenerare a lumii. Autorul pare să spună: „nu pot înțelege lumea de azi decît privind-o prin fanta unor capodopere din trecut, de aceea meditațiile mele nu sînt sterpe comentarii critice, ci cîteva reflecții
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
se nasc și se adună ca într-o cutie a Pandorei o multitudine de ipostaze grotești ale umanului. Asistăm la festinul absurd și cinic al goanei după putere, la jocul hilar al alianțelor și trădărilor, orgia decapitărilor, coșmarul crud și bufon al viețuirii prin anihilarea aproapelui. Ororile, crimele, perversiunile se dezlănțuie. Sângele se revarsă în ritmul muzicii. Păpuși de carne într-un timp de crepuscul se mișcă străine și singure. O lume interșarjabilă, cu semne egalizatoare între victime și călăi, stăpâni
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
fărâmele textului, a unui profil al autorului" - critică literară sau psihologie ? Primul capitol transgresează grațios ambele domenii, abandonând cititorul în derivă; confuzia ia proporții abia odată cu al doilea capitol care subminează premisele celui dintâi: se afirmă că "în scrisori e bufonul Gary, în Jurnal e autenticul Sîrbu", că există diferite imagini ale scriptorului și totuși elemente din ambele se coroborează pentru a încropi concluzia autoarei. E ca și cum pentru a alcătui un anume portret, ea ar prelua nasul epistolierului și urechea diaristului
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
care Hamlet o topește cu zbuciumul lui. Toate se risipesc pe scenă, curg. Ca viața însăși. Actorii-gropari-clovni felinieni. Este pentru prima dată cînd îi văd cum refuză să joace "Cursa de șoareci". Este cursa morții. Și ei știu. Ca orice bufon. Hamlet le suflă cenușa pe chip. Ca un stigmat al morții, toate personajele-victimă vor purta pe față dîra morții. Nu este nimic spectaculos în moarte. Polonius, Gertrude, Ofelia, Claudius părăsesc scena fără tam-tam. În confruntarea dintre Hamlet și Laertes vorbesc
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
Juan Tenorio, care se ivește pe neașteptate în Parisul secolului XX, precum misteriosul consultant al lui Bulgakov în Moscova din perioada Massolitului. Și, întocmai ca Woland, nu este singur, ci întovărășit de un servitor excentric, pe nume Leporello, valet și bufon deopotrivă, expert în teologie și în ghicitul gîndurilor, nimeni altul decît diavolul în persoană. Cum este și firesc, o atare apariție nu rămîne fără consecințe, succesiunea evenimentelor antrenîndu-l pe narator (un literat spaniol, în vizită la Paris), într-un amalgam
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
colo-n scenă, Să-și dea cîte-o părere; s-arate dăruirea, Respectuos, încîntat să fie de folos, Corect, cu mult tact și meticulos; Plin de principii nobile, dar cam obtuz în ton; Din cînd în cînd chiar caraghios — Aproape, uneori, Bufon. Îmbătrînesc... îmbătrînesc... Manșetele nădragilor va trebui să-mi răsucesc. Voi îndrăzni să mușc din piersică? Să-mi fac în păr cărare? Voi purta nădragi albi de flanea, voi hoinări pe țărm la mare. Am auzit sirenele cîntîndu-și una alteia în
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
e un personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în spațiul realității, cît și în cel al imaginarului (Enid Welsford), atît în contingent, cît și în idealitate: "Bufonii și nebunii medievali se află la hotarul dintre viață și artă: nu sînt niște extravaganți ori niște nătărăi, în sensul cotidian, nici comedianți: sînt purtătorii unei forme de viață totodată reală și ideală" (M. Bahtin). Așadar o postură convenabilă pentru
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
oprim puțin asupra calificativului "nebun" ce i se aplica lui G. Călinescu. Dacă pentru adversari el răsfrîngea invidia, prietenii și colegii favorabili îi acordau o conotație de înțelegere și de simpatie. Cei din urmă își dădeau seama că, aidoma oricărui bufon, Divinul dădea dovadă de bun-simț, chiar dacă într-un mod neconvențional, strident, "monstruos", că discursul său funambulesc forma o îmbelșugată sursă de observații și aprecieri ce se vădeau, chiar în climatul imaginativ, de-o evidență șocantă, în stare a spulbera numeroase
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
a funcționat, bufoneria sa în asemenea condiții? Putem vorbi oare de o bufonerie expiatoare a Divinului, care i-ar fi expurgat conștiința de atitudinile puțin onorabile, adoptate sub imperiul vădit al oportunismului, așa cum au încercat unii comentatori "pudici"? Firește, postura bufonului e una de inconformism, de protest. N-am putea nega o anume ambiguitate a unor texte encomiastice ale autorului Scrinului negru, care n-a renunțat complet la postura sa funciară, de homo ludens. Am fi înclinați a face uz în
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
o străveche tradiție a suveranilor ce-și doreau în preajmă un nebun sui generis, un joculator domini regis, care, dezlegat de conveniențe, să beneficieze de învoirea de-a spune adevăruri neplăcute. Numai că sistemul comunist a contrafăcut pînă și tipul bufonului, obligîndu-l a-și metamorfoza sarcasmul în laudă incomensurabilă, a-și direcționa exagerarea deformatoare exclusiv în encomiul deșănțat. În loc de a-și batjocori stăpînul, un astfel de court-fool ajunge a se batjocori pe sine. E consecința inevitabilă a servituții ideologic-propagandistice asumate, din
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
contemporane. Membru al unei generații "de scrificiu", i-a "dublat" în chip păgubos pe corifeii de succes imediat ai acestuia (Petru Dumitriu, Marin Preda, Eugen Barbu), menținîndu-se, bizar, și în cadrul Cercului literar de la Sibiu într-o poziție echivocă, de "simplu bufon", după cum singur se aprecia. Un soi de... Ion Creangă livresc, un spirit rabelaisian, care, așa cum spune Ion Vartic, "nu-și putea întotdeauna reține impulsul de a face public adevărul, chiar și cînd e vorba despre mici adevăruri". Dar oare dimensionarea
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
părînd însuflețită de o sapiență de factură hristică. Cunoașterea pe care o dovedește în stabilirea unor distincții conceptuale (metafizica tăcerii/cîntarea fără cuvinte/vorbirea despre Dumnezeu fără a-l numi, sau cele trei ipostaze ale firii isihaste: pelerinul, pustnicul și bufonul întru Hristos) e prea clară pentru a se bizui doar pe travaliu doct. La Nicoleta Baciu descrierea noțiunilor se face prin intuiție trăită, nu prin erudiție exterioară, de aceea autoarea e mai întîi palamitică și abia apoi cabasilică. Latura palamitică
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
a fost pur și simplu obsedat de artă! De ce e serios, grav, dens, fundamental. Și-a îndulcit, uneori, afirmațiile dure cu ironie, multă, cu tonuri cabotine ca să nu eșueze în verdicte. Și-a salvat discursul artistic de la rigiditate prin complicitatea bufonului, a clovnului trist. Fraze sau replici greu de suportat își găsesc, nu departe în text, o detensionare într-o poantă pe muchie de cuțit, într-o ieșire scurtă din peisaj, într-o jonglerie lingvistică. Stilul lui dinamic, lipsit de metafore
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
iubești. Și mai subtil este momentul intervenției critice, ce trebuie să se petreacă într-un mod și într-un timp oportun. - Naționalismul pe care îl invocați nu include, așadar, atitudinile șovine. - Sigur că nu. Nu pot să-i sufăr pe bufonii și pe guralivii patriotarzi. - Dar extremismul nu poate fi privit și ca un tip de reacție ostentativă? - Este o reacție primitivă. - Putem încadra în această categorie fundamentalismul islamic ? - Aici este o problemă mult mai complexă. E vorba de o altă
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]