1,102 matches
-
pe bufoni, cei ce stârnesc râsul atunci când își scutură tichia sau când simbolizează nebunia ca formă de eliberare. Aceștia se impun și ca "hibrid parodic"199, autoparodiindu-și "prin îngroșarea cuvântului străin, propriul cuvânt", după cum susține Mircea Doru Lesovici. În Renaștere, bufonul nu se mai limitează la "pozne și farse", ci se apucă de scris. Iar scriitura lui nu avea cum să fie altfel decât parodică, mai ales atunci când imită (pe noțiunea de drepturi de autor nu se "bătea atâta monedă", așa cum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se "bătea atâta monedă", așa cum se întâmplă astăzi) ori preia (teme, motive, structuri formale etc.) pentru a distorsiona, ironiza și, implicit, nega. Excursul printre tipurile de parodie medievală ne permite cel puțin un punct de plecare: confuzia dintre poeți și bufoni nu e nici pe departe una disprețuitoare, cum am putea fi tentați să credem la prima vedere. Ea promovează, indirect, epicurismul, doctrină filozofică a cărei forță ideologică a transgresat veacurile, în ciuda faptului că din voluminoasele scrieri ale lui Epicur nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
manierismului, dovadă numărul excesiv de versuri care insistă pe secvențe episodice, lipsite de importanță în economia poemelor. Per ansamblu, sunt totuși detectabile diferențe între parodia bufă a lui Boiardo sau Pulci (incluzând o varietate a comicului în care un anumit personaj, bufon sau înzestrat cu trăsăturile acestuia, urmărește să provoace râsul prin mimică, gesturi sau limbaj) și Orlando furioso al lui Ariosto: "Dar pe deasupra particularităților apărute în funcție de predilecțiile individuale, se formează un stil burlesc, un stil al parodiei italiene care va face
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aceluiași parcurs) cărora le este imposibil să mai sufere o modificare esențială. În vidul de repere astfel detonat, doar parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"293, mai poate interveni. Printr-o asumată complicitate cu sine însuși, Urmuz-autorul, bufon bineînțeles subversiv, dă senzația de imitație și, în același timp, de a putea fi luat drept original. Aici trebuie identificată cea de-a doua trăsătură fundamentală a scriiturii sale, vocația ironică. Paginile sale nu sînt bizare gratuit, doar de dragul absurdului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca o coarnă, un babalâc gârbovit, mic de statură, șchiop, cu f ața mică și plină de riduri, cu sprâncenele ridicate, nas strâmb, cu păr rar și cărunt, adunat deasupra frunții într un fel de mo țocʺ; „bătrânul ghebosʺ, „un bufon de marcăʺ, „la moșia sa, în zilele de lucru, umbla prin sat numai în izmene, alerga și se zben guia cu copiii țăranilor, așa că lui i se potrivește numele Gene ralul izmană.ʺ După ce sunt descrise cele zece războaie ale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Bean, dar aceștia au motivat că sunt ocupați la data la care e programat Congresul PDL și deci nu pot susține un spectacol. Așa că, s-a apelat la o soluție de avarie și a fost pus ca să joace în spectacol bufonul casei, pleșcarul cu patent garantat. De fapt naiv precum îl știm, a spus-o chiar cu gura lui presei: „Eu nu am apucături de killer politic. Pur și simplu, vreau să contribui la dezbatere, să destind atmosfera", adică mai pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pusă în paralelă cu politica regelui James I care încerca să convingă Parlamentul să aprobe unirea Angliei cu Scoția, evidențiindu-se consecințele negative ale diviziunii de-a lungul existenței Britaniei. 1605 Burbagejoacă rolul titular, Lear, si Armîn pe cel al bufonului. Nu există dovezi cu privire la receptarea contemporană a piesei, ca text sau reprezentare teatrală. 1605 Sonetul Despre Sejanus (On Sejanus), cu ecouri din King Lear, dedicat lui Ben Jonson de William Strachey, este publicat după 6 august 1605. 1606 la 26
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
au fost legate s-au introdus șpalturi corectate și necorectate. 1609-1610 Compania lui Șir Richard Cholmeley joacă Regele Lear la Gowthwaite Hall în Yorkshire din Pied Bull Quarto (Q1). Rolul lui Lear a fost probabil jucat de Christopher Simpson, al Bufonului de William Harrison și al Cordeliei de Thomas Pant. De la inceput se pare ca tragedia Regele Lear a fost mai puțin populară decît Hamlet și Othello. 1611 Simon Forman în Cartea pieselor (Booke of Plăieș) relatează că a văzut piesă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
poet al curții regale, cu acordul lui Samuel Jonson l-a "îmbunătățit" pe Shakespeare: finalul devine happy-end, Lear se însănătoșește și abdica în favoarea Cordeliei și a lui Edgar, care se căsătoresc. Regele Franței este pur si simplu abandonat. Alte modificări: Bufonul este eliminat, cele două acțiuni sînt condensate, Edmund joacăun rol important, nebunia este explicată înainte de apariția regelui Lear nebun, de la inceput aflăm că între Cordelia și Edgar este o legătură amoroasă, iar neparticiparea la testul dragostei pentru rege este explicată
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lui Hamlet, Richard III, Lear, Romeo, Shylock, joaca într-o producție semnată de Robert Elliston rolul regelui Lear. Spectacolul a fost puternic influențat de concepțiile lui Lamb și Hazlitt. Sfîrșitul tragic este restaurat, rămînînd însă scenele de dragoste. În continuare, Bufonul nu apare pe scenă. 1826 În America are loc un spectacol cu piesa Regele Lear în care rolul titular este interpretat de Edwin Forrest. 1834 William Charles Macready (1793-1873), într-un spectacol la Teatrul Covent Garden, repune în drepturi depline
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu piesa Regele Lear în care rolul titular este interpretat de Edwin Forrest. 1834 William Charles Macready (1793-1873), într-un spectacol la Teatrul Covent Garden, repune în drepturi depline textul shakespearean, abandonînd textul hibrid al poetului laureat Nathum Țațe. Rolul Bufonului este jucat de actrița Priscilla Horton. 1838 Charles Dickens (1812-1870) scria în 1838 în Restaurarea "Regelui Lear" de Shakespeare pe scena: "Ultimul efort [al d-lui Macready] de a aspiră la obiectivele mai înalte în domeniul dramei s-a dovedit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
am dat seama că am pus mîna pe o comoară". Și, ca urmare, s-a pus Nathum Țațe foarte serios pe treabă: a strunit juvaerurile și le-a șlefuit răzbunător, a omis lucrurile cele mai mărețe, printre care și pe Bufon, a lustruit ce a mai rămas pînă a ajuns un lucru comun, a introdus scene de dragoste, a trimis-o pe Cordelia într-o peșteră confortabilă, împreună cu iubitul ei, să-și usuce hainele și să se încălzească, în timp ce bătrînul tata
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
acum, spre gloria-i eternă, textul lui Shakespeare și vom fi fericiți să auzim de actorul îndeajuns de temerar care să încerce o altă restaurare a textului d-lui Țațe. Succesul lui Macreadya alungat pentru totdeauna acea rușine de pe scenă . Bufonul din tragedia lui Lear este una din creațiile cele mai minunate ale geniului lui Shakespeare." 1864 Victor Hugo (1802-1885), conducătorul mișcării romantice franceze, scria despre Regele Lear în Shakespeare: "Lear este prilejul ce i se oferă Cordeliei. Ocrotire maternă a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de interpretare și numeroasele sugestii pentru punerea în scenă. Piesă Regele Lear este analizatădin punct de vedere al conceptului de tragedie care reclamă o anumita profunzime ce se lasă dezvăluită după mai multe lecturi sau vizionari. Lear este dezvăluit prin Bufon și Edgar, care joacă rolul raisonneur-ului teatrului francez. Regele Lear este tragedia egoistului doborît de alti egoiști care doar prin tragică ispășire cîștiga simpatia autorului. Furtună, în concepția lui Granville-Barker, accentuează paradoxul regelui abdicat: Shakespeare poetizează un dialog între furtună
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
poate chiar între om și Dumnezeu. Totul este vîrtejul furtunii simbolizează o lume scoasă din țîțîni". George Orwell (1903-1950) publică studiul critic asupra piesei Regele Lear (inclus în Collected Essay, 1961) intitulat Lear, Tolstoy and the Fool (Lear, Tolstoi și Bufonul), care este un răspuns în timp la eseul antishakespearian al marelui scriitor rus. Că și Lear, Tolstoi renunța la onoruri, la titlul de conte, dar dorește totuși să se bucure de avantajele poziției sociale la care renunțase. Morală lui Or
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în acea cocioaba de pe cîmp, întrun moment de revelație, Lear pare a descoperi semnificația compasiunii și dragostei umane. În acel loc, pentru prima dată în piesa, Lear cugeta la situația mizera în care se află un alt personaj, "valetul" sau, bufonul. Pentru cei ce intenționează să interpreteze aceastătragedie drept un simbol al mîntuirii creștine, scena în discuție reprezintă o întoarcere radicală a cursului acțiunii: este primul pas ouț of Lear's madness towards wisdom. For others, of course, the question of
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în faimosul său discurs pe tema ordinii și a claselor sociale: " Stricăți armonia vieții/ Și vai, ce năpasta se arătă!" Pe masura ce Lear cade victima "nechibzuinței sale înfiorătoare", rațiunea îl părăsește și bătrînul devine astfel mai puțin lucid decît propriul său bufon, tovarășul sau credincios din timpul aprigei nenorociri ce se abate asupra lui pe fundalul întunecării sufletului sau. Bufonul se duce la culcare "doar la amiază", atunci cînd Lear e pe punctul de a fi dat în grija Cordeliei și a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
se arătă!" Pe masura ce Lear cade victima "nechibzuinței sale înfiorătoare", rațiunea îl părăsește și bătrînul devine astfel mai puțin lucid decît propriul său bufon, tovarășul sau credincios din timpul aprigei nenorociri ce se abate asupra lui pe fundalul întunecării sufletului sau. Bufonul se duce la culcare "doar la amiază", atunci cînd Lear e pe punctul de a fi dat în grija Cordeliei și a Franței. Regele Lear nu este o piesă pentru cei ce iau totul ad-literam. Odatăam purtat o discuție cu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
piesei Regele Lear, una dintre cele mai reușite a fost aceea regizată de Grigory Kozintsev, adaptată după traducerea în limba rusă a lui Boris Pasternak. Cu toate că arhitectura originală a piesei nu a fost păstrată în întregime (de exemplu, la final, bufonul lui Lear interpretează o elegie la flaut), ideea ei a fost redata cu acuratețe, cel puțin din punctul de vedere al mîntuirii creștinești. Regele lui Kozintsev era un bătrîn uscat, supus ispitei și vrednic de toată milă. Kozintsev a regizat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
al Britaniei GONERIL REGAN fiicele lui Lear CORDELIA REGELE FRANȚEI DUCELE BURGUNDIEI DUCELE DE ALBANY, soț Gonerilei DUCELE DE CORNWALL, soț Reganei CONTELE DE KENT CONTELE DE GLOUCESTER EDGAR, fiul legitim al lui Gloucester EDMUND, fiul nelegitim al lui Gloucester BUFONUL CURAN, un curtean OSWALD, intendent al Gonerilei BĂTRÎNUL, arendaș al lui Gloucester DOCTORUL UN CĂPITAN, în slujba lui Edmund UN NOBIL, în suita Cordeliei UN CRAINIC DOI SLUJITORI AI LUI CORNWALL CAVALERI DIN SUITA LUI LEAR NOBILI, OFIȚERI, MESAGERI, SOLDAȚI
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pămînt; Totul mi-e bun, de-l potrivesc cu ce-am în gînd. (Iese) SCENĂ 3 (Încăpere în palatul ducelui de Albany. Intra Goneril și Oswald) GONERIL: E adevărat că tata a dat în scutierul meu fiindcă i-a certat bufonul? OSWALD: Da, doamnă. GONERIL: Ziua și noaptea, mă jignește. -N orice ceas Zbucnește-n vreo trăznaie sau în alta, Ne scoate din răbdări. Nu mai îndur. Curtenii-i fac scandal, el cată ceartă Din orice fleac. Întors de la vînat, Nu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
idolatrizez din nimica. Am în spinare patruzeci și opt de ani. LEAR: Urmează-mă, mă vei sluji. Dacă-mi plăci tot atît și după masă, nu mă voi despărți de tine prea curînd. Masă, hei, masa! Unde mi-e ștrengarul? Bufonul? Mergeți și chemați-mi bufonul. (Iese alt slujitor. Intra Oswald) Hei, tu de colo, unde mi-e fiica? OSWALD: Cu voia voastră... (Iese) LEAR: What says the fellow there? Call the clotpoll back. [Exit a Knight.] Where's my Fool
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
spinare patruzeci și opt de ani. LEAR: Urmează-mă, mă vei sluji. Dacă-mi plăci tot atît și după masă, nu mă voi despărți de tine prea curînd. Masă, hei, masa! Unde mi-e ștrengarul? Bufonul? Mergeți și chemați-mi bufonul. (Iese alt slujitor. Intra Oswald) Hei, tu de colo, unde mi-e fiica? OSWALD: Cu voia voastră... (Iese) LEAR: What says the fellow there? Call the clotpoll back. [Exit a Knight.] Where's my Fool? Ho, I think the world
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Go you, call hither my Fool. [Exit an Attendand.] Enter Oswald. O, you, șir, you! Come you hither, șir. Who am I, șir? OSWALD: My lady's father. LEAR: Ce spune ăla acolo? Chemați pe mitocan înapoi. Unde mi-e bufonul? Hei, parcă toată lumea doarme. Ei, unde-i corcitura aia? CAVALERUL: Zice, stăpîne, că fiica voastră e bolnavă. LEAR: De ce n-a venit ticălosu-napoi cînd l-am chemat? CAVALERUL: Sire, mi-a răspuns pe șleau că nu vrea. LEAR: Nu vrea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Am observat în ultimul timp o ușoară nepăsare, pe care mi-am reproșat-o mai degrabă ca pe o suspiciune a mea exagerată decît că pe o intenție voita de necuviința. Voi cerceta mai de aproape. Dar unde mi-e bufonul? Nu l-am mai văzut de două zile. CAVALERUL: De cînd doamna cea mică a plecat în Franța, sire, bufonul a tot tînjit. LEAR: Nici o vorbă despre asta, am băgat și eu de seamă. Du-te și spune-i fiicei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]