827 matches
-
ochilor mei, pe copiii mei care tușesc... Voiam să fac o probă... Îmi dezmorțeam oasele... ARTUR: Deasupra capului meu? GARDIANUL (Către CĂLĂU.): Da? Deasupra capului său? (Către ARTUR.) E speriat, e un lingău speriat... Se teme de plângerea noastră... ARTUR (Buimac.): Care plângere? CĂLĂUL (Dându-și seama că încă îl poate domina pe ARTUR.): Sigur! (Către GARDIAN.) Care plângere? Ești nebun? GARDIANUL (Exasperat, către ARTUR.): V-a prostit de tot! CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Fii atent cum vorbești cu domnu’! GARDIANUL (Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Alergând, înnebunit, lângă MACABEUS.): Zice că toți vor ieși cu mâinile goale, din găuri și de după ziduri și că vor râde... că-și vor ține femeile de țâțe și le vor bate cu câte o floare peste cap... INAMICUL (Alergând, buimac, lângă PARASCHIV.): Zice că noi, că noi... chiar în seara asta... trebuie să cântăm din trompetă... să dăm semnalul... să se afle că ochiul omului a zvonit și că s-a deschis... INAMICUL (Alergând, rostogolindu-se, căzând peste MACABEUS.): Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iluminări în ochi.): Ce frumos! (Înveselit.) Hi, hi... E atât de frumos... ȘEFUL GĂRII (Radiind de fericire.): E amuzant, nu? Ha, ha... Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și atunci... dacă e moartă... Dumneavoastră ce faceți într-o gară moartă? ȘEFUL GĂRII (Buimac, surprins de întrebare.): Păi... nimic. Veghez. Nu? Cineva trebuia să fie și aici, să vegheze... Nu? Eu... de patruzeci de ani... în fiecare zi... aștept, mă uit, mănânc... stau... Da. Sunt multe lucruri de făcut... și aici... chiar dacă nu trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ȘEFUL GĂRII (Ca în fața unei halucinații.): Din lipsă de somn! CALĂTORUL PRIN PLOAIE: Exact. În același fel, eu, dacă nu călătoresc prin ploaie de trei luni, să zicem, mă usuc, mor, mă descompun, înțelegeți? Mă fac praf. ȘEFUL GĂRII (Umblând buimac.): Nu pot să cred... Nu pot să cred așa ceva... Domnule... vă jur că aveți toată afecțiunea și toată admirația mea... pentru că eu vă aștept, aș putea zice, încă din copilărie... Poate că pierdusem speranța de a vă mai întâlni, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca pieptul turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul autobuzului și al lor. Cei din stația Emisferei îl zăresc de departe: strada e largă, pustie, dreaptă, dar farurile rotunde par că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule?“ se răsuci Păsculescu spre el. Insul însă dispăruse, de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Mai citi o dată lista aceea. Într-adevăr, a patra, era Aurelia Soporan. Privi buimac sala. Reluța murise anul trecut și nu-i pomenise vreodată că fusese pe lista aceea a lor, cea mai importantă. Dădu să spună ceva. Nu-i ieși nici un cuvânt. Doar un gâjâit, de ceapă sfârâind în tigaia încinsă. Sorbi câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se opună, buimacă, agitând o plasă de ațică în care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cofetăriei „Tryby Tromphy“, ținută de Ohaia Micigana, mezina lui Cangurașu Brandaburlea, păreau o pereche de îndrăgostiți. Una dintre multele perechi în care femeia, mai în vârstă, mătorită în zile, cu semne vădite ale trecerii anilor, se agață disperată de tânărul buimac, încă neciobit de ani, de vorbe, de amăgiri. O cuprinse pe după umeri și o trase ușor după el. - Mamă, te rog eu, nu mai schimba discuția. Te iei de domnul Dominic. Nu l-ai auzit pe doctorul Fârtat ce zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu te ridici te vom lovi. X a izbucnit în plâns și smiorcăielile i-au devenit urlete înăbușite. - O să intre în conflict dacă nu te ridici! Gata! Z m-a împins și m-am prăbușit pe podea. X se uita buimacă în toate părțile. Y a venit în spatele meu și a vrut să mă ajute să mă ridic. I-am respins mâna și m-am încheiat la pantaloni. - Sunteți niște nebune! Nu sunteți oameni! Sunteți niște creiere stricate! - Poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îndepărtă până se stinse. ”- Fata, Fata mea... aloo!” se grăbi Iorgu să răspundă. ” ...Aloo,alo! insită el, dar în ureche în reveni tonul. Si, un oftat adânc auzi în jurul lui, cutremurându-l... Se trezi brusc din somn, strigând: ”Alo, aloo! ” Buimac se uită la ceas... Era trecut de miezul nopții, cu aproape două ceasuri. Rămase pe gânduri. Ce să însemne oare, telefonul... Ce semne a vrut să-i transmită, oare,... Dar, oftatul din jurul lui, ce să’nsemne?! Iată întrebări care începură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
va avea loc plecarea noastră, a amândorura, În luna de miere. Da, mamă, așa faceți. Că, iată, În ultimul moment, Îmi dau și eu, seama, că așa e mai bine. Cum, așa e mai bine, a vrut să Întrebe tatăl, buimac, de Întorsătura pe care o luau lucrurile, În timp ce autoturismul fiului pornise, deja; cum, adică, nu mergem, În același oraș, cu toții? Nu, tată, nu mergem În același oraș, cu toții! Cum, nu mergem, În același oraș, cu toții?! Lasă, numai puțin, că o să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la chefuit, prin oraș, tu, din urmă, acasă, operezi, și, mai pe la miezul nopții, după ce mă Întorc, dăm peste cap câte un șpriț, În cinstea, și a evenimentului, și a operei. Care eveniment și care operă, se pomeni, Întrebând, oarecum buimac, Olovinaru. A evenimentului prilejuit de majoratul meu și a operei săvârșite de tine. A uciderii guguluilor mei. Ultimele cuvinte făcură, ca, lui Olovinaru, să-i treacă, prin șira spinării, ca un curent electric, ori, ca un șuvoi subțire, dar, extrem de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să ajungă vreodată președintele Statelor. Visul american devenise un coșmar, Thomas Îl trăia deplin. În prima noapte de detenție, după miezul nopții, adormise; În somn, cu Antonia, perversiuni, numai mizerii, mai ceva decît cu Ingrid, cu Adanil. S-a trezit buimac, nu știa unde se află. S-a ridicat. Era unde trebuia, nimeni nu se afla decît acolo unde se străduise să ajungă; sigur, se putea vorbi mult despre asta, unii se găsiseră, Împotriva voinței lor, În locuri nepotrivite, În momente
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
crede vreun husăn, ai?" Și râse ușor pe sub mustața bălană, care-i umbrea buzele subțiri. Când se lumină veni și Florea, nădușit și supărat, spunîndu-le că abia noaptea viitoare or să aibă de lucru. - Ai scăpat, ușchitule, spuse Oacă, încă buimac de somn, da te-om vedea noi... Se întinseră apoi liniștiți sub mal, unde era mai adăpost de frigul dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rece. Cel tânăr simțea încă pe obrazul sfâșiat inelele comisarului. Îi țiuiau urechile și ar fi dormit. O durere ascuțită de dinți îl făcu să se perpelească încă mult timp. Au ațipit târziu. La miezul nopții, auziră iar lacătul. Săriră buimaci și înspăimîntați în sus. - Tot așa, Paraschive! spuse repede ăl bătrân. Dacă nu ne dovedesc, n-au ce ne face... Ucenicul simți o mândrie care-i umplea pieptul și parcă rănile nu-l mai durură. De acum putea să spună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vrut să se convingă că fusese doar o închipuire. Și, cum nu știa unde altundeva să ascundă bălegarul, săpă o groapă, opintindu-se în pământul înghețat, apoi bătători locul. Acum totul părea iar în bună rânduială, mai puțin gândurile lui buimace. Și zborul corbului care se învârtea deasupra, ca și cum ar fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aerul se împuținează. Bătrânul trase adânc aer în piept, dar tot mai neputincios, până când masca i se lipi de față, îi astupă nările și gura care sorbea zadarnic din aerul împuținat. Atunci bătrânul deschise ochii din nou și insipiră adânc, buimac, ca ieșit dintr-o cameră înecăcioasă. — Ce ți-am spus ? șuieră Vocea. Întotdeauna am dreptate în ce vă privește pe voi, nemernicilor. Credeai că ai scăpat... Bătrânul privea înspăimântat către locul din care lumina cădea drept pe fața lui. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să se dezmeticească. Însă chiar și ei au făcut un pas îndărăt, lipindu-se de pereți și călcând, buimaci, peste trupurile celorlalți. În pragul ușilor larg deschise așteptau aceiași bărbați în salopete, înarmați cu ciomege, care priveau peste capetele lor, ca și cum i-ar fi prețăluit la grămadă. Nu mai intrară peste ei și nu mai trebuiră să-i lovească
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uneori chiar plină de suferință. Pentru că centrul ființei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a deschis-o, când lectura ei s-a încheiat eu nu mai aparțin lumii de aici. De aceea, recăzând în ea, sânt debusolat, buimac și nefericit. Dacă o carte nu creează această ruptură, dacă ea nu îți propune, în chiar mijlocul existenței în care ești împlîntat, o lume alternativă la care să poți face oricând recurs, dacă ea nu îți provoacă nevoia de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Nici măcar florile vieții mele cumpătate nu le cruți!... HERRMANN (Țipă excitat): Florile tale trebuie să moară! Florile tale stau la fereastră și privesc întrega lume. Florile tale mă țin departe de tot și îmi vâră în capul înfierbântat conștiința ta buimacă. Mă doare totul, căci capul însângerat nu poate veni pe lume... DOAMNA WURM ( Destul de liniștită): Ești un muribund. Ești un uitat de soartă. Nu meriți să mai înfuleci nimic. O să fii îngropat lângă groapa de bălegar. Viața ta ar trebui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sabie și baionetă a Rusiei, alături de Crimeia și Olea kov. .. Ceva mai devreme, în războiul ruso-turc din 1768-1774, sosit pe pământ românesc, același Suvorov trimis să ne elibereze de turci, avea drept scop să ne sub juge rușilor. Numai că, buimac de băutură, se salvează în ultima clip ă... Dar beția lui Suvorov n-a însemnat potolirea poftelor rusești. Tratatul de la Kuciuk-Kaynargi din 1774 și pacea încheiată la Huși-Iași, le a asigurat rușilor nu numai controlul la Marea Neagră, ci le a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
treacă. EDGAR: Necuratul vrăjmaș îl urmărește pe bietul Tom cu viers de privighetoare. Hopdanț țipă în burtă lui Tom după doi heringi albi. Nu croncani, înger negru, n-am mîncare pentru tine. KENT: Cum te simți, șir? Nu stă așa buimac; Vrei să te-așezi și odihnești pe perne? LEAR: Procesul lor, întîi; aduceți martorii! (Lui Edgar) Jude cu roba, -ocupă-ți locul. (Bufonului) Și tu, tovarăș lui intru dreptate, Stai lîngă el. (Lui Kent) Tu esti dintre jurați, Ia loc și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nu a fost realitate! Dar cine să fie la ora asta? Era ora trei și jumătate, întuneric beznă. Cineva vrea cu tot dinadinsul să-l deranjeze? La așa ceva nu se aștepta, să-l scoale cu noapte-n cap. Era încă buimac de somn. La celălalt capăt al firului se străduia să se facă înțeleasă o persoană foarte cunoscută, care-i telefona de departe, ceva neclar, greu de înțeles, cu multe întreruperi și care în final se dovedi a fi chiar Mioara
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-i facă pe toți să reziste. Să apere steagurile de luptă ale preamăritului. Nu-i mai dădea nimeni ascultare poruncilor. Înfricoșați peste măsură, fiecare începuse a fugi care încotro. Baș-agalele o luaseră la goană mai abitir decât toți. Se uita, buimac, cum o droaie de ieniceri încerca să scape de ascuțișul sabiei. Cu paloșul, ghiaurul își ridica biruința pe movile din leșurile lor. Nu mai avuse de ales și, cu sufletul mâhnit, pornise în galop spre fluviu. Fusese urmat în grabă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
foc holdelor. Dobrîi celovek! România a intrat în comunism cu o economie preponderent agrară, de tip feudal. Este ceea ce Marx și Engels numeau "modul asiatic de producție". Cînd să ieșim din comunism, în anii 90, ne-am trezit dintr-o dată, buimaci, în plină revoluție tehnologică, în plin proces de globalizare, în plin proces de integrare europeană și în plină criză a sistemului monetar internațional, astfel încît nici pînă acum nu am ieșit complet. Marx e cu noi. Așa că de unde capitalism la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]