849 matches
-
bine de 24 de ore. Stăteam pe stradă cu mâinile În buzunar și mă gândeam ce voi face de-acum Încolo singură, Într un oraș În care nu cunoșteam pe nimeni... Brusc am auzit pe cineva Întrebând: «Cât iei?». Eram buimacă, nu știam ce vorbea: «Cât iei pentru una mică?». Nu puteam să răspund la așa ceva. Văzând că nu răspund nimic omul a vrut să plece. În acel moment mi-am adus aminte că nu aveam nici un ban, nu aveam unde
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
privi încă o dată permisul, apoi i-l restitui, întrebându-l: - Nexialism? Ce-i aia? - O știință a întregului, o știință aplicată, îi răspunse Grosvenor și trecu pragul. Peste câteva clipe, întorcând capul, văzu că celălalt îl urmărea cu o privire buimacă. Grosvenor zâmbi, apoi uită de paznic. Se afla pentru prima oară pe punte. Ochii lui iscodeau fascinați priveliștea din jur. Panoul de control - masiv, fără să ocupe o suprafață prea mare - era alcătuit dintr-un șir de console metalice arcuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
recunoscut ca o autoritate de către ceilalți, astfel încât socotea nimerit să le ofere măcar unora dintre ei ocazia de a ghici singuri. - Hai, tinere, îl încuraja Morton. Nu ne mai ține încordați! - Un atom, spuse Grosvenor. Cei din jurul lui îl priviră buimaci. - Bine, dar asta n-are nici un sens! exclamă Smith. De ce tocmai un atom? - Nu orice fel de atom, firește, adaugă Grosvenor. Aș pune rămășag că Von Grossen a desenat, pentru monstru, structura atomică particulară a metalului din care e făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
scuturile! Spuse Pennons, destul de calm. Grosvenor își plecă privirea: sub picioarele lui strălucea o flacără albastră, superbă. Limbi subțiri de foc se ridicau spre costumul lui de protecție, contrariate parcă de rezistență acestuia. Nu se auzea nici un zgomot. Grosvenor privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
doar răul ce-l voi face / Cu gestul bici și cu privirea dură, / Dar chiar și binele ce nu se ndură / Să-și dezgolească trupul când îi place. Ceea ce simt și ce-a ieșit pe gură / Sădesc în glia poftelor buimace. Mă urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe frunte-mi pun coroană
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Aș vrea să am talentul dumneavoastră. I-am resimțit profund lipsa când mi-am scris cartea. — Cartea dumneavoastră, ce am apucat să citesc din ea, este foarte limpede. Sper că o veți citi până la capăt. Scuzați-mă, domnule Sammler, sunt buimac. Nu prea știu unde m-a adus doamna Arkin sau unde suntem. Mi-ați explicat, dar nu v-am urmărit. — Suntem În districtul Westchester , nu departe de New Rochelle, În casa nepotului meu, doctorul Arnold Elya Gruner. În acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
observație... La Fălticeni urcam pe jos dealul acela ce ducea de la gară în oraș. Soția găsise un loc unde să stăm până la începerea ședinței: la o soră medicală, Aristița... Uneori chiar ne dezbrăcam și mai trăgeam un pui de somn, buimaci. Aristița ne lăsa cheia. Dânsa dormea împreună cu o soră mai mică, o fetișcană plesnind de sâni și coapse, încă elevă. Eleva era cam chiulangioaică, rămânea în pat și după ce noi ne duceam la ședință. Sala de ședințe era neîncălzită. Iarna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
a onora Anul Trăirii Primejdioase, Însă Adam nu prea i-a dat crezare. Nimic altceva nu era acum mai important pentru Adam decât fuga. Făcea eforturi să-l urmeze pe Din, care Întorcea adesea capul, cu o expresie de euforie buimacă. Ar fi fost prea mult pentru el să se gândească la altceva, fugea cât putea de repede, Încercând să țină pasul cu Din de-a lungul străzilor marelui oraș, gâfâind din pricina efortului. și-a zis doar că putea iar să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un trandafir al speranțelor. Atunci, năucită de atâta fericire am vrut să caut Rădăcini în zodiile ce ne făcuseră să credem și-n toată noaptea mi s-a părut că mi-a fost adus un aer din gânduri de dragoste. Buimacă, încercasem să plec fără să te descopăr. De ești un vis infam pornit să ne judecăm Cu martorii, din liniștea pietrelor. Din când în când, îmi doream umbrele norilor să-mi dezvelească drumul de arbori și flori, să pot să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste zi cred în toată Australia cu toate distrugerile făcute de stihiile naturii în zonă. Mi-am înmormântat pe cei dragi în curtea conacului și o lună de zile am trăit ca un buimac. Soarta mă lovise dureros de crunt. După cumplita tragedie am mai stat încă trei ani. Apoi am luat hotărârea să vând totul și să mă întorc în țara natală, adică aici, la noi. Ceea ce am și făcut. Aveam 43 de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu Șam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
v-a găsit dormitul? Acum când cel mai bun dintre voi își dă duhul? Singur, pe o ladă de lemn, în întuneric... În spatele lui se aprindeau lumini, se ridicau jaluzele, se deschideau ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un sentiment niciodată știut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scenă). CORTINA ACTUL III (Cortina se ridică încet. Decorul reprezintă iatacul Domniței. Aceasta doarme în patul ei. Iepurașul alb stă lângă ea. De afară se aud strigăte și goarne de alarmă. Iepurașul sare speriat.) Iepurașul: Domniță, domniță... Domnița: (trezindu-se buimacă) Ce e iepurașule, de ce mă trezești din somn? Iepurașul: Nu știu ce se întâmplă afară...Mi-e frică, auzi ce strigăte, ce sunete de goarnă... Domnița: (alarmată și ea) Dar ce-o fi? Iepurașul: Ah, de ce nu sunt eu acuma într-o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
va avea loc plecarea noastră, a amândorura, În luna de miere. Da, mamă, așa faceți. Că, iată, În ultimul moment, Îmi dau și eu, seama, că așa e mai bine. Cum, așa e mai bine, a vrut să Întrebe tatăl, buimac, de Întorsătura pe care o luau lucrurile, În timp ce autoturismul fiului pornise, deja; cum, adică, nu mergem, În același oraș, cu toții? Nu, tată, nu mergem În același oraș, cu toții! Cum, nu mergem, În același oraș, cu toții?! Lasă, numai puțin, că o să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la chefuit, prin oraș, tu, din urmă, acasă, operezi, și, mai pe la miezul nopții, după ce mă Întorc, dăm peste cap câte un șpriț, În cinstea, și a evenimentului, și a operei. Care eveniment și care operă, se pomeni, Întrebând, oarecum buimac, Olovinaru. A evenimentului prilejuit de majoratul meu și a operei săvârșite de tine. A uciderii guguluilor mei. Ultimele cuvinte făcură, ca, lui Olovinaru, să-i treacă, prin șira spinării, ca un curent electric, ori, ca un șuvoi subțire, dar, extrem de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
retezat cu câteva degete mai sus de genunchi și stătea neclintit În fața lui Noimann, ținându-și mâinile la spate. Privindu-l, lui Noimann Îi reveniră În minte versurile unui cunoscut poet austriac, ce sunau astfel: „Colindă prin lume un genunchi buimac e un genunchi și-atât; nu e nici cort, nu-i nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva celorlalți, ca să rămână Slabi. Spune: Dumnezeului ăstuia ar trebui să ne închinăm? Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se uită în jur cu fața bușită, cu un pomete mai jos decât celălalt. Unul dintre ochi îi e doar o mingiuță lăptoasă strânsă în umflătura roșie-neagră de sub frunte. Buzele îi sunt despicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine să fie buimac, să amețească, să-i fie rău. Așa că au aterizat. Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de amoniu. A apărut și fata lui Flint, Sheila, cu școala abia terminată și gata de decolare. Prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite‑n stânga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mântuirii trupului său, În mirosul carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Încui și să arunc cheia. Închipuiește-ți că i s-a năzărit să mă Întrebe de etimologia cuvîntului „boboc“, pe un ton ironic foarte nelalocul lui. — Doctorul Îl ține sub o medicație foarte puternică. Are ceva la ficat. Asta fiindcă umblă buimac cît e ziulica de lungă, bombăni Velázquez. Eu, În locul vostru, aș chema poliția. ăsta sigur are cazier. Și cum Îi mai miros picioarele, Dumnezeule Doamne, că doar există o mulțime de rahați roșii umblînd slobozi Încoace și-ncolo, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vise-n buzunar Dar n-am habar în a le scrie Și sunt actorul cabotin Ce-și uită replica pe scenă Sunt taurul și sunt ucis Hebdomadar într-o arenă Un pictor parkinsonian Ce-împroașcă pânza cu vopsele, Un astronom buimac, miop, Holbându-se pierdut la stele Sun fals precum o tobă spartă Sunt putred ca un măr stricat, Ratarea unei lumi banale În mine parcă-am adunat Să fugi dacă îți ies în cale Din fața mea să te ferești Și
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_840]