2,232 matches
-
martie 1995. Nu vă oblig la nimic. Dacă nu doriți să vorbiți, nu e nici o problemă. Eventual îmi puteți povesti numai ce doriți dumneavoastră. Ce spuneți? Sunt convins că declarația mea e importantă, dar mi-am propus să șterg cu buretele acea perioadă din viața mea. Oricât de mult vreau să uit, se întâmplă câte ceva care mă face să-mi aduc aminte. Ei bine, o să mă străduiesc! Am fost de serviciu în ziua respectivă, am supravegheat peronul cinci până la 8:00
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-a mutat în acest spital, recuperarea a depășit orice așteptări. Acum stă în scaunul cu rotile și se plimbă prin salon cu ajutorul asistentei. Chiar poate face o conversație simplă. Un adevărat „miracol“. Dar memoria i-a fost ștearsă cu buretele. Din păcate, nu mai ține minte nimic de dinainte de atac. Doctorul a spus că are mintea unui copil de școală generală. Tatsuo nu înțelege ce înseamnă acest lucru. Sincer să fiu, nici eu nu prea pricep. Acesta este nivelul gândirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scris? Lumea încearcă să uite de atac.“ L-am înțeles perfect. „Noi suntem victime și avem destule răni, renunțați!“ Oare o fi bine să uităm așa, pur și simplu? Cu siguranță, majoritatea angajaților de la metrou voiau să ștergă totul cu buretele. Însă alții ziceau: „Nu vreau ca lumea să uite așa de ușor atacul“, „Nu trebuie ca incidentul să fie luat de vânt.“ Apoi mai sunt și cei morți, care nu pot vorbi... E normal ca într-un incident de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
copiilor, prin care partidul aflat la guvernare își croiește colegii electorale favorabile. Și pentru a ne înțelege mai bine cred că va trebui să dau un exemplu. Ia să scriem colea pe tabla asta. Hei, Georgescule, adă creta și udă buretele, ce te uiți la mine ca vițelul la poartă nouă (fie-mi iertat, dar eu sunt încă pe moda veche, când elevii aveau mai puține „drepturi”). Deci este vorba în mare de „croirea” a cât mai multe colegii în care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea frecvent astfel de capcane culinare. Ascundea cu grijă în momeală bureți de mare comprimați, care se desfăceau apoi absorbind toate sucurile stomacului, arici de mare care perforau mațele jivinei sau câte o coastă tăioasă de delfin, meșteșugit arcuită cap la cap și legată cu vene de berbec, care exploda după o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
eu haz de necaz, răspunse oaspetele, luând păhărelul de pe masă și Învârtindu-l Între degete. Vreau să uit de duhoarea ce stăruie În mine. Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi imaginile, dar rămân sunetele. Faci abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz, o gheară ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi imaginile, dar rămân sunetele. Faci abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz, o gheară ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai Înveseliți un pic, Îl Îndemnă gazda. Pesemne drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dintr-o Îmbucătură, trimițându-l să Înoate printre bulele de aer pe care le stârnea stomacul său plămădit parcă din fier. Figura aceasta se numea balans. Balansându-se Între pereții stomacului, peștișorul absorbea surplusul de alcool, umflându-se ca un burete și menținându-l Într-un singur loc. Royal-ul este totuși o băutură grea. Dacă ai Întrecut măsura, te năucește de cap. Într-o seară, În timp ce petrecea cu cei doisprezece ortaci ai săi, Ippolit a Întrecut orice măsură. A băut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spune Aristotel). Deoarece dimineți Întregi se puteau duce În vreme ce Margotte, În bunătatea ei, specula. Învățase lecția asta Într-o dimineață când ea dorea să analizeze sintagma Hannei Arendt, „banalitatea răului“, și-l ținuse În sufragerie pe o canapea (făcută din burete de cauciuc pus pe un placaj, așezat pe secțiuni de țeavă de câte doi țoli, cu spătarul acoperit de perne trapezoidale Îmbrăcate toate În denim gri-Închis). Nu-l lăsase inima să spună ce credea. În primul rând că ea arareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
talmeș balmeș de odi et amo1. Se spune că protoplasma noastră e ca apa de mare. Sângele nostru are o bază mediteraneană. Dar acum trăim Într-o mare socială și umană. Invenții și idei ne scaldă creierul, care câteodată, precum bureții, trebuie să primească orice aduce curentul și să digere protozoarele mintale. Nu spun că nu e nici o alternativă la asemenea pasivitate, care este În parte comică, dar sunt momente, stări, În care zacem dedesubtul conștientului cumulativ și Îi simțim grozavul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se învârt fără rost, verificându-și orarele sau cine mai știe ce, stau trântiți într-o liniște lugubră. (Ca să fim corecți, faptul că stau trântiți are legătură nu doar cu proasta dispoziție, ci și cu cele trei canapele dintr-un burete mâncat de vreme, cu care e dotată cancelaria.) Unii dintre ei stau cu privirea fixă, în gol, cu umerii căzuți. Alții citesc - sunt favorizate paginile de cultură și monden ale ziarelor de orientare liberală sau romanele în ediții de larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am auzit-o întrebând. Ted Mawson își frecă mâinile nervos: — Oh, zise Antonia, ca să nu se poată uita elevii la noi și să se strâmbe. Bill Rumer, șeful catedrei de chimie, care stătea lângă Antonia pe una din canapelele de burete, pufni zgomotos auzind una ca asta. — Antonia, de fapt noi suntem cei care încercăm să nu ne uităm la ei. Ca să apuce să se snopească în bătaie unul pe altul - să-și facă porția de violuri și furturi -, iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cărări și uit să-mi mișc picioarele, iar gâtu-mi anchilozează, ochii trag oblonul, mâinile adorm, numai sufletul rămâne agățat într-un cotlon, ca să-ți mângâie chipul... Mamă! În ochii tăi, mamă, viața își joacă rolul pe o scenă ștearsă cu buretele murdar, găsit aruncat într-o clasă fără elevi. Ei au plecat să urmărească sceneta în care tu, erou principal te bâlbâi pentru că nu ți-ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lui sensul giratoriu pare cutia de rezonanță a unei mandoline pe un perete o pereche de ukulele păzește un flaut chinezesc de bambus tragi un pic la narghilea? de ce nu, ultima dată eram în club A, fetele purtau sacouri cu bureți la umăr și ne priveau de sub părul înfoiat de păun Madona abia se lăsase de prostituție atunci eram doar în primul cerc tu ai trecut dincolo de câteva ori aș vrea să-mi povestești să fiu doar un zidar fără echer
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i plăceau oamenii... Nu era prea vorbăreț... CÎnd mă mai invita și pe mine la cîte un pahar - foarte rar -, Îl vedeam stînd zece-douăzeci de minute fără să scoată un cuvînt... Deodată, cineva șterse geamul dinspre partea mea cu un burete murdar. Am scos capul și am văzut un băiețel de vreo zece ani, Îmbrăcat Într-o uniformă care-i era cam mică, cu o pată mare, ca o chelie, pe partea stîngă a capului. Se uita ca un prost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu ziua. Da’ fiindcă așa știu că două săptămâni am treabă plătită, că mi-s om. În sâmbăta Paștelui am rămas singură câteva ore. Cosmin a ajuns în curte când încercam să mă spăl pe cap. - Am căutat toată dimineața bureți și ți i-am adus. Nu-mi trebă bani pentru ei, să știi. Ți i-am adus fiindcă stai cu mine la masă când lucru, fiindcă nu ești doamnă, ci o muiere geșteaptă și cu înțălejăre de oameni. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
muntele ținea de domeniul Marii Moschei. Proiecte, desigur, mai modeste decât cultura mătăsii; măcar nu-l puneau pe tata în slujba unui bandit precum Zeruali. De acesta nu mai auzisem nimic de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cu trei străzi în urmă existau alei boltite care duceau la ușa de la intrare, portari în livrele și perspectivele cu clădiri îmbrăcate în gresie. Acum străduțele erau pustii, legea nu mai exista Am trecut pe lângă saltele sfâșiate care își rânjeau buretele ieșit din măruntaiele de pânză și valize rupte de colții câinilor, zvârlite pe lângă rigole, am văzut siluetele întunecate din spatele ferestrelor, ale celor refuzați de societate și pene de găină - era țara iară bani, fără apă caldă și lifturi. Și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se dădea nici el În lături de la astfel de experimente, participând la ședințele de meditații În grup, cu un entuziasm sporit. Îi plăceau, cum se spune, băile de mulțime, pe care le organiza săptămânal, cu scopul de a șterge cu buretele micile diferențe ce mai existau Între corpul medical și pacienții din stabiliment. „Cea mai bună terapie e o hipnoză colectivă”, zicea el. „Un sex În grup... Unde poți avea parte de o experiență dusă la extrem decât Într-un sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
primăvară, vom ieși din nou afară S-așteptăm cu nerăbdare PASĂRILE CĂLĂTOARE! PROBLEMA COPIATĂ Acțiunea se petrece într-o sală de clasă oarecare. Costumele elevilor pot fi uniformele școlare. Recuzita de scenă - cărți,caiete, ghiozdane, cretă de scris la tablă, buretele de șters tabla, catalog. SCENA I NINETA, SORIN, VICTORIȚA și VALERICA (La ridicarea cortinei elevii sunt în clasă. Ei așteaptă sosirea doamnei profesoare, ca să înceapă lecțiile. Până la sosirea doamnei profesoare, școlarii vorbesc între ei). NINETAVictorița, de ce nu treci să controlezi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
învățătura să nu mai dea altă dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al doilea pungaș, după cum se legase, pomi după untdelemn. Dete câțiva gologani p-un urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă cu măsura
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rog! zise pungașul nostru supărat. Băcanul, necăjit că-și pierduse vremea de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă la picior cât putu mai repede, ca nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă la picior cât putu mai repede, ca nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă un ceaun, sparse urciorul și stoarse buretele de tot untdelemnul furat, văzând, cu mare bucurie că avea de gătit pentru trei crapi, nu pentru unul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Să vedem acum în ce fel a făcut rost de pâine al treilea pungaș. Acesta ochi o brutărie din mijlocul târgului, unde
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Era mulțumită că acele cunoștințe elementare ale unei instrucții cuviincioase și obligatorii îi puneau în mâinile tentaculare ale inteligenței firele cu care să se poată lega, ca de un loc plăcut, de problemele mari. în acea dimineață, înarmată cu un burete uriaș - de care era încîntată că a crescut în adâncul mărei divine pentru a-i scălda confortabil umerii - se gândea comod și ușuratec la fenomenele astrale, geologice, chimice și algebrice, anevoios migălite de alții spre descoperire și studiu, care compuneau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]