678 matches
-
ultima lună erau catalogate cu superficialitate ca episoade lipsite de importanță în cadrul general al războiului. Și cei o sută de burgunzi uciși? Și suferințele îndurate de populație? De Lidania, de Odetta, de tânăra Lucia? Iar răstignirea acelei copile necunoscute din burgul în flăcări, și asta trebuia trecută printre evenimentele secundare? Hotărât lucru, prețul plătit de Sapaudia strategiei lui Etius fusese enorm. N-avea decât să spere că nu se va dovedi inutil. Oricum, venise la Arelate cu speranța de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu toate acestea, începură să zărească mici turme ieșite la păscut pe pajiște, case de păstori și chiar câte un burg cu aspect trist și sărăcăcios, pe care, de altfel, Divicone, le ocolea cu grijă. întâlniră puțini drumeți, iar aceștia, în general, la vederea săbiilor pe care ei le purtau la șold, măreau pasul și răspundeau înspăimântați, cu jumătate de voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
largă de marmură, ajunse la loggia de la etajul de sus. O urmară cu toții și, ajunși pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de milă de sat, se ridicau flăcări înalte. Vacarmul locuitorilor pradă panicii ajungea, surd și deformat, până la terasă. Unul dintre muzicanți arătă cu degetul spre dreapta, unde centrul locuit lăsa loc câmpiei. — Priviți! strigă. Cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să spună liturghia. Nu-și îngăduie nici o clipă de răgaz. De fapt, eu nici nu-mi închipui de unde are atâta putere. în fond, are mai mult de șaizeci de ani. Dacă el cade, suntem pierduți cu toții. Fiind un străvechi burg celtic, Aureliana nu avea planul regulat al cetăților romane: era, mai degrabă, o întrețesere de străzi, unele mai largi altele mai înguste, cu multe ulicioare și puține piețe principale. Ajuns în spațiul deschis de sub bastioane, Rutilius o apucă hotărât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acelui peisaj, într-un nor de praf ce stăruia la joasă înălțime, armata rupse rândurile, pentru a se încolona aproximativ de-a lungul panglicii cenușii a drumului. După câteva ore de mers, atenția lui Balamber se concentră asupra unui mic burg, la care mingan-ul avea să ajungă în curând. Nimic mai mult decât o jumătate de duzină de cocioabe abandonate, alcătuite din bușteni și cu acoperișuri înalte din paie, cu grajduri și cocini, în mod evident părăsite. Războinicii îl traversară, roind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fapt, ca loc pentru un bivuac, satul nu era mare lucru: fusese deja jefuit de cei dinainte, iar unele dintre case nu puteau oferi altceva decât spectacolul deprimant al ruinelor carbonizate. De îndată ce ajunseră în spațiul deschis ce reprezenta centrul micului burg, Balamber dădu semnalul de oprire și imediat războinicii se grăbiră să pună mâna pe orice construcție ce ar fi putut oferi un acoperiș. Servitorii săi o ocupară, fără să stea prea mult pe gânduri, pe cea mai comodă dintre cocioabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care privea un pâlc de mesteceni tineri, Balamber veghea ca oamenii săi să treacă vadul de la Aubis fără probleme, fără să vatăme carele și să piardă mâna de animale pe care mingan-ul le avea cu el. în apropierea unui mic burg, ceva mai la vale, era un pod, însă cercetașii anunțaseră că francii râureni, infanteriști, o lungeau și întârziau să traverseze; de aceea, dată fiind lărgimea râului și adâncimea mică a apei, el hotărâse să câștige timp, părăsind drumul și traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămânea pe drumul pavat, însă unitățile ce nu erau încetinite de care preferau să se deplaseze pe câmp. După câte se părea, trupele lui Etius se țineau prudent la distanță, astfel că armata înainta repede, dar fără precauții deosebite; multe burguri care scăpaseră, cu o lună înainte, de jafurile gepizilor, erau acum prădate în pripă de hiung-nu, dornici șă-și sporească atât cât se mai putea prada, înainte de a trece Rinul și de a se întoarce în Turingia, iar de acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
problema: dacă soarta voise să-l facă să găsească o fiică, ei bine, mai devreme sau mai târziu, avea să știe să-i găsească și o mamă. Către prânz, mingan-ul văzu Saône. Un mic pod de piatră, în apropierea unui burg mărunt, permitea trecerea, iar cercetașii îi raportară lui Balamber că Utrigúr deja traversase. Din toate părțile, războinicii împrăștiați prin câmp se adunau acum către sat. Nu erau toți hiung-nu: în dreapta, de pildă, Balamber observă, la o distanță de circa două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sărace: camaldulii, în haine albe ca zăpada, mergea în capul cortegiului, având înainte steagul sfântului lor fondator; carmii, încălțați și desculți, urma după dânșii; frații Milostivirei era înaintea confraților Patimii, cari era urmați de toate corporațiile meseriașe ale cetății și burgurilor din preajmă. Cavaleri de Malta scortau pe arhiepiscopul, care, călare pe un cal alb foarte bogat înțorțolat, avea alăturea cu sine pe marii săi vicari, ce purta semnele episcopatului. O companie de elveți și de gvardia nobilă mergea înaintea regelui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
largul context socio-economic al acelei perioade. . Numele reședinței private a lui Göring, situată foarte aproape de Berlin. . Contele Johann Tserclaes de Tilly (1559-1632), supranumit „Călugărul În armură“, unul dintre marii comandanți de oști ai Sfântului Imperiu Roman de Apus. . Conducătorul unui burg, În Germania, În evul mediu., funcție echivalentă cu aceea de primar. . Rothenburg ob der Tauber, oraș german din districtul Ansbach, În Bavaria. Orașul a fost asediat și cucerit În 1631 de trupele conduse de Tilly. Puciul Kapp-Lüttwitz din 1920 a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca și cum aș fi un poet, care cumpără În loc să-și vândă timidele, frumoasele, nemăsuratele cuvinte. E ca și cum aș fi mereu de vânzare. O, Doamne, ce bine ar fi să fiu o biată eclipsă parțială de soare, penumbră solitară În zidurile unui burg neștiut! În tot acest timp tot bei la nechezol până se face noapte. Aștepți să se usuce bine acuarela. Înfățișând un amurg peste acoperișuri, la Sibiu. Un amurg gri, cenușiu, cum Îți place să spui, cu luciu gri de cânepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
una din beckettienele sale benzi de magnetofon, a Înregistrat, se pare, monologul hilarului nostru uscățiv : „ SÎnt cel mai trist din acest oraș!”. Din care oraș, ar fi greu de precizat ; și nici n-are importanță. De reținuit ar fi dacă burgul era pe o scenă, ori invers. „Dați-mi o mască și voi spune adevărul!” ( cerea Wilde). „Dați-mi o ...față și vă voi spune adevărul!”pare să implore Bacovia, cu silabe de plumb. Mască! Deci, iar se-ajunge la teatru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
talentatul sculptor ieșean, Lucian Smău. Cât privește Iașul, locul împlinirilor profesionale și spirituale, m-a impresionat de la primul contact, în 1970, prin aureola de „dulce târg”, care an de an are în adopție aproximativ optzeci de naționalități la studii. Acest burg multicultural este considerat, pe drept cuvânt, „Oxfordul” universitar românesc. Recent i-am închinat un nou sonet, cu titlul provocator: Invitație la Iași, care este valabilă pentru oricare admirator de cultură și artă: Văzut-ați voi o urbe-ntre coline Pulsând
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
psihanalizei societale, ca să vorbesc barbar. Și pentru că întotdeauna diferența face cu putință cunoașterea, să vedem cum stăm din acest punct de vedere prin landurile Germaniei. La o simplă aruncătură de ochi e de văzut că pe autostrăzi sau pe ulițele burgurilor mai toată lumea e, din punct de vedere rutier, indiferentă și politicoasă. Apari cu o mașină mai sărmană și nimeni nu se simte jignit de moarte să stea o vreme în spatele rulajului tău blând și banal. La noi circulația este afirmare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și poate definitiv flutura prin fața pleoapelor lui strânse, pierind derizoriu după spasmul iubirii care avea să-l arunce la mal - o făptură terestră, cu simțurile astupate ! Și ce dimineață albastră intra prin fereastra deschisă, deasupra acoperișurilor de ardezie ale vechiului burg ! Nimic nu are să reușească în lunile următoare s-o întunece... Cu halatul de casă aruncat neglijent pe umeri și cu părul strâns grijuliu în plasă (respecta acum intervalul la care îl potrivea cu fierul), mângâindu-și cu un gest devenit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Medievală reunește în prezent oameni din țară și străinătate, iubitori ai artei feudale. Printre invitați, se numără personalități artistice și muzicale de prim rang din viața culturală românească, trupe de dans, de teatru și de muzică. Atmosfera medievală a vechiului burg este completată de concerte de orgă, susținute în Biserica Mânăstirii. Pentru valoarea deosebită a istoriei și a arhitecturii urbei, cetatea a fost inclusă în patrimoniu mondial UNESCO, încă din anul 1999. Știați că... Brățările dacice din aur au fost sustrase
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
numai din cauza năvălirii frecvente a hoardelor, ci și dintr-o dispoziție lăuntrică, organică, românii și-au așezat satele în ascunzișuri, în văi nebănuite, în obscuritățile naturii. Comparați acest sentiment de viață cu acela care a împins semințiile germanice să ridice burguri pe singurătăți de stânci, să-și proiecteze tăria sângelui în ziduri și blocuri de piatră. O tristețe infinită mă cuprinde de câte ori mă gândesc cum, o mie și atâția de ani, ne ascundeam prin păduri și munți de frica dușmanului, adică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zi nu au mai fost văzuți. Plecaseră înapoi. Orașul era al lor. După aceea, a trebuit să se muncească. Să se muncească pentru ei. Reîntorcându-ne la Castel, sinceritatea ne obligă să spunem că este clădirea cea mai importantă din burg. Bătrânul Destinat, vreau să spun tatăl, îl construise imediat după dezastrul de la Sedan. Și nu se zgârcise deloc. În ținutul nostru, cum vorbim puțin, ne place uneori să impunem respect pe alte căi. Procurorul a fost întotdeauna un locuitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lumina mare, cu superba năvală către școlile înalte. Ci să se înghesuie și să se asfixieze toți, acolo în bordeiele și dughenile cătunelor din vârsta pietrei. Orice acces către ideal, către o viață superioară - interzise cui nu se naște în burg. Adevăratului neam românesc i se aplică formula: înapoi la sate, unde e ținut ca într-un ghetto... Dar țăranul să fie un străin și un dușman în cetate, iar cetatea să rămână pururi străină prin lipsa țăranului din ea? Îl
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de Apus dispare. Pentru prima oară, un imperiu cade fără ca un altul să-i ia locul. Și nu va fi pentru ultima oară. Format în jurul Constantinopolului, Imperiul Roman de Răsărit rămâne aproape intact. în Europa Occidentală, dimpotrivă, episcopii, principii și burgurile se organizează în mici puteri autonome. în 496, asemenea multor altor principi din Occident, Clovis, regele francilor, primește botezul creștin și se detașează de ultimele rămășițe ale Imperiului Roman. Bântuită de tâlhari și de bande înarmate, întreaga Europă se structurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în câteva târguri de pe continent, noua ordine, încă derizorie, parazită, neobservată, dar revoluționară, se insinuează în interstițiile regatelor: Ordinea economică, aceeași și în zilele noastre, este înfloritoare și, fără îndoială, așa va rămâne pentru foarte multă vreme. în aceste prime burguri, este posibil să gândești mai liber decât în alte părți; puterile religioasă și militară pierd puțin câte puțin controlul economiei și al politicii; o nouă clasă conducătoare, formată din negustori și oameni de finanțe, își ridică propriile libertăți la rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
dispunând fiecare de o bază teritorială cuprinzând cele mai bune terenuri agricole de pe continent, constituie locuri de întâlnire a negustorilor aflați în trecere, a sclavilor revoltați, a țăranilor iobagi izgoniți de pe pământurile lor. Nici un monarh absolut nu preia surplusul acestor burguri situate la marginea feudalismului; iobăgia nu monopolizează întreaga forță de muncă; o nouă clasă creativă, burghezia, aplică un complex de cunoștințe tehnice noi, economisind muncă, pentru a-și însuși profitul. Mai întâi, pe câmpiile din jur apar asolamentul trienal, hamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aceste progrese tehnice permit începerea industrializării producției de alimente. Urmează apoi invenția majoră, cârma încorporată, care-i permite vasului să navigheze împotriva vântului și, ceva mai târziu, amplasarea primelor arme de foc la bordul său. Toate inovațiile amintite oferă acestor burguri - în același timp porturi, arsenale și târguri - mijloacele de a domina comerțul maritim. în regiunile controlate de ele, banul devine mai important decât forța, sistemul salariat se impune în fața iobăgiei, investiția în fața construcției monumentale, iar comerțul în fața serviciului de ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de șase secole pentru a chema la rugăciune, în turnurile orașelor își fac apariția clopotele: timpul aparține noilor stăpâni. La sfârșitul secolului al XII-lea, Bruges este cel mai dinamic dintre aceste mici porturi. Deocamdată, nu-i decât un mare burg înzestrat cu o importantă bază agricolă. Negustorii săi merg deja - pe mare și pe uscat - în Scoția, în Anglia, în Germania, în Polonia, în Franța, în Spania, iar unii dintre ei, în etape mici, ajung chiar și în Persia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]