695 matches
-
ce accident grav mi se mai poate Întâmpla... Poate doar piaptănul să-mi mai simtă lipsa. Sunt prea bătrân ca să mor, trebuie să-mi mai crească vreun dinte?” (Mourir m’enrhume, Paris, Minuit, 1987). Este o carte În care tematizarea burlescă a morții devine semnul unui apetit debordant pentru viață. Personajul morții, viu, cu profilul desprins parcă din textul medieval german Plugarul și moartea, de Johannes von Tepl, este și eroul următorului roman, Le Démarcheur (Agentul comercial, 1989). Aici Monge, maniac
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-mpreună / pentru o zi ori pentr-un an / Unde cocoșii se-mpreună / Cu găinușile sub lună / Într-un instinct atât de van” (Toate). Un mod de a ironiza și parodia cu tandrețe (oarecum în genul lui G. Călinescu) este versificația burlescă, în manieră mai mult sau mai puțin folclorică, uneori cu elemente de lexic ardelenesc: „Deschide muiere poiata / vine vaca din ciurdă, adap-o și bag-o / eu mă duc până la Cincinata / și de-acolo mă țâp la Chicago / îngrașă și
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
care ezită să se ia în serios. Formula compozițională constă în patinarea - versificată riguros, cu ritm și rimă utilizate cantabil - pe suprafața unui mare număr de obiecte, convenții, poze, amestecate într-o confuzie a regnurilor pentru a obține efect de burlesc: „Orele le anunță cocoșii electronici./ Îmi curăță armurile de praf stelar, păpușile./ Strămoșii, din tablouri, mă urmăresc ironici./ Mereu, spre alte camere, vântul deschide ușile./ De catifea e iarba în care-mi pierd monedele./ Bananieri de naylon îmi mângâie plafoanele
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
frate-meu?!... (1929) și Două și-un cățel... (1933) este aceea a unui umor sec (de influență americană, s-a zis), bazat pe gaguri trăsnite și alte ciudățenii. E, în aceste farse de un insolit cam tras de păr, un burlesc de brambureli, cu tumbe în neverosimil, în fantastic și în macabru. Nici urmă de implicație afectivă în reacțiile unor antieroi ce sălășluiesc, pândiți de halucinația dedublării, într-un univers al arbitrarului. Le sare țandăra din nimica toată, se ceartă, se
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
de animație Fetița cu chibrituri, după Andersen, premiat la festivalurile de la Teheran, Barcelona, Veneția, scenariul de avangardă Carnavalul (1972), realizat împreună cu cineastul Ion Truică, prin care deschide o cale nouă genului - și, mai ales, în calitate de comentator de film - cărțile Comedia burlescă (1967), Eroi, fantome, șoricei (1970). Poet suprarealist, prozator fantezist și tandru ironic, scenarist cu premii internaționale, comentator de film, disident singuratic, C. este și un bun critic de artă. În 1976, în ajunul bicentenarului independenței Americii, reușește să publice volumul
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
prefață a lui C. sunt reunite subiectele comune, abordate de participanții la discuție: națiunea și naționalismele, falsele modele și modelele autentice, chestiunea minorităților, educația, felul în care se face raportarea la exil. SCRIERI: Western. Filmele Vestului îndepărtat, București, 1966; Comedia burlescă, București, 1967; Lamento pentru peștișorul Baltazar, București, 1968; Câte-o gâză, câte-o floare, câte-un fluture mai mare, București, 1970; Eroi, fantome, șoricei, București, 1970; Închide ochii și vei vedea Orașul, București, 1970; Baladă pentru vechiul drum, București, 1976
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
o largă deschidere spre cele mai acute probleme ale actualității. Într-un oarecare bloc din Bacăul postdecembrist, un locatar se claustrează în lift, ca schimnicii din vechime care se izolau în pustie sau în peșteri („stiliții” sau „stâlpnicii”, de unde termenul burlesc de „liftnic”), pentru a se dedica meditației spirituale și apropierii de Dumnezeu, oripilat fiind de lumea decăzută în care trăiește. În economia narativă a scrierii, schimnicul din lift este mai degrabă un liant ori, mai bine zis, un centru de
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
ca bloc. Peripețiile micii comunități de locatari sunt diverse, captivante, dar și încărcate cu gravitate. „Liftnicului” îi revine însă rolul de revelator al unui sens mai grav decât cel de pură observare inteligent-ironică ce se degajă din cronica - ori microfresca burlescă și satirică - a societății postdecembriste. Scriitorul nu este un „simplu” umorist; el cercetează noimele majore ale existenței, cu serioasă înclinare către recursul la spiritualitate, gândit la modul grav, nu la cel al gesticulației histrionice. SCRIERI: Amintiri din provincie, Iași, 1983
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
sieși, marcată totuși de prezența oceanului, a catedralelor, semne ale nerenunțării totale la real, dar fără acea sete de evadare proprie principalilor actanți ai „generației pierdute” (sau „priponite”, cum o numește el însuși undeva). Uneori nostalgice, alteori ironic-sentimentale, câteodată chiar burlești, „idilele” și „istoriile” publicate îl plasează pe C. în rândul poeților calofil-livrești de tip Constant Tonegaru, care începuseră să se afirme în perioada celui de-al doilea război mondial și care au redebutat după 1965. Notația directă, un anumit sarcasm
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
au inventat călătoria interplanetară, au pus la punct arme cu o mare putere de distrugere. Dar actele lor sunt oare cinice, sau marțienii aceștia acționează pur și simplu după o logică pe care noi n-o înțelegem, ca avatarurile lor burlești din Atacul marțienilor (Tim Burton, 1996) sau cele, mai tragice, din romanul lui Thomas M. Disch, The Genocides ⁄ Genocidurile (1965)? Xipehuzii (Rosny, 1887) constituie un alt exemplu, la fel de remarcabil, legat de invadarea Pământului de către ființe non-umane. Într-o epocă preistorică
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Satyrul. Trei ani mai târziu a reapărut în Traian, precedată de o justificare: În literatura antichității și a evului mediu exista un gen, numit cento, ceea ce însemnează latinește o "peticărie". În secolul IV, celebrul poet Ausoniu a compus o poemă burlescă lipind la un loc câte un vers, luat pe ici pe colea din operele lui Virgiliu și tot atunci din același Virgiliu o femeie, Proba Falconia, a cusut o Sântă Scriptură [...]. În secolul nostru un francez, numit Beuchot, a combinat
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fuge de unde nu e trândăveală./ Noi îl slujim pe Dumnezeu și suntem precum regii". Graham Goulder Hough în ale sale Legends und Pastorals (1961) își bate joc de această fericire la o vârstă înaintată pe care o acordă zeii. Parodiile burlești i-au tentat pe numeroși scriitori, de la Matthew Prior (în The Ladle, "Lingura cea mare" (1704) la Emil Prinz von Schonaich- Carolath în Philemon und Baucis (1894), piesă în versuri idilice și patetice în care Jupiter se aprinde după Baucis
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
comedia sa din 1954, Baucis und Philemon, Karl Wache arată cum Jupiter întinerește cuplul și se îndrăgostește de Baucis, Filemon se lasă sedus de nimfele lui Pan iar Baucis, dimpotrivă, rezistă celui mai mare dintre zei; rămânem astfel în clișeul burlesc deja uzat în epoca rococo (la Swift, Hagedorn sau Holty). Dar toate acestea ne amintesc că ospitalitatea are legătură cu erotica și că, în ocurență, ritualul de găzduire trezește vechi ardori, apropiindu-i și mai mult pe soți, precum în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Itaca este poate pentru Homer trecerea definitivă a eroului la condiția umană, după experiența șederii la Faecieni, imagine a utopiei ca și cea a grădinilor lui Alcinou. Dacă Itaca a devenit umană, prea umană, porțile sunt deschise trivializării 197 și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și burlescului. În anii 1720, Ludvig Holberg compune cu o mare vână comică Ulise din Itaca unde îi parodiază pe eroii homerici. Itaca lui Giono ne aduce la o viziune prozaică și lipsită de iluzii în tradiția anti-homerică a rescrierilor burlești. Cu Nașterea Odiseii (1930, publicată în 1938), scriitorul alterează legenda. Ulise este aici un marinar fricos 198, libertin 199 căruia îi este frică să se întoarcă în Itaca după o absență atât de îndelungată fără scuze și este îngrozit că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o contradicție cu ceea ce am spus despre piesa lui Caragiale. Nu mă refeream la scriitori neapărat, mă refeream la o națiune al cărei cotidian, să zicem, a fost atât de bine surprins de Caragiale, cotidian perpetuat în multe din aspectele burlești ale vieții românești, atât în timpul comunismului cât și acum, în acest postcomunism, mai haotic și mai pitoresc. Mi-am dorit și îmi doresc ca România să apară nu doar ca un loc de superbă creativitate artistică, așa cum a fost, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
tot așa, un soi de roman-colaj. De data asta, nu despre clovn într-un regim totalitar, în care am văzut artistul și confratele său cititorul de artă ca niște clovni, diferiți de clovnul tiran. Acum ar fi aceeași figură bizară, burlescă, a creatorului în capitalism. Așa cum m-ați întrebat și am răspuns, aș spune din nou, e departe de a fi perfect. Ce i s-a întâmplat, și ni s-a întâmplat, în noua fază capitalistă este că, dacă ne referim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cu țara, cu amintirile mele, cu propria mea biografie. Ceea ce am văzut în ultimii ani, atât cât se poate vedea de la distanța asta, mi s-a părut încurajator. Viața culturală este intensă. Chiar și în viața politică - destul de agitată și burlescă, adesea - pare că devine mai vizibilă aspirația spre o coerență pozitivă, conformă noului statut al țării, ca membru în comunitatea europeană. Faptul că, la ultimele sondaje, partidele naționaliste au ieșit cumva din atenția electoratului este o încurajare. Până la urmă, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
scriu. Acum îmi ia interviuri. Ne-am scos din minți reciproc de nenumărate ori. Acum suntem prieteni. Gabriela, dimineața asta nu a fost pierdută! Pisica de Cheshire Doris Mironescu Titlul romanului Viața și faptele lui Ilie Cazane anunță o epopee burlescă, o parodie a realismului socialist cu eroi ai clasei muncitoare care se înscriu în gospodăria colectivă, salvează abatajul sau urmăresc sabotorii prin munți. Numele eroului, cel puțin, trimite spre marile realizări de genul Bumbești-Livezeni, Canalul Dunăre-Marea Neagră și, ei, da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
narcisiste" a unei culturi dominante de a se autodefini construindu-și o alteritate pe măsura ei. Sintagma "balcanizarea Balcanilor" semnifică mai presus de atribuirea cu caracteristicile tribalismului, "exploatarea" literară și cinematografică a zonei, popularea ei cu personaje ne-balcanice exotice, burlești, în travesti de vodevil și proiectarea propriilor angoase și tabuuri în acest spațiu. Deși contextul geografico-istoric al Balcanilor este diferit de cel oriental și nu se regăsesc nuanțele politice ale imperialismului material în discursul balcanist britanic, susține Vesna Goldsworthy, totuși
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
321, așa cum în Nihilonia lui Sillitoe "nihilismul devenise etern" în "sufletul poporului său și chiar în regula instituțiilor sale"322. Puține ar fi șansele eliberării din tentacolele unui asemenea regim sortit nemuririi în aceste distopii dramatice în care satira întâlnește burlescul și grotescul 323. Nihilonia lui Alan Sillitoe este o satiră a revoluției socialiste care "a luat-o razna", probabil Revoluția rusă și filosofia ei influențată de Nihilismul rusesc, a cărui emfază pe materialism în opoziție cu idealismul a ajutat mai
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
lui Ion Drăgănoiu se transformă aproape în întregime în proza. Din nou reflecții: "Ce multă nevoie avem de noi înșine într-o altă carne/ și totul se întîmplă zi de zi și totul pare fără sfîrșit..." plus cîteva viziuni istorice burlești traduse prin naivități dau comicării fără acoperire: "Marx îi fură dialectica lui Hegel./ Dumnezeu îl pedepsește/ pe Marx.../ Gheorghiu-Dej îl lichidează pe Pătrășcanu./ Dumnezeu îl/ pedepsește pe Gheorghiu-Dej cu cancer./ Iliescu îl împușca pe Ceaușescu. Dumnezeu îl/ pedepsește pe/ Iliescu
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
mea, după cum precis v-ați dat seama, erau intonsi, “netunsele”, “hirsutele”, cele cu margini netăiate. Băteam licitațiile și anticariatele cu o riglă în mână, și mă apuca tremuriciul dacă deschizând un volum îl găseam virgin sau netuns... Ați citit povestirea burlescă a lui Nodier, cu bibliofilul? Eu pățeam la fel. I-aș fi înjunghiat cu plăcere pe legătorii grăbiți la ghilotinarea blocului de pagini. Iar a descoperi un exemplar cu doi milimetri în plus la margini față de cel descris în bibliografiile
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
Din "paradisul matriosca" inițial se evadează direct pe cîmpul de luptă al conflictului între sexe. Spre delirul sălii, hărțuiala sexuală este tradusă în chiar termenii cinegetici pe care-i folosește poeta, convertirea instinctului în ritual fiind ilustrata printr-un dans burlesc în acordurile binecunoscutului marș coral al vînătorilor. Ei, vajnici bărbați (Stelian Stancu, Daniel Iancu, Petre Păpușă, Gabriel Constantinescu, Lucian Pânzaru, Aureliu Batca, Cătălin Cucu, Dan Petru, Lică Dănilă), înarmați cu puști de lemn (sic!) avansează hotărîți să-și doboare adversarele
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
în forță coruri din opere și muzica de balet ori șansonete celebre (laitmotiv "La vie en roșe" al nemuritoarei Piaf), a fost rîndul Malinei Andrei să trudească la contururile schimbătoare ale mișcării scenice. Un desen coregrafic de mare finețe în burlesc și în candoare, estompînd vulgaritățile de forma și subliniind frumusețile de fond. Doar aparent gratuite, pentru că nimic nu a scăpat directorului de scenă care s-a încumetat la dublul joc al rotirii planurilor. Culisele și rampă, viața intimă și cea
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]