773 matches
-
nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap, că le plăcea; apoi cotețele cu animale și păsări - curte de gospodar, fără îndoială. Cârciumarului u creștea inima de bucurie să le spună că peste toate el se afla stăptn, și cu a lui, adăugase de urechile socrului. Vecinii se uitau de prin curțile lor sărace la adunarea de trăsuri de la poarta negustorului. Vorbeau și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vă dea Dumnezeu noroc! Sosi și preotul, adus de Grigore, tot în trăsură, cu dascălul, cărând cazanul sfințit, de aramă, al bisericii. -Lau poftit la căldură, împreună cu ajutorul lui, de ținea evangheliile. Erau amândoi roșiî de frig, veniți după drum. Cârciumarul le-a dat câte un rachiu. Aglaia a încropit apă pe mașină, a așternut scutecele la îndemînă și au așezat vasul în mijlocul casei. Părintele și-a pus odăjdiile, după ce le sărutase tivul de aur, s-a închinat și a început
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cât e de amărât, și pe Matei, și pe ceilalți, îi trecea cheful de petrecere. Acarul nu mai scăpa de belele. Iar i se îmbolnăvise un copil. Tot la Stere venise să ceară. - Ajută-mă, domnu Stere, nu mă lăsa... Cârciumarul, mai strîmbîndu-se, mai închizînd ochii, 1-a ajutat. De fier să fi fost, și nu putea să-l lase când îl vedea cum se chinuie. Nu trecea primăvara, și la poarta ceferistului atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obloanelor. Pleca clătinîn-du-se și înjurînd. În câmp, se oprea și ridica pumnul lui mare, vîn-turîndu-l spre stele: - Tu-ți dumnezeul tău, Doamne, care le-ai făcut pe toate strâmbe, de-ți bați joc de sufletul meu! Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora? Fiecare cu norocul lui! Dacă ar fi stat să judece, n-ar mai fi trebuit să vândă băutură amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie. Cum suna băltărețul peste Cuțarida și se topeau zăpezile, 'cîrciumarul scotea mesele afară, aducea un butoi de vin vechi mai la îndemînă și spăla jumătățile. Soseau gunoierii, grași, rumeniți, trăiți bine pe la părinți. Zidarii plecau pe la binale, nu-i mai vedeai, dădeau 102 În primire, de acum beau pe unde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și le tăvălea prin sipică. Din când în când, urca la cârciumar, se altoia cu un rachiu și se întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu știe primăria, plăteau moșului, și caii lui le îmborțoșau odoarele. Se umpluse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră. Stere îi știa pe fiecare, cum ți-ai cunoaște sufletul: cu necazurile și încurcăturile pe care le aveau, pentru că la el se opreau la vreo nevoie, să-i ceară bani. Cârciumarul se lăsa greu. Unii se apucaseră să negustorească spre Filantropia, alții își luaseră locuri. Oltenii se întinseseră, își mai adăugaseră un loc pentru grădinărit. Precupeți vechi, simțiseră ce se ridică în Cuțarida. Prinseseră cheag, aveau obrajii roșii de trai bun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
105 așterneau cum puteau. După trei zile intrau în prăvălia lui Stere și-i cereau făină pe datorie. Carnetul negustorului se umplea de linii și de semne. La leafă plăteau până la ultimul leu, se mirau de cât aveau să dea, cârciumarul îi încărca dintr-un condei, nu le venea să-i zică, de frică să nu-l supere, c-așa-i făcută lumea asta: pe-ăl de-ți dă, nu poți să-l miști nici cu o privire! Și pe urmă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o litră, două, se posomdrau. Plecau spre seară pe trei cărări, tăind câmpul. Ce-i păsa lui? De la o vreme nu-l mai părăsea binele. Făcea ce făcea, și pleca după vin la Drăgășani. Acum, drumul avea alt farmec pentru cârciumar. Bătuse mult calea asta, scosese parale - negustoritul e meserie frumoasă dacă mai cade și altceva la un popas. De când u mergeau treburile, scăpa ușor banul printre degete, avea sângele tânăr și, într-o toamnă, la crame, i-a căzut sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jar de vreascuri, muiați în mujdei de usturoi, cu mămăligă subțire și vin negru. Trosneau măselele. Se uita puicuța, se uita și Stere. Sufletul cerea. Când s-a potolit focul, de rămăsese numai o inimă roșie, fierbinte în iarba pălită, cârciumarul s-a ridicat de la petrecere. Peste dealurile Drăgășanilor plutea o lumină verde, stinsă. Mirosea a fân ținut sub ploi. Un vânt rece, de toamnă, mișca crengile uscate. Aprigă muiere. Voica îl ostenise până dimineața într-o căpiță. Avea niște brabeți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În odăile dogarului plutea un miros de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile puseseră gura în batiste, zguduite de mfluiire. - Tătucă, tătucă! Ne lăsași, tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la venirea lui în petit. Afară ședeau desfăcute câteva butoaie cu papura în doage. Meșterul lucrase până în ultima zi. Pe scaun, atârna șorțul lui mototolit. -Lau dus la locul de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe la porți. Ei mergeau împreună pe urma mortului, cu pași măsurați, lumea se uita, bărbații se descopereau, spunînd: - Dumnezeu să-l ierte! Clopotele băteau rar, cu sunete adânci, la Sfânta Vineri. Au intrat în cimitir, pietrișul potecilor scrâșnea. De la poartă, cârciumarul, cu finul Tache și cu Ghiță Bîlcu luaseră cosciugul pe umeri. Lăcrimau, în fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile lui, s-au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își vedea fiecare de casa ei. Cât despre Stere, acesta avea treburile lui, nu-și mai aducea aminte prea des de răposat. Umbla, era pus pe risipă. Îndesise drumurile după vin. Îl aștepta ibovnica. Era tot voinică și cu draci. Cârciumarul îi cumpărase din târgul Grantului stambă de rochii și ciorapi de bumbac. I se legase sufletul. Se uita în ochii femeii și-i era dragă de nu mai putea. Voica tot cântărea darurile, râdea și-l giugiulea. Zăbovea câte o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
109 În panglici late și pe cap purtau pălării de pai, rotunde și mari. Prostimea făcea loc, vizitiii pocneau din bicele lungi și subțiri, caii călcau mândri piatra cubică. Trecătorii se salutau unul pe altul, cu plecăciuni mari. Se uita cârciumarul. Calea negustorilor se schimbase. Pe părți se sădiseră pomi tineri, tei și castani, cu tulpini subțiri, săpați cu grijă la rădăcini! Se înălțaseră case noi, cu câte două caturi, tencuite frumos, cu balcoane pline de iederă. O umbră plăcută plutea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o prăvălie! Câțiva ani buni să fi avut și bani mai mulți. Se întoarse spre Lina și-i spuse: - Ce zici, nevastă, aici să te fac de-o negustoreasă! - O da Dumnezeu... Și trecură mai departe spre Buzești, unde știa cârciumarul o grădină de vară de avea bere și mititei. Cum se însera, nu mai aveai loc. Numai oameni cu bani. Se așezară la o masă, cerură câte ceva, cu economie, priviră împrejur. Stere se uită la femeile de la mesele vecine și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înfiripară sub geam: Am venit să colindăm, Domn, Domn, să-nălțăm. În circiumă se făcu liniște. Parcă se dădu Dumnezeu jos din cer. Lucrătorii se căutară prin buzunare. Stere pofti colindătorii înăuntru. Tilică lăsă cinzecul, întinse cinci lei lui Ene, cârciumarul caută și el în tejghea. Lina le aduse mere și covrigi. Beghe ședea cu ochii-n patru, să mai fure ceva. Casa negustorului mirosea a sărbătoare, a aluat și a vin cu prescure, a miere și a stafide. Copiii îmbucară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Petreceau cu lăutari și aveau curcan pe masă și cozonac! - Da? făcu Ene, și mai mâncă un covrig. Îi era somn. Beghe îi arătă și banii. Partea lui. Îi împărțiseră pe drum. - Tot cuscrul ni i-a dat, și la cârciumar... Mama lor trebăluia încă. - Haideți la culcare, le spuse. E târziu. Cel mic o întrebă: 127 - Mamă, adică moșul ăla care dă pe la alții, de are barbă de câlți, e adevărat? -Care? - Moș Crăciun, de e și-n cartea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
numele sfinției-sale. Și i se potrivea, ce-i drept! 133 Până când a citit prima liturghie, popa a bătut mahalaua, s-o înzestreze cu odoare, icoane și candelabru, că era parohie săracă, de oameni neavuți. A luat-o de la pricopsiți întii. Cârciumarul -la primit în odăile lui, i-a dat un scaun. La u§ă îi pupase mâna. Avea o sutană lungă și neagră și niște ghete pline de praf. Obosit, ca după drum, își mângâia barba. Lina se învîrtea primprejur. Era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu te-nghesuie, împodobești în același timp și lăcașul... 134 - Fac, părinte, a zis Stere. Și se gândea cu plăcere că la el în sat numai cei avuți își aveau stranele lor la biserică. Pe la patru, i-au dat drumul. Cârciumarul -la păzit de câini până la poartă. Sfinția-sa s-a oprit apoi și la alții. Le-a vorbit ca biserica era săracă, apoi cu înțeles, că ar trebui colo o icoană, colo o candelă... Bărbații ascultau în tăcere. Când termina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întunecate. Mirosea a tămâie și a zugrăveală proaspătă și femeile priveau stranele noi, făcute din lemn sculptat, cu îngeri pe margini. Avea Stere una și alți trei-patru mai cuprinși. Fiecare cu numele proprietarului scris pe o placă, bătută pe spătar. Cârciumarul se îmbrăcase în hainele lui bune. Lina ședea smerită lângă el. Luaseră și copilul. 135 Negustorul asculta slujba cântărind din priviri toată bogăția bisericii, balcoanele ei cu stâlpi de cărămidă și bolți aurite, pe care pluteau îngeri pictați. Părintele, mic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și îi speriau calul, trăgând cu praștiile în tabla droaștei, strigînd: - A venit căruța cu pîine! A venit căruța cu pîine! În Cuțarida, Mielu lăsa și câteva pituști împletite pe care le avea pregătite în lada de sub capră: două pentru cârciumar, două pentru popă și câteva chifle pentru Marița, ghicitoarea. Când le împărțea, calicii se dădeau mai într-o parte, cu ochii lacomi. Ene, știrbul lui Fanache, mai îndrăzneț, cerea Linei: - Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l găsise pe Mielu? Acesta terminase și se scutura pe mâini, fericit. Oamenii se împrăștiaseră care încotro. Negustorul 1-a chemat mai aproape: - Mă, tu știi cât costă un camion d-ăsta cu pîine? - Știu. - Și cine-l plătește? -Eu. Cârciumarul nu credea. - Cu ce? - Uite bani, colea! Și-a scos tașca lui din brâu. Îi trecuse beția și-i ardea gâtul. A intrat în prăvălie și a chemat oamenii împrejur: - Ce vreți, fraților, să beți? Azi plătesc eu! Se mira
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajutând câinele, nenică!? Hoțul s-a făcut roșu tot. - Dacă mai scoți o vorbă, te tai! A plecat Gheorghe. N-a mai răbdat nici Piele. S-a așezat la o masă la "Doi curcani", a privit împrejur și-a chemat cârciumarul. A cerut o vadră de vin și-a bătut-o cu trei necunoscuți. Când s-a simțit dârz, a strigat la Sinefta: - Ia să-mi joci, puică, pe masă, să știe și ăștia de te cumpără pe cine iubești tu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei? Că-s reci, că nu mai poate nici unu nimic! Minte scurtă de femei... Nea Fane ostenea. O dată se posomora. Îl apucau îngerii pierzării de ceafă. Schimba măsura: - Coană Lino, dă-ne cîte-o sticlă de lampă numărul cinci! Nevasta cârciumarului îl cunoștea. Autopsierul era un bețiv liniștit. Nu spărgea nimic, nu făcea scandal dacă se îmbăta. Dar când i se năzărea a chef, începea să bea cu litra. Se uitau mușteriii ceilalți la el. - Cum e, nea Fane? întreba Ilie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]