628 matches
-
de frică și de umilință, eram mort după aplauze, nu? Mona: Eu n-am spus asta... Octav: Cînd am urlat de dezamăgire și-am întrebat pe oameni și pe Dumnezeu unde-i dreptatea de după revoluție, mi-ai spus că sînt cîrcotaș, absurd, rupt de realitate... și m-ați dat pe mîna unui psihiatru...! Mona: Ești nervos și mă învinuiești de ceea ce... Octav: Acum, cînd m-am lăsat de întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticiod, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați În registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de Maistre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
que je vois un sondage avec des pourcentages, je saute dessus! C'est presque une maladie, quoi...” În sfîrșit, În același interviu, disprețul său față de conaționali, jucat sau real, nu face altceva decît să fixeze reflectoarele pe imaginea celui mai cîrcotaș scriitor francez al zilelor noastre: “Bof... oui... Les Franșais m'énervent un peu avec leur volonté d'être à la mode. En fait, je trouve qu'ils sont encore plus soumis aux Américains que les autres pays d'Europe. Les
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Paul Verlaine, la Léon Vanier, cunoscutul editor al simboliștilor. Examinat „radiologic”, scrupulos și cu un pic de iritare, Bacovia ar evidenția cam aceleași stîngăcii ca și modelul său francez. Cine ar face-o s-ar alege însă cu calificativele de cîrcotaș și opac. în Dosarul Bacovia, I, am scris o frază pe care, parțial, o regret. Citam pe cîțiva dintre profesorii poetului de la Facultatea de Drept din Iași, după care spuneam: „A fi studentul acestora constituia un privilegiu”. (p. 145) între
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
martor ocular a declarat că a văzut cînd au fost încărcate într-un camion toate oglinzile din casă. Numai în băile pentru oaspeți a rămas cîte o mică oglinjoară”. Oglinzile-s bune cît ne flatează, după aceea se prefac în cîrcotași. Evident, ca și Bacovia, „megastarul” american nu mai aștepta nimic bun de la ele. în plicuri și cartoane, „jurnalul” meu e și „jurnal de atelier”, în sensul strict al cuvîntului, adică printre texte sînt multe bruioane, unele curate, altele acoperite de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
limitele bunei cuviințe și decenței pe care omul de știință trebuie să le aibă atunci când afirmă și susține ceva. Parcurgând maniera în care Paulescu răspunde punctual criticii, dar și lecția de morală științifică pe care i-o administrează acestui materialist cârcotaș și îndărătnic, rămâi cu senzația unei ridiculizări cum nu se poate mai jenante. Dincolo de realizările sale, cert rămâne faptul că din acest penibil profesorul Leon și-a creat o oarecare notorietate peste timp, numai pentru că a îndrăznit să combată viziunea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
rizibil, indus de corporații și consum, pur individual, pragmatic, deci obscen. Deși ar putea părea că infamul termen face referire la o realitate astfel definibilă la nivel de țară, de viață, de oraș, de meserie sau de cuplu. Or, pentru cârcotașii retrograzi, această formulare ar putea fi chiar chintesența (pentru criticii de film poststructuraliști - da, e chiar acel al cincilea element necesar transmutației alchimice!) întregului film, trebuie să spunem răspicat că nu, sensul său deconstructivist îl face să-și spargă platoșa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Costică și o va răscumpăra, pe nimic, cine știe ce afacerist veros, doar pentru a pune mâna pe terenurile din Copou unde ar ieși un cartier de vile fabulos!" Așa cum e astăzi, "Poli" nu mai are un viitor, și până și un cârcotaș ar trebui să creadă că merită unul. Pe baze solide, cu investiții private consistente și management profesionist. Să facem, deci, pasul la ofsaid. 3 martie 2010 Oricât de surprinzător ar putea părea, mă străduiesc în ultima vreme să-l înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au fost pregătiți în acest sens de-a lungul verii de cronicari și jurnaliști experimentați, între care, probabil, cel mai pertinent și lucid rămîne Pierre Assouline (pe France Culture și pe foarte activul său blog personal). În orice caz, vorba cîrcotașilor din domeniu, de douăzeci și unu de ani există o singură certitudine absolută a toamnei literare franceze, anume apariția, cu regularitate de metronom belgian, a unui mic roman al celebrei Amélie Nothomb, la Albin Michel. Cel mai proaspăt se numește La Nostalgie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat îndiguirea lavei incandescente unei limbi de adopție, parfumată, frivolă și strictă precum o cămașă de forță. Sufletul barbar, repliat, dar niciodată complet redus la tăcere, și-a făcut mereu simțită prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea ei de invenție În rău este nelimitată. Pentru stăpînirea (nu vindecarea ei), Pann prevede sancțiuni severe. Misoginia lui este profundă. Bărbatul bețiv, destrăbălat, cîrcotaș e totdeauna bărbat: cel care descoperă și impune legea. Muierea e mereu rea. De aceea trebuie „bătută foarte pe spinare”... Vocația ei este să fie totdeauna contra. Are o imensă, absurdă capacitate de Împotrivire. În citatul Calendar dăm peste jeluirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și competență, observații plauzibile, multe nu lipsite de rezerve întemeiate. Intuiște ca nimeni altul, încă de la o vârstă a acumulărilor, unde e și unde nu e valoare. Nu l-am suspectat, de aceea, niciodată de invidie, nici că ar fi cârcotaș sau pus pe demolări cu orice preț. Defectul lui, dacă așa ceva se poate numi defect, este că nu-și putea învinge un anume subiectivism exacerbat, justificat de pornirea de a raporta totul la obsesii și criterii proprii. Ori de câte ori m-am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a persoanei care s-a confruntat cu o traumă, dar și al oricărui om ce nu poate evita umbrele vieții. Efectele multinivelare ale acestor tehnici au fost atestate în marile laboratoare ale lumii, prin tehnologii de înaltă performanță. Iată de ce, cârcotașii și scepticii prin vocație nu mai pot să-și conserve cu dispreț olimpian și imperturbabilă siguranță, atitudinea lor rejectivă în fața acestor argumente, tot mai numeroase și mai blindate metodologic. în urmă cu trei decenii, articole centrate pe influența procedeelor spirituale
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
amănunt vestimentar capătă dimensiuni baladești. Lavaliera e o perche enormă de testicule de zimbru, pe care stă Ceahlăul capului. Mai are-acum cineva, ceva, ca-n '90, cu papionul lui Ion Rațiu? Nici minerii, cred. Ținuta" căreia nici cel mai misogin cîrcotaș nu i-ar putea găsi o minusculă hibă e cea, edenic-frustă, a frumoaselor lumii care-și înfruntă nurii pe mirobolanta scenă de concurs Miss, de la Suncity. Hai, recunoașteți! 9 decembrie Demnitatea actorului român! După ce a oferit opiniei publice un spectacol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la reproducerea "Arătării de după predică", lucrare de început, premergătoare plecării în marea aventură tahitiană. Căpătînd, evident, statut de capodoperă, o dată cu notorietatea "aventurierului". Capodoperă, desigur, dar nu mai puțin expusă interpretărilor neconstrînse de... "imunitatea" piesei de geniu. Ce vede ochiul nostru cîrcotaș în pînza francezului autoexilat? Vede cum formele sînt neîndurător de nete, de nemilos delimitate, decupate chiar, agresînd întrucîtva contemplarea. Mai vede cum, vai, albul văros al bonetelor carmelite, în care își fac loc și reflexe, oroare! de albastru metalic, stă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel Cumplit, și Iliescu. Te-apucă melancolia. Nici în văicăreala de azi, arătam altădată, rumânul nu e nou. Recenzînd volumele 40, 41 din Scrieri Arghezi, Alexandru George trece în revistă cîteva motive recurente în mentalui românesc, avute în vedere de cîrcotașul de geniu al Cuvintelor potrivite (acum, în aceste volume, geniu al pamfletului gazetăresc). Textele argheziene din 1928-37 apar, diaristic, în perioadă de "criză" (numită azi "tranziție"). Problema cîinilor pe care Primăria Capitalei voia s-o soluționeze, acum 70 de ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb dialectal-parșiv, de o plasticitate concurîndu-i binișor arta cealaltă, din atelier. Nu uită niciodată să-și pigmenteze micile perorații cu tușe politice. Inexplicabil, într-un fel, de stînga, la un om care a trăit de mult în Regatul României
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înstelat, în cinci colțuri, descinzînd între țăranii Sibiului. Să le traducă pretențiosul "transhumanță" ca fiind chiar el încarnarea acesteia. Să le arate, cu poze doveditoare, că e neam de oieri daci (nu de agresori romani). Nu cum l-au cîrîit cîrcotașii cu niscaiva ascendențe mult prea brunete. Las' că show-ul rural din Mărginime n-a fost numai unul de pamplezir genealogic. El s-a vrut și al tăriei de caracter: ce dacă a obținut brațeta Regelui? majestatea Sa (vorba lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de data asta, gata, se va ține de treabă. Și, iată, treaba ține de vreo două mii de ani și nu sînt semne că n-o să mai țină încă vreo alte două-trei. (Cu toate ironiile subțiri sau mai puțin subțiri ale cîrcotașilor. Interni sau internaționali.) Nu-l văzusem niciodată la Filarmonică. Brusc, a început să vină la concertul de vineri seara. Cu o îndîrjire egală voluntarismului său zgomotos și vizibil, atît de bine cunoscut în urbea în care juca un rol. Nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a Moldovei. Atît de, iată, hipnotizată letal de veneticul ăsta cu aer hușchit-crunt-cărunt. Treptat însă, totul reîncepu să miște. În debit de Bahlui, dar să miște. Și cei ce, la patru ace partinice, îl firitisiseră pe răzgîiatul frescar, și bunii cîrcotași ai scrisului diurn, drăguții de ei, dar și piloșii fripturiști ai aceluiași scris, într-un cuvînt și tămîioșii, și clevetitorii, cu toții s-au tranchilizat și s-au întors într-ale lor. Cînd și-au dat seama, în sfîrșit, că schelele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă îl mai putem recunoaște pe nobilul Weber, aplauzele noastre, reținute, se sting fără să-l mai vrea pe solistul venerat în obișnuitul bis. Și cînd te gîndești că sala nici n-ar fi observat... neridicarea capacului. Extrapolînd în același cîrcotaș puseu primăvăratic să trecem subit la altceva. Nu ați uitat (cei care de obicei nu uitați) cum a amenințat drăguțul de Hrușciov plenul ONU: cu pantoful. Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lăsăm luciditatea să-și facă obligatoriul serviciu că să observăm ceea ce arta de-a lungul secolelor a cunoscut, indubitabil, ca normă autovalorizatoare. Chiar era totul atît de edenic în vremea lui Picasso, ar putea suna, de data asta, într-un cîrcotaș contraargument, raportarea la trecutul nu foarte îndepărtat? Pentru că, să fim convinși, pe lîngă cele cîteva figuri pregnante ale epocii, definind, de altfel, modernitatea, mișuna massa informă a creatorilor de mîna a doua, dar nu numai ea, ci și cea a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-al'dat'? Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns aici, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. Faptul că frînez și că le urmăresc de la 20 de metri unduioasa mișcare nu schimbă nimic. Dansul continuă. Pornesc excitat. Viteză maximă pînă la viaductul de la Coada Lacului. Din nou cîrcotașul demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile proaste care au stăpînit țara jumătate de secol și au maculat-o cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Românii dispărînd, dar care, minunat, prin ele, rezista totuși în dăinuire. Dacă primul, viță boierească, părea să nu știe ce-i gluma, zeflemeaua (de unde și nevoia compensatorie de a-l pune pe vecinul său de atelier, maestru și el, dar cîrcotaș la maximum, să bîrfească devastator), al doilea, Comarnescu, sub avalanșa-i verbală aparent serioasă privind mediul artistic gregar al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]