926 matches
-
să te văd, i-am spus eu, ce te faci cu bobocul matale? Că doar n-o să-l cari acasă. - Nici vorbă, îmi răspunse unchieșul râzând. Să vedeți, dimineața, când pleacă de acasă, din sat, bobocul o ia înainte, iar cârdul cu rubedeniile sale vine din urmă, la distanță de vreo două sute de metri. De aceea l-ați văzut dimineață venind singur. Iar acum, că-i seară... dar mai bine priviți. "Hăitașul" nostru s-a întors cu fața în direcția satului
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
hainei niște bombonele, năstrușnicul de boboc le-a înghițit, de data aceasta foarte repede și, lăsat jos, a mai făcut un ocol pe la locurile noastre de pescuit, neclintind nimic, după care, ga-ga-ga, ga-ga-ga, a luat-o agale legănându-se în urma cârdului care ajunsese la o distanță apreciabilă. - Dar solitarul nostru, zic eu, așa, lipsit de apărare, poate fi rupt într-o zi de vreun câine hoinar. Ți-amintești, Mitică, cum mi-au furat câinii mâncarea în noaptea aceea, acum vreo lună
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rucsacului, ca amintire, câteva bombonele colorate, ca niște biluțe. Zic, ca amintire, pentru că în anul următor n-am mai avut cui da bombonele, bobocul, care acum ar fi trebuit să fie ditamai gânsacul, n-a mai apărut deloc, nici cu cârdul și nici singur. Și atunci, am înțeles. Temerea noastră se adeverise sau, pur și simplu, pentru a nu-l pierde, stăpânul lui îl tăiase. Mare păcat! Și ceva mai târziu, peste vreo doi ani, ne părăsea definitiv și blândul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Rățoiul” din carte „Citim, ghicim, învățăm” sub semnătura lui Ilie Mirea. La abilități practice vom modela cu elevii mulțimi de câte două elemente (mere, pere, mărgele) și vom realiza apoi modelaj din plastilină cifra 2 de diferite mărimi sub denumirea „Cârdul de gâște”. Deci, vom realiza transferul de informații între aceste domenii de activitate - matematică - opțional abilități practice. Metodologia interdisciplinară în predare implică deschiderea obiectului predat spre domenii vecine prin conexiuni stabilite între ele. Astfel, după activitatea de predare - învățare la
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
Fata se desprinse din brațele flăcăului. Îl privi dulce. - Vezi, de asta îmi ești tu drag. - Da, vezi, de asta nu am eu parte de tine. Varvara îi sărută scurt obrazul și fugi zâmbind. - Prostuțule. Muzica răsuna în tot satul. Cârduri de fete și flăcăi își făceau loc pe ulițe până la marginea pădurii. Soarele arunca ultimele sale raze fierbinți și scălda casa Rariței, care era proaspăt lipită și văruită. Femeia se primenea în odaia ei. Animalele erau hrănite, păsările închise, dăduse
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
zbura. Bologa privea drept înainte, văzând în același timp spatele șoferului și al plutonierului, botul mașinii și panglica sură, șerpuită, ce venea și se pierdea sub roțile vertiginoase. Gândurile lui însă alergau când înainte, când înapoi, fără astâmpăr, ca un cârd de păsări rătăcite. Oare de ce îl cheamă generalul? Poate că reclamația lui Pălăgieșu... dar tocmai acuma?... Și Ilona, cum a rămas în poartă... parcă și-ar fi luat rămas bun pentru totdeauna... De ce și-a luat rămas bun? Șoseaua pătrundea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și cum undele îl mint. De-ar fi aruncat în chaos arfa-i de cîntari îmflată, Toată lumea după dânsa, de-al ei sunet atârnată, Ar fi curs în văi eterne, lin și-ncet ar fi căzut... Caravane de sori regii, cârduri lungi de blonde lune Și popoarele de stele, universu-n rugăciune, În migrație eternă de de mult s-ar fi pierdut. Și în urmă-le-o vecie din nălțimi abia-văzute Și din sure văi de chaos colonii de lumi pierdute Ar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arde-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei, strălucindu-i fruntea ei; Ale domei scări negrite se-nsenin - ca neaua sara -; Intră-n domă. Ard columne sub lumina ei cea clară Și-și aruncă unu-ntr-altul umbra neagră dintre ei. Stelele în cârduri blonde pe regină o urmează, Aerul, în unde-albastre, pe-a lor cale scânteiază Și rămân întunecate nalte-a cerurilor bolți; Doma strălucește-n noapte ca din marmură zidită, Prin o mreajă argintoasă ca prin vis o vezi ivită, A ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de umbră pline; Ca un clopot clar albastru și stropit cu mii lumine Cerul lumea o cuprinde cu sinistru-i mândru Domn. Amorțit el mișcă limba lui de tunet printre nouri, Trezea, scăpărând printr-înșii, ale văilor ecouri, iar în cârduri cuvioase stelele se mișcă-ncet, Intră-n domele de neguri argintii, multicoloane; De-a lor rugă-i plină noaptea. A lor dulci și moi icoane Împlu văile de lacrimi, de-un sclipit împrăștiet. Ale focurilor raze cearcă neguri să străbată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luminează stropii. {EminescuOpIV 214} Pe scări de marmur ne suim cu toții Și morți-și caut-prin coloane soții: Sunt tineri unii ca iubirea moartă, 60Iar alți au barbe albe ca preoții. Dar toți cu toții sunt de om ruine Și risipiți din cârduri beduine Au fost găsit amara, cruda moarte, Într-un pustiu arzând și fără fine. Vorbesc încet... ca-n somn... și vorba sună Ca frunze-uscate cari vîntu-adună, Sau ca murmurul cel vrăjit de ape Când peste codri-apare blonda lună. De-odată-n două
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară"... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, 150Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai vrut s-arunci în chaos sistemele solare... Știai că răutatea eternă-n ceruri tronă, Că secole nătânge cu spaimă o-ncoronă! O, de-aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu-a valurilor larmă. ( El se urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi ai mării, cu coame
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lâncezeală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se suie, El respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit în luptă grea La pământ s-oboară; Mai încearcă încă lin Numele-i și moare. Și orașu-eliberat De-namice săbii Slobozi oceanului Cârduri de corăbii. Pintre crenge strălucesc Pete de lumină, Peste vârfuri cari cresc Trece luna plină. {EminescuOpIV 484} ] Și sub arborul cel gros Și în umbra deasă La mormântul marmoros Doamna cea frumoasă. Ți se pare cumcă vezi Pe o veche-icoană
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
deprins-au, Și supărări în inima lui prea multe avut-au, Chibzuind să-și mîntue sufletul și caracuda. Dar caracuda el n-o mântui cu toată silința, Singură ea-și gătise peirea prin fără de lege, Căci ea nebuna tăiase asemeni cârduri de belferi Încât Zeii, ei le-au luat a bugetului ziuă. De aste vestește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică! Mulți din ceilalți sunt pe a casă scăpați de peire. Iarăși în nalta-i Curte intră vestitul Teodor Unde ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Am răsuflat ușurat când am aflat că sânt galant, drăguț și politicos, dar tot mi-a trecut prin cap bancul cu Bulă care a salvat o țipă de la viol. Cum? A convins-o. Mergeam deja de două minute prin stațiune. Cârduri de oameni plecau de la plajă. în spatele meu, un cortegiu de trolee mă claxonau violent. Rulam cu vreo 25 de kilometri la oră, în speranța că apare o minune. Minune, ce minune? Doar să-mi spună ea că e puțin obosită
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fără sfârșit. Aceștia sânt Balcanii mei primordiali, care formează și azi substratul lumii sud-dunărene: biserica peste drum de moschee, străduțe 224 încîlcite străbătute de turci pe măgăruși, de bulgari cu coșuri de legume, de sârbi și aromâni mânând din spate cârduri de oi, de greci în fustanele. De cădii care împart dreptatea după criterii de neînțeles și totuși miraculos de eficiente. Dacă pentru Igov prototipul omului balcanic este Bay Ganyo Balkanski, personajul picaresc al lui Ale-ko Konstantinov, pentru mine el rămâne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ultima vreme n-am prea fost În apele mele, dar Încă mi-a mai rămas destulă benzină În rezervor să-i duc de nas pe inșii de teapa lui Toal. Nici prin cap nu-mi trece să fac vizite unui cârd de maimuțe și infirmierelor lor. Am nevoie de două ore pauză de prânz, minimum. O iau spre ieșire cu Gus, dar pe drum sunt oprit de Amanda Drummond. — Bruce, pot schimba două vorbe cu tine? — Tu, draga mea, poți schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a insultat bătrânii, când era tânăr, ca să sfârșească în insulta tinerilor când a îmbătrânit. A încercat de cîteva ori asociația cu câte un nucleu de scriitori: s-a lepădat de toți, îndată ce și-a dat seama că nu lucrează cu cârdul de slugi, ci cu niște tovarăși respectuoși însă demni". Menținându-se în limitele referențialității, polemistul face, din prezentarea multiplei culpe a adversarului, pretextul atacului necenzurat prin instalarea în spațiul ficțional, unde discursul hiperbolic amplifică tensiunea expunerii pregătind finalul: "Domnul Iorga
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și vase“ < lat armarius, în cuibar, porumbar etc. Uneori, el a ajuns să aibă aproape sens colectiv: băligar sau bălegar, grînar, porumbar, colbar, „paie zdrobite tare“, furnicar, „cuib, mușuroi de furnici“, grohotar, „loc pietros unde sunt grămădite pietre multe“, iedzar, „cîrd de iezi“, umbrar. Tot așa se întîmplă cu numele de plante sau cu părțile acestora: alunar = alunet (cf. prov. avelanier, fr. avelinier, catal ballaner, sp. avelanar), băn. feregar (< filicarium), hăbădicar, sau hăldăbicar „un loc unde sunt îngrămădite multe vreascuri“, frunzar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
luat limba, dar și mințile...“, povestea lumea. „A trecut pentru o vreme și pe la „balamuc“, cum i se spunea Spitalului de la Socola din Iași, și doftorii socotindu-l nepericulos, l-au lăsat liber acasă“..., se mai vorbea pe la colțuri. Un cârd de copii se ținea dupa el, pe uliță, hârjonindu-se, unii chiar îngânându-l. El nu se mânia, îi privea și râdea cu ei. „Plecați!... plecați, măi plozilor și lăsați omu‟n pace... îi mai sărea în ajutor câte cineva
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
colb, lăsând în urmă uimire. Anuca călărea bărbătește un murg, jumătate arab, ca o vijelie, cu cozile galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat ca un potop, stârnind câinii și tot ce‟i ieșea în cale... Când intra într-un cârd de gâște, prins în drum, în urmă răsărea un nour alb de pene în două cu colb. Copiii cățărați pe garduri, râdeau cu spaime în ochi, iar babele prin dosul porților își făceau cruce... Tudor, când își desprinse privirea de pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că nu ai absolut niciun motiv de îngrijorare. Ție îți e ușor să vorbești cînd ai deja trei copii, zise Emmy în sinea ei în timp ce zâmbi politicos și clătină din cap. Tu și Izzie și toți ceilalți ginecologi care au cârduri de copii sau care își etalează burțile alea imense îmi spuneți mie să nu mă îngrijorez. Izzie trebuia să nască de-acum — depășise deja termenul cu trei zile — dar, spre disperarea ei, nu simțise nici urmă de contracție, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de bază și așa mai departe, În timp ce În ochii săi eu și cei ca mine suntem cei ce trădează principiile fundamentale, etc. Dar față de salutul trimis odată cu primele raze de lumină, În dimineața aceea Îndepărtată de toamnă, de zborul aceluiași cârd de cocori, fără Îndoială că toți suntem trădători. Nu e nici o diferență Între ministru și mine. I-am otrăvit deja până și pe Dimi și pe prietenii lui. E de datoria mea deci să-i scriu lui Rabin câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lente, se dorea ca, prin bani, Estul sărac să fie adus la nivelul Vestului bogat, și anume repede, mai repede decât se gândea. De două ori am călătorit acolo, am rămas mai întâi pentru câteva zile în Cottbus, unde un cârd de reprezentanți comerciali ocupaseră deja hotelul ca soli ai capitalismului, apoi, la începutul verii, țelul meu a fost Altdöbern, unde m-am cazat la o văduvă cu o fiică între două vârste, într-o pensiune cu mic dejun. Un orășel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sau tomberoanele de gunoi, aproape de limita de umplere. Poate așa marele Jack Tomberon reușea să mai identifice vreunul dintre protagoniștii din reviste. Jack ieși pe trotuar și se Înfipse În tomberoanele de gunoi, Însoțit de hohotele de rîs ale unui cîrd de puști. Unul, două, trei, patru, cinci. Au mai rămas două pînă-n colț. Ultimul tomberon n-avea capac. Din el se ițea o hîrtie neagră, lucioasă. Jack se duse glonț acolo. Chiar deasupra: trei reviste cu futaiuri. Jack le Înhăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]