1,366 matches
-
tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu...“ „Vorbești cu păcat, o dojeni Tatiana. Ești femeie bătrână și te gândești la prostii...“ „Parcă dumneata nu te gândești, replică plină de năduf vecina, luându-și cârja și Îndepărtându-se de gard. Cine visează cai verzi pe pereți, eu sau dumneata? În locul dumitale n-aș vorbi...“ După această scurtă altercație, bătrâna trase concluzia că lumea se-nrăise și că nu trebuia să-și mai facă sânge rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În sat, stând cocârjate, cu ciocul Înfundat sub pene, pe acoperișurile ninse ale caselor, hrănindu-se cu fumul ce ieșea din hornuri și cu dangătul Însângerat al clopotelor. Privindu-le, pe oameni Îi apuca disperarea. Bătrânii le amenințau agitându-și cârjele În aer. Unii chiar se Înarmaseră cu prăjini lungi, pe care le agitau pe ulițele satului, fălindu-se că vor dărâma rând pe rând toate cuiburile. Dar teama de incendii Îi făcea să dea Îndărăt. Din moși-strămoși se știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pui, plângându-se că nu poți cumpăra chutney În Haifa. „Când am fost aruncat“, spusese Eisen vesel, „m-am gândit să merg să-l văd pe papă. Am luat un băț și am mers pe jos până-n Italia. Bățul era cârjă, mă-nțelegi.“ — Mda. — M-am dus la castelul Gandolfo. Papa a fost foarte amabil cu noi. După trei zile, domnul Sammler Își dăduse seama că va trebui să o scoată pe fiica lui de acolo. Nu putea sta mult În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sufletul tău e frumos, totul în jur e la fel. Nimeni n-ar trebui să fie ursuz. Viața e prea scurtă să o risipim cu lamentări. Pentru asta au fost inventate bătrânețile, îmi spunea râzând și imitând o babă în cârje. Se maimuțărea tremurând din toate încheieturile, apoi îndreptându-se cu mâinile peste capul meu îmi spunea cu aer teatral, strangându-și buzele în gură de parcă n-ar mai fi avut niciun dinte: Copil prost, nu mai sta cu ochii boldiți pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ștefan tocmai atunci voia să intre. —Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind greu ceva care parcă-i sta în gât; părinte!... vină degrabă! — Ce-i, Petrache? ce-i, omule? întrebă părintele Ștefan, oprindu-se mirat și așezându-și cu grijă cârja dinainte. —Părinte! degrabă, părinte! că moare... — Cine moare, omule? strigă părintele, răsuflând ușurat; vină-ți în fire, Petrache! unde? cine? —Vină degrabă, iacătă-l-ăi!... Petrache își șterse năucit sudoarea de pe frunte, se întoarse și năvăli în crâșmă. Părintele Ștefan se luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se luă după el. Străinul sta întins, nemișcat, pe podele. Horcăia cu greu și o spumă ușoară ieșise la colțurile buzelor; ochii se mișcau crunți în orbitele învinețite. L-a pălit damblaua, zise părintele Ștefan, punându-și iar cu grijă cârja dinainte; da, l-a pălit damblaua, Petrache... de bună-samă! Petrache sta cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniștit, după ce sorbi un gât; ce ai? Hm! n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puternic. Necunoscutul sufla greu. —Vere Costache, grăi Neculai cătră un țăran tânăr și mărunțel; du-te până la Baba Catinca, ad-o încoace; ea poate s-a pricepe mai degrabă ce să facă. Popa Ștefan intră, cu ochii sticlind, bătând tare cu cârja în podele și scărpinându-și nasul înfocat. —Bun rachiu; are bun rachiu Petrache! vorbi el. — Care nu se mai află, părinte... răspunse Neculai, tușind cu înțeles. Părintele se opri înaintea necunoscutului, își puse cu grijă cârja dinainte și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sticlind, bătând tare cu cârja în podele și scărpinându-și nasul înfocat. —Bun rachiu; are bun rachiu Petrache! vorbi el. — Care nu se mai află, părinte... răspunse Neculai, tușind cu înțeles. Părintele se opri înaintea necunoscutului, își puse cu grijă cârja dinainte și începu să se uite la el cu luare-aminte, cumpănindu-se ușor. —Săracul! grăi badea Neculai, nimenea nu-l cunoaște, nimenea nu știe de unde-i! Dacă moare aici? Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre ușă. Ieșiră amândoi, în vârful picioarelor. În crâșmă, Petrache sta după tejghea, tot spăriat, cu părul vâlvoi. Popa și primarele se așezară pe câte-un scaun. Petrache turnă vin în trei pahare și părintele Ștefan își așeză cu grijă cârja între picioare. Apoi tuși încet și zise: —Petrache!... a murit! s-a întâmplat, care nu s-a mai văzut așa ceva; dar ce să-i faci? a murit! — A murit? suspină înăbușit Petrache, căscând ochii mari; ce fac eu? —Stăi, ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dumnezeu știe! Da! întări primarele, numai Dumnezeu! Și se despărțiră. Popa apucă, pe gânduri, pe o hudiță. Era îngrijat: se oprea în mijlocul drumului, se uita cu luare-aminte în pământ, apoi, deodată, pornea spre șanțul din dreapta; acolo se oprea scurt, înălța cârja și se cumpănea cu capu-n piept. Pornea apoi domol spre șanțul din stânga, se repezea câțiva pași, înălța iar cârja și se certa supărat: De bună-samă, du-te și te culcă, bețivule! păcat de rantie și de potcap... châm! du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oprea în mijlocul drumului, se uita cu luare-aminte în pământ, apoi, deodată, pornea spre șanțul din dreapta; acolo se oprea scurt, înălța cârja și se cumpănea cu capu-n piept. Pornea apoi domol spre șanțul din stânga, se repezea câțiva pași, înălța iar cârja și se certa supărat: De bună-samă, du-te și te culcă, bețivule! păcat de rantie și de potcap... châm! du-te și te culcă! Și era o lună plină și o lumină dulce în văzduh, în sat, pe iaz, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Octavian Goga Că o vecernie domoala Se stinge zvonul din dumbrava, Pleoapa soarele-si închide Sus, pe o capita de otava, Norodul a cuprins podmolul Lângă frăgarul din ulița - De cârja sprijinit răsare Bătrânul preot la portița. Moșneag albit de zile negre, Așa îl pomenise satul, Pe pieptărelul lui de lâna Purtând un ban de la-mparatul. Domol, în mijloc se așază, Si sprijinind încet toiagul, Clipind din genele cărunte, Începe-a
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
de soție plictisită și nefericită, căreia i se oferă un stimul nou. Opinia personală a lui Vultur-în-Zbor despre ea, era că Irina aproape că-și savura nefericirea, că dubla suferință a maternității și a golului din căsnicia ei deveniseră niște cârje emoționale, niște piedestale de pe care cerea înțelegere și admirație. Dacă avea să se apropie de ea, va trebui să poarte povara suferințelor ei. Mai era și sirenă, iar sirena e o devoratoare de bărbați. Cu toate astea, era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușurință un astfel de sprijin unui bărbat pipernicit. își luase de la ea puterea și curajul care-i permiseseră să-și formeze și să-și susțină nu doar teoriile și opiniile, ci chiar întreaga lui personalitate. Ea era liniștea lui sufletească, cârja lui alienabilă, perechea lui perfectă. Iar acum ea îl părăsise. Existaseră bărbați care își luaseră viața chiar și pentru mai puțin de-atât. Dar aici era muntele Calf și în raza Efectului Grimus sinuciderea nici nu fusese necesară. Vultur-în-Zbor aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de cardinal. Taică-tu nu este, Daniel? Îmi pare rău, don Gustavo. S-a dus la un client și presupun că n-are să se Întoarcă pînă... — Perfect. Fiindcă nu pe el voiam să-l văd, iar ceea ce o să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Păi, ce să spun dacă n-am ce? ― Ce mai știi de nevastă ta? O mai dat vreun semn de când ai trimis-o acasă la mamă-sa? Da’ al lui Cocostârc mai poate merge pe picioarele lui sau tot în cârje? ― Ei! Muierea o trimis la mine tot neamul... ― Și ce vrea neamul ista? ― Ca s-o primesc acasă, fiindcă copchiii n-au nici o vină ca să crească fără mamă... ― Și despre ce a făcut ea, ce spun neamurile aiestea? ― Că o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lor. În definitiv era un succes, în primul rând, al băncii noastre. Am citit-o foarte emoționat și, la unele pasagii, mi-au tremurat lacrimi pe gene. Doar în teza mea era vorba de tata, care se-ntorsese rănit, în cârji, de pe front. Din această fericită zi mi s-a stabilit faima, pe care m-am străduit să n-o dezmint niciodată în cei opt ani școală, de a fi cel mai tare din clasă la Română. Dar teza a avut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pregătește să plece și să-și petreacă week-end-ul la iarbă verde, o sută dintre cei ca el au deja certificatul de deces în buzunar, iar pe câteva mii îi așteaptă deja rotilele în care își vor petrece restul zilelor, sau cârjele care le vor înlocui picioarele. Nimeni, citind acest adevăr al statisticilor, nu se va duce speriat la C.E.C și va da ailtă destinație banilor pe care îi strânge pentru mașină. Deși ardeleanul, mai înțelept parcă, are o vorbă: dacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
footnote Ibidem, p. 186 footnote>. Evanghelie în limba greacă, manuscris 1616. Se găsește în vistieria Patriarhiei Ierusalimului Cărjă arhiereasă ce se găsește la Mănăstirea Xeropotam Două chivoturi ce se găsesc în vistieria Sfântului Mormânt La Mănăstirea Xeropotam se păstrează o cârjă arhierească donată probabil Cetățuiei de către Gheorghe Duca pentru slujbele săvârșite de episcopii care o vizitau. Nu este descrisă de cine a fost lucrată sau din ce metal este făcută. În vistieria Sfântului Mormânt mai sunt și două chivoturi asemănătoare, din
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pentru că nu mai eram legată de Brigit. Era plăcut să știu că puteam să supraviețuiesc și fără ea, că nu aveam nevoie de aprobarea sau de sprijinul ei. Mă simțeam puternică. Stăteam singură, pe propriile mele picioare, fără atele sau cârje. 71tc "71" A venit primăvara. Mi-am găsit un serviciu. Nu era vorba decât de un post de cameristă, cu jumătate de normă, la un hotel micuț din zonă. Banii erau așa de puțini încât probabil că mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai fie ultimul, În afară de el? Ultimul bărbat care să mai intre aici, la noi, venind de pe mapamond! Numai că ai noștri, ei-ele, trebuie să-l fi așteptat pus la țol festiv, costum negru, bleumarin, În dungi, cravată cu picățele, baston, cârjă, servietă-diplomat, melon, ce poți să știi ce e-n mintea lor eleganța lui pește, reprezentarea clasică de old-fashionable? Și nici rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ea în încăperea în care se afla televizorul. S-a așezat pe canapea și a fumat o țigară. Mai erau acolo trei pacienți în pijamale, care fumau și urmăreau o dezbatere politică la televizor. Ia uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă atât de scurtă... Nu mă deranjează. Or fi săracii plictisiți și poate le prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a da o lecție Întregului sat. Unchiul Carlo fusese dus cu un camion afară din târg și se trezise În fața lui Terzi, Împăunat cu toate decorațiile lui de război, cu pistolul-mitralieră În mâna dreaptă și cu stânga sprijinită Într-o cârjă. Atunci unchiul Carlo, dar nu prea cred eu că din șiretenie, era mai degrabă instinct, obișnuință, ritual cavaleresc, luase poziție de drepți și se prezentase, maior de vânători alpini Carlo Covasso, mutilat și mare invalid de război, medalie de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rabde că se pune al zecelea la coadă, iar nu al patruzeci și șaselea, cum s-ar fi cuvenit. Îi arăta vânzătoarei amuzate marfa de care avea nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]