1,737 matches
-
începutul celui următor declanșarea reculului ireversibil al Porții. Declinul militar a convins pe înalții ei demnitari de importanța diplomației, de necesitatea adaptării la sistemul european, de unde și creșterea rolului funcției de dragoman (creată în 1660). Vremea generalilor viteji trecuse: „la cîrmă veneau acum oameni capabili să mențină Imperiul pe linia de plutire. Ei erau recrutați din patriciatul greco-lavantin [...]. Cultivați, cunoscători ai gîndirii apusene, instruiți în mai multe limbi, capabili să negocieze cu reprezentanții puterilor străine, de care soarta Porții era mereu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de memorabile zvâcniri, străfulgerări ce au deslușit și luminat calea renașterii naționale, dar anul 1859 se individualizează prin ceea ce am putea numi întâia împlinire viabilă, ireversibilă și nu mai puțin spectaculoasă, când românii preiau, pentru a nu o mai ceda, cârma propriului lor destin politic. Românii, ca și alte popoare aflate sub stăpânire sau dominații străine, viețuind sub scut opresiv sau european protector, au pus adeseori „piciorul în prag” cu scopul dobândirii eliberării. Pragul n-a fost însă depășit la noi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
principalii mijlocitori ai acelui comerț. A. V. Fadeev insistă, și pe bună dreptate, și asupra altor motive care îndemnau cercurile conducătoare ruse la acțiuni mai hotărâte. Este vorba de schimbarea care s-a produs în conduita Angliei, prin venirea la cârma politicii sale externe a lui Canning, urmașul lui Castelreagh. Exploatând tărăgănările Rusiei, Canning a procedat, în 1824, la recunoașterea oficială a Greciei ca parte beligerantă, ceea ce a contribuit la fortificarea în Grecia a elementelor proengleze, fortificare care amenința cu includerea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cel mai natural, Ceaușescu a răspuns: Plicul nu era pentru mine, așa că l-am predat primului ministru al dumneavoastră. Pentru olandezi era o zi mare. Echipa de fotbal Ajax din Amsterdam lupta, la ora dejunului, pentru Cupa Campionilor Europeni. La cârma echipei se afla regretatul Ștefan Covaci din România. În afara oficialilor de la masa principală, care erau obligați să se ocupe de înalții oaspeți români, ceilalți olandezi țineau legătura cu chelnerii pentru a cunoaște desfășurarea meciului. Pentru ei altceva nu mai conta
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
tatăl” fondator, „ca intenția de a ascunde și a înșela” curioșii, să facă parte „implicit” din natura proiectului pentru totdeauna (p. 188). Cum s-a ajuns la această amăgire, la această „înșelătorie” (potrivit autorilor)? 1. Prin prezența și influența la cârma proiectului a unor personalități mai mult sau mai puțin tehnocrate, mai mult sau mai puțin influente, mai mult sau mai puțin corupte, mai mult sau mai puțin devotate intereselor comune, dar capabile de o „opacitate tipică” (J. Major, T. Blair
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
literar”, răspund, alături de criticii - pe atunci în formare - Nicolae Manolescu, Matei Călinescu ori de poeți ca Nichita Stănescu, Geo Dumitrescu, Ana Blandiana, și prozatori cum sunt Marin Preda, Eugen Barbu, Teodor Mazilu, Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu. Odată cu venirea la cârmă a lui Gheorghe Achiței, de la primul număr pe 1969, atmosfera de insurgență emulativă se estompează treptat, conform avertismentului dat de noul redactor-șef, în articolul-program Opțiunile noastre fundamentale: A. „își propune să devină, mai mult decât până acum, o revistă
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
experți, ci doar ocazii în plus de a-și demonstra abilitățile. Dacă vântul își schimbă direcția sau curenții iau brusc un alt curs, marinarul iscusit nu trebuie să facă altceva decât să modifice condițiile de navigație și să acționeze altfel cârma pentru a se adapta noii situații. Pentru directorii care înțeleg comportamentul uman, schimbarea condițiilor în afaceri nu reprezintă o problemă, ci numai ocazii în plus de a-și dovedi abilitățile. De acum, un director executiv care nu cunoaște știința comportamentului
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
motiv, pe umerii noului rege Carol al X-lea apasă o sarcină grea, aceea a reorganizării și consolidării Imperiului Baltic. Regele râvnea gloria militară, însă era și un politician abil. El credea cu tărie că Suedia ar putea rămâne la cârma imperiului numai cu ajutorul forței militare, dar în egală măsură a înțeles că succesul pe plan extern depindea numai de liniștea din interiorul granițelor. Carol s-a străduit din răsputeri să readucă Suedia la statutul pe care il ocupase odinioară; în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
fie cu bănat, Dar grabnică îmi pare această hotărâre. Au pentru așa lucru nu trebui Direptatea Să se adune toată aicea în cetate? Zic că înțelepciunea v-a insuflat voința {EminescuOpVIII 75} Și bine e copilul să nu poarte o cârmă Ce nu-i încă în stare cu dreapta încă crudă, Dar tot socot cu mintea așa-n prostia mea Că trebuia norodul, boierii, ostășimea Să giuruie credință copilului Bogdan. Prea șubrede sânt Doamne, tocmelele în țară. De, eu cam cârtesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pare această hotărâre. Iertat fie cuvântul al slugii credincioase, Dar pentr-astfel de lucru nu trebuie Dreptatea Să se adune toată în a Sucevei ziduri? Zic că înțelepciunea v-a insuflat voința Și bine e copilul să nu poarte o cârmă Ce nu-i de a sa mână... Dar a fi trebuit Norodul și boierii și ostășimea toată Să giuruie credință lui Bogdan Voievod... Prea șubrede sânt Doamne, tocmelele Moldovei Și pentru-a sale cumpeni o pază trebuiește... Măriei Tale fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a-l ruga să-i mănține drepturile ei, când considerația precumpănitoare a interesului material făcu să dispară orice alte considerații. Căci pe când ea nu dorea o punere la cale decât pe baza rămânerii ei și a fiului ei, Mihail, la cârma statului, ea se convinse-n curând că împăratul are voința și hotărârea nestrămutată de-a se învoi numai rezervând coroana bulgară pentru Ioan Asan și soția lui. Pe de altă parte Lachanas nici voia s-audă vorbindu-i-se de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prințesă greacă. Deși Andronic, încuviințînd cererea aceasta, trămise în anul 1287 pe cerutul principe Michail într-acolo, totuși acesta a găsit puțin sprijin la partidul lui din țară, încît nu putu nici să cucerească capitala, nici să răpească la sine cârma statului, ci se văzu din contra silit, tăvălindu-se pe lângă Tîrnova, să ducă o viață privată fără strălucire, fără glorie și necompatibilă cu demnitatea de rege. Cu atât mai învederat sporea puterea și vaza lui Sfentislav, care în curând și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după descălecarea statului moldovenesc. Tot lucrul acesta se poate dovedi și în privirea puținelor știri despre întîiul period al existenței ca stat a Valachiei. {EminescuOpXIV 194} Petru Mușat Voievod. După Bogdan-Mușat urmă la domnie fiul său Petru Mușat, care duse cârma țării zece ani de-a rândul (1379 - 1389). În zilele lui rivalitatea si lucrarea reciproc opusă, însă secretă, între Polonia și Ungaria în privirea Moldovei începu să se dea pe față și însuși strânsele legături de înrudire între cele două
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât și restabilirea încurîndă a administrației bisericești normale, care îndealtfel nu se putea ajunge decât sub forma unui scaun metropolitan național. După o domnie de patru ani (1395 - 1399) Ștefan I își încheie cariera și abia acuma putură ajunge la cârmă fiii lui Petru Mușat. Atât din sfâșierile dinlăuntru cât și din starea negata a clădirii politice din țară, precum și din atârnarea de țări străine învecinate se poate deduce lesne cumcă biruința coborâtorilor direcți asupra rudelor colaterale nu s-a putut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să domnească acea strictă disciplină ca-n partidul roșu care face [cu] neputința orice discuție de idei. Iată articolul: În România guvernă de șase ani de zile partidul liberalilor sau al roșiilor. El a avut fericirea de-a fi la cârmă într-un timp în care Rusia a declarat război Turciei și în care România a putut să devie, prin Tractatul de la Berlin, nu numai neatârnată dar și regat. Ceea ce s-o mai fi făcut în acest timp pentru țară e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
icoană a situației situației politice din România n-ar fi tocmai interesantă, dar ea ne deschide o perspectivă cam vastă la o deplină criză de partizi și de guvern în România. Deplina dărâmare dinlăuntru a partidului liberal va aduce la cârmă un nou partid, pe cel conservator, și această împrejurare e destul de însemnată nu numai pentru. România, ci și pentru relațiile ei cu străinătatea. E cu putință, ba verisimil chiar, ca, după ieșirea lui Rosetti, căruia-i vor urma și miniștrii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noi e grotesc și scârbos. Și la noi nulitate demagogică suplantează nulitatate; dar ceea ce în Franța e încă o comedie la noi e o farsă de paiațe. Fiecare din paiațele inculte, adeseori din natură stupide, râvnește 153 {EminescuOpXIII 154} la cârma statului, voiește a fi ministru, director de serviciu, deputat, om mare, și d. Brătianu are strania plăcere de-a permuta în diferite chipuri aceste figurine de patruzeci și mai bine de ori în câțiva ani, lăsîndu-le să răsară pentr-un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încoronare a operii, numit - căci nu este cu putință a se zice că a fost ales - numit senator! Desfiderea aruncată opiniunii publice nu putea fi mai pe față, nici voința Coroanei siluită cu mai mare cutezanță. Trebuia în adevăr la cârma statului un ministru autoritar și fără sfială de legi și de oameni ca d. Brătianu pentru ca să asistăm la desfășurarea unui atare cinism guvernamental. Astfel, grație presiunii sale neobosite, ceea ce se anunțase la început ca o dramă, destul de tristă, căci era
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
decât mărgăritarul basarabian pe care, în cazul unei fidele alianțe [î]l așteaptă ca prezent de! a mărinimia rusească. 324 {EminescuOpXIII 325} Asemenea fantazii i se par copilăroase apusanului dar în Orient altfel stau lucrurile. Aci fantazia și apetiturile au cârma 'n mână. Pasiunea dominează, rațiune și dreptate sunt vorbe fără de 'nțeles. Cine măsură Orientul cu măsura europeană se 'nșală. Acest fapt constatat prin esperiență trebuie relevat îndeosebi și cu privire la România. Atât la noi cât și în Viena suntem în prada
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din gura Abatelui aluzii mai mult sau mai puțin clare la sfârșitul iminent al lumii. Chiar și în seara aceea, Radoslav se certase cu ceilalți doi exact pe această temă. Părea convins că nimeni nu îi va mai succeda la cârma Abației, își încorda toate simțurile, se concentra la maximum și se opri din mers. Nimic din ceea ce putea el percepe nu anunța catastrofa pe care o presimțea Abatele. Poate că se înșela. 41. Crey nu era cine știe ce războinic, dar hotărâse
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scăpa cu desăvîrșire." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 6. DURDRIN SE ÎNFIORĂ, deși pe oceanul liniștit al Kyrallului nu bătea nici un pic de vânt. - La ce te gîndești? îl întrebă Oksana, care își ținea neglijent mâna pe cârma ambarcațiunii ușoare, purtată de un mic motor electric. Bărbatul privi spre locul în care psiacul dispăruse la orizont. - Marea miroase la fel pe orice lume. Sarea învinge mereu. Uite, până și mirosul de flori al Kyrallului aproape că nu se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încercă Oksana să se amăgească. Durdrin își găsi, în ciuda spaimei, putere pentru a zâmbi. - Fundul oceanului este la unsprezece kilometri. Nu putea fi decât o meduză reticulată. Ca și cum ar fi știut dinainte ce avea să spună bărbatul, Oksana apucase deja cârma și apăsase accelerația la maximum, forțând motorul. - Dar ce să le fi stîrnit? N-am auzit de nici un caz... Barca primi un șoc din lateral și săltă de trei ori deasupra apei. Priviră amândoi spre locul de unde venise atacul și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prinse cu o mână, probabil că ar fi căzut în apă. - Ce naiba le-a cășunat? Mă plimb pe apele astea de zece ani și abia dacă am văzut una sau două! strigă bărbatul. Oksana era însă mult prea concentrată asupra cârmei pentru a-i răspunde. Lăsând conducerea micii ambarcațiuni în seama femeii, Durdrin scoase de la șold micul său proiector laser și începu să țintească la întîmplare în apa de lângă barcă, încercînd mai degrabă să sperie animalele decât să le rănească. Psiacul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
va demultiplica, pentru cercetători, utilizările și bogățiile scrierii. Cît privește instrumentele vieții cotidiene, sistemele optice precum poșta electronică, transmisiile prin sistem video, computerul personal, faxul, complementar și antidot al telefonului, par să repună scrierea la locul ei de onoare la cîrma civilizației noastre. Epoca, pare-se, nu-i aparține retoricii, ci calculului. Observațiile de mai sus, pe care Lucien Febvre le crezuse liniștitoare, nu pot disimula o răsturnare cît se poate de reală a hegemoniei. Sîntem încredințați să estimăm că scrisul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]