1,691 matches
-
zor la cârnați, socotind că nu s-ar fi dat pe una ca Geta, cât de friptă de foame o fi, de abia se mai ține pe picioare, Doamne iartă-mă, și-n același moment o fulgeră gândul: se spurcase - cârnații, deh, acum, tocmai acum, cu mai puțin de-o săptămână până să iasă din post... Ținuse la sânge tot postul, păcătoasa de mine, am zis că poate s-o îndura Dumnezeu să-mi meargă mai bine, dar nici n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aș fi avut cine știe ce cărneturi să mănânc. Păi, foamea, Mirelo, o să te ierte. Acuma n-ai ce face dacă te-ai spurcat. Getuța n-a mai postit și râvnește, și vorbește, cât de gureșă și veselă, cu gura plină de cârnați și de Roberto al ei, plecat de o lună cu afaceri în turneu prin Europa, cică, mă fute de mă rupe, și să vezi ce tip agreabil, distins, la cincizeci și doi de ani, dragă, da’ nu-i dai nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce copil frumos și n-ai cu ce, n-ai nici un fel de posibilitate... Las’ că-ți spun io ce să faci. Da’ spune, dragă, odată, face Mirela cu gura plină, mestecând acum cu nădejde, în credință, bogdaproste, Getuțo, cu cârnații ăștia. Îți merg la casa sufletului... Dă-i și lui Petrișor puțin, aha, ai văzut că-i place? Tu n-ai postit, Petrișor? întreabă Geta, îndesându-i bucățele de cârnat și pâine în gură, jubilând: îi place, oho, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
jubilând: îi place, oho, ce-i mai place! Petrișor molfăia lacom. E bun cârnațu’, Petrișor? I-a tocat mămica cu barda... — L-am învățat să mănânce de toate, absolut orice... Pe cine zici că i-a tocat cu barda? — Pă cârnați. Ie din carne tocată cu barda, nu cu mașina de tocat. D-aia ie așa gustoși. Mânca-l-ar nășica de Petrișor scump. Ai copil frumos, Mirelo, te doare-n fund de toată lumea. Ce-ți mai trebuie? — C-așa ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i că mă doare-n cur de toată lumea. Brrr, când mă gândesc... — Lasă, nu te mai gândi. Mai bea un pahar de bere, mai ia o prăjiturică... — Să ne-ndulcim existența, oh, nu mi s-o face dracului rău de la cârnații ăștia? Prea am mâncat cu poftă. Am o lună de când nu m-am atins de carne. Lui Petrișor și lui Mugurel le-am mai dat, da’ io deloc. Carne, lapte, ouă, brânză, deloc. Nici pește n-am mâncat când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să se gândească, să se frământe, să-i dea un răspuns nășicăi. Cu două zile până-n Crăciun, s-a dus la biserică să se spovedească și să se împărtășească. A podidit-o plânsul lângă preot, spunându-i că a mâncat cârnați cu o săptămână până să se termine postul. A uitat, da, s-a lăsat ispitită și pe urmă n-a mai fost în stare să-și țină pofta-n frâu, de hăituită ce-i de sărăcie și de necazuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i spunea lucruri deja cunoscute. Presimțea că lucrurile acelea avea să le audă toată viața. S-a dus la Geta a doua zi de Crăciun să-i ceară bani, și puțin pătrunsă de gândul că nașă-sa o ispitise cu cârnați, Mirelo, altminteri nu-i chiar așa mare păcat ce bagi în gură... Nu-i un Dumnezeu pedepsitor, ci unul iubitor, și poate că, după cum se spune, mai mare păcat o fi ce scoți pe gură, vorbele pătimașe ieșite din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Aia e, că se lăsase cotropită de deznădejde. Slaba credință, slăbiciunea, Mirelo, fiindcă nu te rugaseși și nu fuseseși în stare să te bucuri îndeajuns. Copilul, deh, se bucurase cât se bucurase de ea, până ce bucuria-i ostenise... Poftise la cârnați în post. Se spurcase, da, tot așa cum se lăsase ispitită cu bani de doamna avocată... A tras de dolarii doamnei Petronela până spre sfârșitul lui aprilie. Zici că barem să ieși din primăvară, dar degeaba s-ar desprimăvăra dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de brânză, niște ouă... până de curând, Mirela l-ar fi așteptat friptă cu așa ceva. Câtă foame făcuse ea tot cu gândul la brânza și ouăle, și găinile lui taică-său, și Crăciunul ăsta, ai ei au sărit-o cu cârnații și porcul de la țară, și tot din pricina copilului, pasămite, o gură-n plus și-o pagubă. Acum chiar că s-ar putea lipsi de ajutorul bătrânului, are destui bani ca, măcar pentru o vreme, să nu se mai plângă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în ger și în ceață. În local era cald, o atmosferă plăcută, familiară, străbătută de aburii de la bucătărie, care aproape că-i săturau înainte să vadă pe masă varza călită și cârnații, fripturile și castronelele cu ciorbă de burtă, un deliciu și un lux pe care și-l permiteau mai mult de nevoie, dată fiind meseria care-i ținea toată ziua pe drumuri, constrângându-i să ia masa-n oraș. Meseria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
e rău, asta bate la ochi” și așa mai departe. Tata îmbrăca mereu paltonul acela, făcea piruete și se uita în oglindă. Pe urmă au îndesat în buzunare tot ce au găsit: sticle goale, suluri de hârtie igienică, ambalaje de la cârnați, scrumiere, umplându-le până la refuz. Apoi tata a trebuit să se plimbe prin cameră, dând impresia că se mișcă ușor și firesc. Ce căra el pe dedesubt n-avea voie să atragă atenția. Când în sfârșit s-au declarat mulțumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trei săptămâni, seară de seară, iar noi trăiam din ce aducea el acasă. Ne-a povestit că spăla vasele dinadins mai încet, iar când luminile se stingeau în bucătărie, se repezea în camera frigorifică și își burdușea paltonul cu bunătăți. Cârnați, brânză, dulciuri, sticle cu lapte, sticle cu vin, iaurt cu zmeură pentru mine, bere pentru Ion, pâine, salam, unt, zahăr, cartofi și orice alte comenzi ale doamnei Sanowsky. Când tata urca scara, pașii îi erau mai grei ca odinioară. Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aveau mușchi, nu glumă. Paolo a cufundat mai multe sticle cu băutură în râu, iar mama a scos din coșuri o mulțime de bunătăți: sandvișuri cu castraveți, roșii, salam și ridichi, lângă ele mai multe feluri de brânză, chiftele, șnițele, cârnați de tot soiul, salată de cartofi, salată rusească, salată de vinete, ouă și roșii umplute, ardei mai iuți și mai puțin iuți, un tort cu brânză de vaci, cantități uriașe de alte prăjituri și lucruri bune de ronțăit. Noi ședeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
șir de paznici, apoi o luai prin bucătĂrie și mai trebuia să cobori niște scări. Și era o păcĂleală. Aveau supă de mei, orez galben cu carne de cal și ca desert, portocale. Înainte mai avuseseră și niște mazăre cu cîrnați, despre care toți ziceau că fusese Îngrozitoare, dar aia se terminase. Ziariștii stăteau cu toții la o masă, iar la celelalte mese erau ofițeri, fete de la Chicote, tipi de la cenzură, care pe atunci Își avea sediul În palatul telefoanelor de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse Red. Pe-a mea și pe-a lu’ Onie le-am spălat și aproape că s-au uscat deja. — Mersi mult, Red, spuse Claude. Mai e ceva vin? — Am mai găsit alte sticle și am dat și de niște cîrnați. — Bine, spuse Claude. Și el era apatic rău. — O să mergem În oraș cu coloana, spuse Red. Poți să-l vezi pe hartă, e doar la vreo doi kilometri de-aici. — Am mai fost acolo. E un oraș frumos. — Azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
templul lingvistic. Până pe la 11 rezistam cu demnitate. Ne aduseserăm cărți, reviste, ascultam muzică preclasică la căști. După ce venea inspectorul, într-un mare Fiat argintiu, ne prăbușeam pe lângă pereți, începeau crizele de rinichi și spasmofilie. Jucam popa-prostu’ și pocher, scoteam cârnații din gențile diplomat și ungeam felii groase de pâine neagră cu zacuscă de casă. Dacă găseam o sală liberă, intram și jucam lapte-gros. O suplinitoare de rusă îi ținea în poală fruntea unui suplinitor de franceză. Un altul băga capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de lângă mine. Ca să scap, mă iau de citit. Când citesc, țin cartea cu o mână și o zgâlțâi. Așa o simt ca pe o parte a trupului meu, iar Victor Hugo cu Pedepsele lui intră în mine. Din damful de cârnați, vin și ceapă răzbesc până la urechea mea șoapte: un nebun, ioti cum tremurî! Fași pi dieștieptu. Familia Firidă are un apartament mare, de patru camere. Unul din scopurile vizitei e să o convingă Sabina pe maică-sa să-l schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dintr-o parte la ea, uimit. - Păi și noi sunem moldoveni, nu? - Nici pomeneală! Tata e din neam de greci. Bunica de la Bârlad încă știa Tatăl nostru și Crezul pe de rost în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prezentatoarei este entuziastă, șfichiuitoare, plină de vervă și fericire. Sabina o întreabă pe tanti Cucu ce vrea să mănânce: ia taci! Ia taci! Mamăă ce ceas și-a luat ăsta! După știri, mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
izbucnit o molimă groaznică. Mumiile desfășate erau folosite drept combustibil pentru locomotivele cu cărbuni. Mă uit la cei doi trandafiri și la crenvuștiul dintre ei - sunt sigur că au același gust ca Ramses al IIlea. - Un crenvuști? Un crenvuști printre cârnați? Ce caută sfrijitul ăsta aici? Eu am cerut trei cârnați, escroaca naibii! Leo, ia îmbracă-te tu și dă fuga la alimentară să schimbi crenvuștiu’ ăsta. - Unde să mă duc acuma, la două ore după ce i-ai cumpărat? Cine crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru locomotivele cu cărbuni. Mă uit la cei doi trandafiri și la crenvuștiul dintre ei - sunt sigur că au același gust ca Ramses al IIlea. - Un crenvuști? Un crenvuști printre cârnați? Ce caută sfrijitul ăsta aici? Eu am cerut trei cârnați, escroaca naibii! Leo, ia îmbracă-te tu și dă fuga la alimentară să schimbi crenvuștiu’ ăsta. - Unde să mă duc acuma, la două ore după ce i-ai cumpărat? Cine crezi că îi mai schimbă? - Aoleo, da’ bleg mai ești maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bă, d-aici! Păi nu l-a chemat și ăia din PSD să-l ia la ei? N-a venit la mine Dan Iosif, că doar beam împreună pe șanț la Steluța, să mă roage să-l conving? Piratu’ scoate cârnații din tigaie și-i pune la răcit pe o farfurie desenată cu flori chinezești. Cocuța scoate nițică pâine din buzunar și întinde în uleiul din tigaie: - Toți e hoți, ’rar a dracu! - Păi de ce crezi că, fură lumea? De bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a necinstit casa, a adus-o pe moldoveanca asta la tine-n pat. Până să mă ridic, să protestez în numele dragostei neprihănite, ceata izbucnește în urlete - huoo! huoo! Uite că a răsturnat farfuria! Zuza, Zuza! În pizda mă-tii, lasă cârnații jos! Coană Lenuța, stai în poartă, să nu fugă! N-o lăsa, Fane, uite că-l înghite, n-o lăsa! Grijania și parastasu’! E hoți, toți e hoți! C XII Conținutul fișierului cu pricina nu putea fi decât o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mi-a întins-o: ce să fac cu ea? Cel mai greu a fost cu căldura. În autobuz toată lumea mirosea a transpirație și usturoi. Auzeam șoarecii ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la Realitatea TV. Cu broboada peste gură, ea se plânsese de ciocurile reumatice și de cum îi fuseseră șterpeliți cârnații Trandafir. Vecinii de pe uliță îi ținuseră partea: au spus că toată viața fusese o femeie muncitoare, care vânduse mii și mii de franzele, care spălase și apretase mii și mii de perdele. Nu era normal ca acum, după o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]