613 matches
-
Bun, tată, bun de tot!”. Fără să vrea, are și haz. Văzând „bustul lui Duca”, îl căinează că e cu ochii scoși; Heliade cel de bronz i se pare că e gata-gata să-l otânjească pe careva („când te-oi cârpi!”); la teatru, nu se dumirește cum de nu curg luminile din policandre. Și iarăși se înnegurează horinceanul dinaintea statuii lui „conu Lascăr”, Lascăr Catargiu, boier din alte vremuri, căruia tare i s-ar plânge de „mișelia” din țară. Bucșit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
617, apud Creția 1956: 117); în acest exemplu, complementul intern apare ca subiect al construcției pasive; (c) verbele intranzitive acceptă și posibilitatea apariției complementului intern exprimat prin substantiv nearticulat, însoțit de un atribut/modificator de tip calificativ 20: Trăiește viață cârpită cu ață (Zanne, P, II, 801, apud Creția 1956: 118) Să zicem noi că mare greșeală au greșit noauă vecinii (Coresi, C2, 47, apud Creția 1956: 118) Și se veseliră veselie îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a întări autoritatea ierarhiei într-o întreprindere, când s-ar putea ca în cazul întreprinderii respective conducerea să fie responsabilă de atitudinea negativă a personalului și de lipsa de autoritate a ierarhiei. Riscul intervenției secvențiale este deci acela de „a cârpi un sac” ce ar trebui mai degrabă să fie schimbat. În aceste situații, ea poate avea o funcție conservatoare, sprijinind menținerea artificială a unor modalități de organizare structural deficitare sau chiar dezvoltarea aberantă a unor sisteme pe căi care, în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
femeie: rușine și vulnerabilitate În multe feluri femeile erau mai predispuse supraviețuirii acestor condiții decît bărbații. Ele puteau rezista cu mai puțină mîncare decît aceștia, erau nefumătoare și nu consumau alcool, aveau grijă de igiena corporală, puteau coase, putînd astfel cîrpi hainele, și, În multe cazuri, erau mai puternice din punct de vedere psihologic. În alte aspecte Însă, faptul că erau femei le-a făcut viața În lagăr mult mai dificilă, plină de rușine și chiar periculoasă pentru unele. Munca În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
copilăria mea. Prima, de pe la opt ani, se rezuma la câteva cuvinte dintr-un cântec vechi pe care bunica mi-l murmura mai degrabă decât mi-l cânta, uneori, așezată în balconul ei, cu capul plecat spre o haină căreia îi cârpea gulerul sau îi întărea nasturii. Cele care mă umpleau de încântare erau chiar ultimele versuri din cântecul ei: ... Și-acolo vom dormi pân-la sfârșitul lumii. Somnul celor doi îndrăgostiți, care urma să dureze așa de mult, depășea puterea mea copilărească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost lumină, bunica a cârpit o bluză întinsă pe genunchi. Apoi, când văzduhul s-a amestecat cu umbra ultramarin, a ridicat capul, lăsând deoparte lucrul, cu ochii pierduți în depărtările cețoase ale câmpiei. Neîndrăznind să rupem tăcerea, îi aruncam din când în când priviri pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
imposibile serile noastre de veghe din balcon. În prima seară, parcă pentru a avea confirmarea temerilor mele, m-am apucat să o descos pe bunica despre Franța tinereții sale. Răspundea bucuros, considerându-mi sinceră curiozitatea. Tot vorbind, Charlotte continua să cârpească gulerul dantelat al unei bluze. Mânuia acul cu o undă de eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin tot corpul, gândurile zboară spre nemărginirea văzduhului, sus, tot mai sus, spre lumina pură a veșniciei..., spre mirifica Nirvăna Închipuită de Buddha Săkya-muni. În curând, În mica „insulă zburătoare” se lasă liniștea binecuvântată. Peste câteva ceasuri, cu ochii Încă cârpiți de somn, privesc pe geamul aeronavei. Mijesc zorii purpurii și soarele molatic se grăbește să-și părăsească culcușul nocturn pentru călătoria milenară pe bolta cerească. Ca la comandă Începe foiala În avion, copii scâncesc din instinct, pe jumătate 164 buimăciți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Întreb pe Suze. E cea mai bună și mai veche prietenă a mea, și are trei copii, Ernest, Wilfrid și Clementine. Dar cu ea e altă poveste. Majoritatea hăinuțelor cu care Îi Îmbracă sînt brodate, moștenite de la generațiile anterioare și cîrpite de servitoarea de-o viață a mamei ei, iar copiii dorm În pătuțuri antice de stejar, În reședința aristocratică a familiei. Înșfac două perechi de pantofiori Piglet, mai multe combinezoane „Baby in Urbe“ și o pereche de Jellie Wellies, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
susținerea unei comedii, în Franța (....). Italienii noștri vor mult mai mult." Goldoni aduce pe scenă viața, cu întreaga ei truculență. Se mănâncă, se bea, se doarme, se cumpără, se vinde, se scot la iveală bani care uneori sunt furați, femeile cârpesc ciorapi sau brodează la gherghef, se ocupă de toaleta lor.... O piesă precum Gâlcevile din Chioggia este deja "o felie de viață", așa cum o va concepe Zola. Goldoni ne arată acolo desfășurarea unei zile a locuitorilor din Chioggia, întoarcerea pescarilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogația, ci liniștea colibei tale te face fericit”, atunci când ea află că Ghiță, ginerele ei, vrea să ia În arendă hanul de la „Moara cu noroc”. Cizmar de meserie, Ghiță se săturase să cârpească cizmele oamenilor, mai ales că aceștia obișnuiau să umble toata săptămâna În opinci, ori desculți, iar când dumineca e noroi, Își duc cizmele În mâna pâna la biserică. Acțiunea se desfășoară Într-o zonă geografică a Ardealului, la hanul Moara
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că la Moara cu noroc nu putea rămâne fără voia Iui Lică”, iar el dorea să stea aici vreo trei ani să se pună pe picioare; să deschidă un atelier de cizmărie cu zece calfe, să le dea altora de cârpit cizmele oamenilor. Ar fi fost mai bine să nu fi avut nevastă și copii. Lacom de bani, Ghița e gata să-și pună capul În primejdie. Se enerva că se simte legat, pe de o parte de familie, pe de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
normală, fără excese alimentare sau bahice. Singurul lui viciu este fumatul, dar obiceiul este generalizat la nivelul Întregului sat, iar partenerul lui În ale fumatului, este Cocoșilă. Vestimentația personajului este tot clasică. Poartă o pereche de pantaloni, de cele mai multe ori cârpiți În genunchi, fără culoare că soarele anulează toate culorile și ele devin cenușii. O pereche de bocanci, reparați din când În când de Traian Pisică, amintește că țăranii au făcut un pas Înainte, față de vremea când toată vara și chiar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]