688 matches
-
Începând de pe vremea tatei, pentru a Împiedica parcul să se sălbăticească, n-a reușit niciodată să fie Încununată total de succes. Nici un grădinar nu putea ține piept movilelor de pământ negru ondulat pe care le Înălțau mereu labele roz al cârtițelor pe nisipul Îngrijit de pe aleea principală. Buruienile, ciupercile și rădăcinile de copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare. Urșii fuseseră lichidați În anii optzeci, dar din când În când mai vizita domeniul câte un elan. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un bărbat. ― Am discutat și cu domnul Popa, începu maiorul. Sculptorul își vîrî adânc mâinile în buzunare. ― Și ce v-a spus? ― S-a exprimat cam în aceiași termeni despre doamna Panaitescu. ― Firește! Ăștia doi, Valerica și Popa, sânt niște cârtițe. Oameni care nu știu să se bucure de viață și le stă în gât când altul se înfruptă cu polonicul. Le părea pur și simplu rău când vedeau că Panaiteștii se amuză colosal, că se simt bine împreună, că n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de aventură cinematografică constând într-o traversare clandestină a blocajului, târându-se cu pumnalul la brâu pe sub sârma ghimpată, păcălind cu desensibilizatoare magnetice senzorii electronici de temut și apărând de cealaltă parte, pe terenul inamic, în direcția obiectivului, ca niște cârtițe dotate cu agilitate de pisică și ochi cu vedere nocturnă. Cunoscându-l pe ministrul de interne atât de bine cum îl cunoștea, ceva mai puțin sângeros decât dracula, dar mult mai teatral decât rambo, acesta ar fi modul de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fapt e o lungană. Oricum, Nicu amână pe altă dată întâlnirea mult dorită cu marea lui iubire, cu logodnica lui cea frumoasă. Atenția îi fu atrasă de o groapă și, cum în ultimul timp închipuirea îi era aprinsă de tunelurile cârtițelor și de traiul lor pe sub pământ, se întrebă dacă pe-acolo se ajunge în casele și pe străzile întunecate ale cârtițelor. Ar fi întrebat-o pe lungană, dar orice dialog cu ea era închis. Ostentativ nu se sui în tramvai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
frumoasă. Atenția îi fu atrasă de o groapă și, cum în ultimul timp închipuirea îi era aprinsă de tunelurile cârtițelor și de traiul lor pe sub pământ, se întrebă dacă pe-acolo se ajunge în casele și pe străzile întunecate ale cârtițelor. Ar fi întrebat-o pe lungană, dar orice dialog cu ea era închis. Ostentativ nu se sui în tramvai, ca să nu fie nevoit să stea, Doamne ferește, lângă ea și să-nceapă să miroasă și el a lămâiță. O să-l ia
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se apucă de căutat, cu multe pauze și la întâmplare, suflându-i aburii de țuică în nas, Nicu credea că scapă, dar nu, iată că a dat peste Fira. A privit-o fără interes și-a aruncat-o în „groapa cârtiței“, apoi imediat a găsit în buzunarul stâng al surtucului și plicul. Nu știa să citească, așa că, rupt în două, l a aruncat peste vaca lui Nicu, în groapă, ca un lințoliu. După ce se convinse că nu mai e nimic demn
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea și de ce-l chinuie și-l sperie și pe el? O îmbrățișă pe mama cea adevărată și-o strânse cât putu de tare, ca ea să nu mai iasă din ea afară și să fugă într-un tunel de cârtiță unde el n-o mai poate ajunge. * Când reveni acasă, după serviciul care fusese obositor, cinci comisiuni și la adrese destul de îndepărtate una de alta, dar și câteva bacșișuri pe măsură, mamă sa spăla rufele cu leșie și le dădea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hublouri interioare. Rațiunea ar putea dubla divinitatea din noi. Învingătorii transformă orizontul în balustradă. Există o filozofie a baricadei. Dar și una pentru siestă. Numai inteligența ne poate ajuta să ne pipăim limitele. Omul - un amalgam de vulturi și de cârtițe. Farmecul vieții stă, în primul rând, în căutare. De la joc pornește procreația. Uneori și creația. De mii de ani se străduiesc filosofii să pună în ecuație nefericirea lumii. Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Necunoscutul nu este veriga care lipsește
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca giganți ai esteticii pot fi și niște pigmei ai moralei. Da. Si degradarea e tot schimbare. E ceva putred în Danemarca. Dar miroase și la noi. Supraomul a fost o himeră. Neomul o certitudine. Fără utopii am fi precum cârtițele. Succesul trebuie să se apere de multe. Dar mai ales de aroganță. E bine ca cei cu probleme cardiace să citească lucrări medicale, nu poezie postmodernistă. Avangarda vine mereu cu tot soiul de perversiuni estetice. Bogăției îi este aproape imposibil
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
animalelor. - Cum, stăpân și peste lupchi?!... întrebară copiii într-un glas. - Da, și peste lupchi, peste toate animalele și pasările, peste tot! - Tț..tț..tț... se minunară, copiii mai tare. - Ei, și faunu‟ ceala cânta din fluier... - Așa, ca moș‟ Cârtiță, ciobanu‟ di la stână?! Îl întrerupseră copiii. Cârtiță avea faima de meșter la fluier, că, l-ar fi făcut și pe lup să joace prin spini, în loc să fure oaia. - Da, ca el!..., șî cânta așa de frumos, că făce‟ să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-un glas. - Da, și peste lupchi, peste toate animalele și pasările, peste tot! - Tț..tț..tț... se minunară, copiii mai tare. - Ei, și faunu‟ ceala cânta din fluier... - Așa, ca moș‟ Cârtiță, ciobanu‟ di la stână?! Îl întrerupseră copiii. Cârtiță avea faima de meșter la fluier, că, l-ar fi făcut și pe lup să joace prin spini, în loc să fure oaia. - Da, ca el!..., șî cânta așa de frumos, că făce‟ să joace, roată împrejurul lui o mulțime de drăcușori
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nici de moarte, nici de foame, nici să petreacă cincizeci de ore atârnând la douăzeci de metri înălțime? Cine i-ar putea birui, dacă, în același fel, se ascundeau mai târziu sub pământ și rămâneau acolo săptămâni întregi, precum niște cârtițe omenești care nu aveau nevoie niciodată nici de lumină, nici de aer? O luptă zadarnică, în care pierduse atât de mult timp, atât de multe puteri și atât de mulți prieteni! Zâmbi în sinea lui: schimbase pușca cu o plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se mute la Vasilică-șmecherul. Nu putem sparge zidul de consolidare, au decis specialiștii. Dar ce-i de făcut? Dacă îți dă voie vecinul să... Mai bine mor. Dușmanul ăsta? Cu răbdare și migală, Vasilică a folosit un soi de cîrtiță cu care trăgea cîte un smoc de cînepă, sau o zdreanță. Este bluza de la treningul tău! țipa la vecin, ținînd trofeul în vîrful unui băț. Pune-ți-o undeva sau înghite-o! răcnea Gheorghe. Procesul deschis mergea greu și duhoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico. BÎrfa, intrigile! Un artist care nu scandalizează nu e artist. Ai sta mai mult de o zi lîngă o cîrtiță ca ăsta care doarme pe el și visează o lume morală? Ipocrizie de impotent! Adică, ce te-a adus pe tine la mine În ogeac? Geniul meu? Nu, fetițo, vîlva na, că era să zic vulva - pe care o stîrnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puterea să dau piept cu ferocitatea nici a viilor nici a morților eu nu cer nimic de la nimeni de ce dau buzna cu țipetele În liniștea mea nu vreau să fac miracole nu vreau să fiu eroină sînt o rîmă o cîrtiță care se ascunde și ei mă așteaptă ea Întreabă de mine ea mă cheamă l-a trimis pe Huțan așa fac toți cînd nu mai au altă salvare se agață de cei pe care Îi consideră Învățați de parcă dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi un excelent șef de stat: mă conving tot mai mult că are stofă. — Ești teribil, vezi la asta nu m-am gîndit. Niki, șef de stat! Aș fi dat lovitura. — Eh, acum Înțelegi de ce Albu din perspectiva lui de cîrtiță, Înțelegi ce reprezenta Niki Bârsan pentru el? — Doar n-ai să-mi spui că și povestea cu Marcelică ar intra tot În calculul unui șef de stat. — Nu, să nu vulgarizăm, dar În strategia puterii În general, da. În linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nimeni, spuse Scout. M-am uitat la ea. — Ăsta-i el. Sau, în orice caz, ceva cât mai aproape de el. Astea făceau corpul ăla să se miște, în locul unui eu adevărat. Flacoanele zăceau în poala mea ca un mușuroi de cârtiță medical. Am scotocit cu degetele prin morman cât de ușor am putut. Îți lăsa impresia unui soi de autopsie. GRIJĂ. SURPRIZĂ. SUSPICIUNE. DEMNITATE. — Asta-i tot? — Asta-i tot. Mă simțeam mic, slab. — Mie mi-a spus că un ludovician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putea fi Înțeles: HIV, febra Dengue și cele hemoragice Ebola și Marburg, sindromul sever acut respirator, virusul Nilului de Vest, gripa aviară și cea porcină, ori temutul Acinetobacter baumannii. Acelea au fost niște banale răceli față de ce-a urmat: gripa cârtiței sașii, hepatita F, boala viermilor de mătase, maladia schnauzerilor pitici, pandemia de ataraxie, alergia la oxigen, la asfalt și la dulceața de vișine, gripa furnicilor, sindromul pârșului singuratic, beteșuguri având simptome atât de ciudate, Încât păreau deja a avea propria
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
una din ipotezele disimulării ? Nu se vedeau rănile, vinovăția, egoismul, renunțările, șiretenia adaptabi lității, resemnarea. Nu era încă desfigurat, cum s-ar fi cuvenit ? Acest cap putea fi împrumutat unei păsări, unui pește bizar, semănând prea bine cu omul, sau cârtiței pământii ? Ticul buzelor se tot accentua, tremur continuu. Își vârî obrazul sub șuvoiul de apă. Lăsă apa să se scurgă pe pleoape, pe nas, pe bărbie. S-ar fi recunoscut, la fel de bine, într-un cap de crocodil sau hipopotam sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba. Hoinărim prin păduri mari și Întunecoase, ce nu depășesc Înălțimea pinilor pitici, nu există abisuri de Atlantic și Înălțimi de Himalaya, cei mai măreți munți sînt doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sus. Nu degeaba s-a spus, că România este țara unde revoluțiile se fac numai cu învoire de la stăpânire, sau mă rog, cu învoire și ajutor de la stăpânii cei mari ai lumii. Când nu au un ajutor dinafară, stau precum cârtițele, o iau peste ochi zilnic, vegetează și tac! Al dracului mai tac! Dar au descoperit că există acum un loc, unde poate să mai răbufnească și el, internetul. Cred că internetul este terenul cel mai propice pentru ca românul, sub acoperirea
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate din haine. Gesturi sigure, privire caldă, cu mult jar în ea. Îmi dau seama că știrile s-au terminat. E un film. Ziua cârtiței: disperat, știristul american prins între ghețuri o ia mereu de la capăt. Fiecare zi e la fel. Ceasul-radio îl trezește la 6 cu aceeași discuție glumeață despre orașul înzăpezit. Toți prezentatorii vorbesc sau șmecherește sau foarte grav. Oricum tonul baritonal, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
relaxeze, se ridică în picioare în pat: ai văzut ce pot face? nu? uite! Dă repede din fund, fesele proaspete și roz îi tremură, râde într-o cascadă de sunete. Dimineața o conduc prin ceață la autobuz. Nu e Ziua cârtiței. Nu se repetă nimic. Dintr-o dată nu mai e zeiță, e o biată fetiță care se lipește de mine. Zice: când merg îmi tremură picioarele! Mă strânge de mână. O privesc mai bine. Da! Am cucerit o brunetă cu tenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului unde era încartiruit departamentul de presă al candidatului. Luna îngălbenea troienele uriașe de zăpadă murdară. Umbra zimțată a hotelului se lățea peste piața plină de movile ca un câmp de cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
surprindere. De ce să-l așteptăm pe Mucianus? Glasul îi era tot mai puternic, iar cuvintele sale aveau o forță extraordinară, încât păreau să se ridice deasupra castrului și să se răspândească în văzduhul amurgului. — De ce să întârziem în spatele munților, asemenea cârtițelor care se ascund în gaură, asemenea copiilor speriați de povestea lupului? De ce trebuie să rămânem aici? De unde vom lua bani să-i plătim pe soldați? De unde vom lua provizii în timp ce vom aștepta cine știe câte luni ca Mucianus să străbată drumul între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]