2,091 matches
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > BREZOI - CAPITALĂ LOVIȘTEANĂ Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului După ce admiri fascinat cadrul mirific cu stâncile colțuroase și abrupturile versanților pe care se cațără ca niște alpiniști foioasele și rășinoasele, de o parte și de alta a râului Olt ce desparte grupa Munților Făgăraș de cea a Munților Parâng, deodată spectaculosul defileu își deschide larg porțile la confluența bătrânului Râu cu Lotru. Lotru străjuiește
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
să fie spus la începutul acestei evocări, eu o fac la sfârșit! Pentru cine ajunge aici cu cititul știe de ce. Și îi mulțumesc pentru șarjele amicale. Eu, C.T.C. autorul mai multor cărți: „...are-o operă discretă/ Că-i desupra tuturor,/ Cățărat sus, pe copertă”. Sau: „După cum am prevăzut/, Domnul Ciubotaru/ La Caracal a avut/ Un succes cu... carul!” N.A. Din solidaritate ”frățească” mă simt obligat să precizez un adevăr istoric atestat documentar. Este vorba de acest celebru CAR răsurnat. El era
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
lumină rămasă. Ultimul Far, fascie plăpândă și efemeră în vasta și orbitoarea semiobscuritate, pâlpâi agonic. Deodată proteza unui picior, proteza unei mâini și o perucă bărbătească se detașează de grosul masei. Mâna, suprapusă piciorului vârât într-un bocanc militar, se cațără pe coama unui gnais, fluturând în degetele rășchirate peruca decolorată. Un glas cavernos împunge zarea, făcând uriașul convoi să se oprească și să asculte Inspirata Tripletă: „Încotro te îndrepți, Popor al Protezelor, spre ce țel iluzoriu îți porți pașii? Lumina
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
oferit surpriză unei zapezi, după versurile lui Francois Villon, ca-n vremurile „de altădată”, în care casele au rămas mici, stâlpii au fost îngropați cu totul sub nămeți, oamenii au orbecăit prin tuneluri de zăpadă înghețată, pe cascade te puteai cațără că pe munte, polii s-au confundat unul cu celălalt și veștile îngrozeau pur și simplu oamenii, indiferent de locație, am ajuns, în sfârșit în Mărțișor, timp în care Babă Dochia ar trebui să-și lepede cele nouă cojoace. Dar
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ORGOLIU Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 510 din 24 mai 2012 Toate Articolele Autorului l-am privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura trepte spre adânc mințind de
ORGOLIU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347053_a_348382]
-
august când timpul mângâie fără răsunet și nisipul galben se suprapune în straturi ca brațele prefăcute în niște valuri lampioane strălucind în noapte ca nasturii pe haine ponosite frunzele se îmbuibă în clipe mărunte măturate din viață cu indiferență petale cățărate pe ramuri sfârșesc în apă picăturile de ploaie stagnează în suspensie nu s-ar desprinde de florile în corchine când cercuri concentrice dizolvă ființa iar umbra ajunge relativă petale pe ramuri petale pe pământ sărutați de ploaie ne desprindem pe
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
și în timpul verii stam mai mult singură acasă. Nu aveam cu cine să mă joc și inventam personaje cu care dialogam cu voce tare. Așa cum fac copiii din Scadinavia cu trolii și spiridușii. Iubeam copacii. Cum prindeam ocazia, cum mă cățăram după cuiburi de păsări. Oăle acela mici și colorate, mi se păreau a fi nestemate”. Scrierea este presărată cu un umor fin și autoironie care te fac să empatizezi cu personajul. Mirosurile și gusturile copilăriei nu se uită niciodată. Nici
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
pătruns stârnind praful. Încăperea goală... Razele firave ale soarelui ascuns parțial de ziduri se izbeau în dușumeaua crăpată și umbrită. Lumina căpăta materialitate în praful greu și gros. Privea fascinat cum răzbătea ca un fascicul prin fanta geamlâcului. Soarele se cățăra acum undeva peste clădiri începând să-și dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit de dușumea. Între ferestruică și podea, oblic în jos, se formase un coridor luminiscent care se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
o tradiție seculară impregnarea femeii în familie prin creații culinare, o șansă sigură de a ajunge în istoria neamului pe lângă alte calități: duioșie, dragoste, simț al datoriei. Masa gustoasă se termina cu servirea socatei, cu bule de șampanie, apoi se cățărau într-un pat uriaș din camera de zi pentru lectura colectivă. Ana a deschis cartea să continue de unde a rămas cu o zi înainte, atenția în jur era deja încordată, numai vocea ei se auzea. Când tocmai însuflețea o convorbire
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
să continue de unde a rămas cu o zi înainte, atenția în jur era deja încordată, numai vocea ei se auzea. Când tocmai însuflețea o convorbire într-o tonalitate aparte și-și modela vocea în funcție de conținut... un gândac mic s-a cățărat pe sânul ei drept... a înghețat pe loc... s-a oprit în lectura sa... trăgea cu urechea, nu-i venea să creadă simțurilor bine îngropate în ea... îi era rușine, totuși savura amuțită niște senzații necunoscute... asculta pașii gândăceilor mărunți
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
a Domnului, pe cruce - // Cum ne-nvelim, perpetuu, în hainele rușinii, / Necăpătănd vreodată podoabe, cum au crinii - // Cum adunăm în jitniți porumb pe card, și boabe, / Uitând că bogăția de rod, e-n cele slabe - // Cum, unii peste alții, ne cățărăm spre gol, / Și sinelui aducem obol după obol // Sărmană bogație, oricât am aduna / Până în ceasul morții, ne-a mai rămas ceva // De înzestrat copiii, căpătuit nepoții, / De pus în paradisul avutului, cu toții - // Sărmană bogăție, râvnită în ascuns, / Oricât ai fi
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru un pescăruș uriaș, cu pene albe că spumă laptelui. − Vino înăuntru! Hai
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
a oprit în țărână căutând să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că există pe pământ și târâtoare... josnice animale fără coloană vertebrală încercând să se cațere atunci când scăpau de ciocul flămând sau de ochiul atent... Și am crezut o vreme că universul se mărginește doar la atât, dar am cutezat să ridic capul. Și atunci am realizat că există cer. Și mi-am deschis aripile!... A
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
știu/ în taină/ cine îmi leagănă lin pașii/ și cine mi-i repede-n graba zilei” („Dă buzna viața-n mine de o vreme”). Impetuos, așa cum vin unele trăiri amânate nepermis de mult, poeta simte cum munți de iubire se cațără pe sufletul său : „Astăzi/ pe frunte mi-am pus/ o coroană ascunsă -/de zboruri albastre de păsări/ mă las pătrunsă// Nici nu mai știu/ cum e mersul pe stradă,/ parcă plutesc/ și-am auzit/ că toți vor să vadă/ cum
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
său : „Astăzi/ pe frunte mi-am pus/ o coroană ascunsă -/de zboruri albastre de păsări/ mă las pătrunsă// Nici nu mai știu/ cum e mersul pe stradă,/ parcă plutesc/ și-am auzit/ că toți vor să vadă/ cum înfloresc”(„Se cațără munții pe sufletul meu”). Șoaptele aceste iubiri binecuvântate, sunt adiere de Duh Sfânt care, abia atinge făptura, astfel încât, și depărtarea devine apropiere tainică: „Blândă binecuvântare/ depărtarea ta,/ mai apropiată decât/ dacă m-ai ține de mână”, („Îți simt depărtarea”). Percepută
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
sufletul! -/ suntem ca două semințe/ care-ncolțesc/ vârându-și aripile/ una în alta/ de-atâta avânt// Doamne, ninge polen/ de Duh Sfânt/ peste frunțile noastre/ să ne fim unul altuia cuib,/ fă-ne din suflete sfori/ tot mai albastre//Așa, cățărați/ pe sârmele telegrafului Tău/ vom deveni transparenți/ să-ți poți oglindi chipul de Dumnezeu”. Se pare că Olgăi Alexandra Diaconu iubirea îi este de ajuns ca să trăiască și nu mai cere nimic altceva, pentru că, firesc, din iubire decurg toate: „Dacă
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
tot astfel mai departe, lupta devine din ce mai încrâncenată, ca sus pe culme, să nu mai fie loc decât pentru unul singur. Și uite cum pentru o poziție vulnerabilă și precară, cei mai ambițioși dintre noi ajung să se cațere din ce în ce mai sus, lăsând în urmă și un număr din ce în ce mai mare de victime. Și reușesc să stea în vârful ei, până când un altul, mai viguros, vine din urmă, singur sau cu ceata lui, și lupta reîncepe cu și mai multă patimă
DOUĂ SCĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358426_a_359755]
-
fleac acolo, dă-i să și-o pună și în cap, nenorocitul, dacă asta dorește, că nu i te poți opune, e plină strada de fofoloance dolofane, ah, sexul ! ideea asta o doborîse de pe piedestalul visului pur, pe care se cățărase înfiorată de tandrețe, visa la plimbări romantice, la poezii uluitoare, la bărbați curajoși, la stările de grație ale iubirii, dar nu avusese parte decît de orgolioși și infatuați, care își mascau ratările interioare și nerealizările sociale prin vulgaritatea cu care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
am vrut să fiu atît de precis, dar asta este ora la care s-a trezit greierașul meu, pe care nu l-am mai văzut de astă toamnă. A țîșnit ca un voinic de sub tastatura computerului și mi s-a cățărat pe mîna stîngă. M-am oprit din scris, am luat o cutiuță și i-am pus în ea puțin zahăr din punguța cu care se jucase Carina. Nu cred că greierașului meu îi place zahărul, dar deocamdată stă lîngă o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DINCOLO DE APE - PROZĂ SCURTĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele, ca un bulgăre imens de jăratec, ridicându-se din vatra de dincolo de pământ...Cățărându-se pe spinarea uriașă de arici vegetal a dealului înfipt în araci, butuci și copaci răzleți. Cobora sprinten poteca prin iarbă, zărea malul sufocat de vegetația lacustră și, cu trestiile pe umăr, sorbea cu priviri nesătule frumusețea sălbatecă a răsăritului
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
biografie prinsă de mână de genunchii cu care te sprijini de copacul din tine. Îmi gust postul din buze și mă sprijin de tonalitatea fenomenelor obosite de dezgusturi. Nu e nevoie să fugi după Dumnezeu. Doar copiii se mai pot cățăra de haos. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 542, Anul II, 25 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
chiar prin spărturi o poartă cu șeapte-opt arce în cadrele ei îndrăznețe, care e de sigur cea mai frumoasă din toate vechile clădiri românești. Ea e sfărâmată în parte, drumul la dânsa s'a rupt, și ar trebui să te cațeri prin bolovani risipiți, ca s'o vezi mai bine”. În jos, pe Nistru, este Cetatea Soroca, vestită în istoria Moldovei, cetate al cărei pământ este scăldat în sângele moldovenilor ce și-au apărat, veacuri de-a rândul, țara. Grânar al
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
cu părul gri îmbrăcată în costum de general. - Abia ai căzut din “Mărul de lângă drum” al comunismului și ai și început să visezi la alți copaci. Vrei și tu să te întinzi acum după roadele capitalismului, ai? Vrei să te cațări și tu de Copacul abundenței, ai? Dacă nu încetezi odată cu capitalismul ăsta sălbatic al tău și fără de mănuși, te calc în picioare, stărpitură de cățea roșie ce ești! Faraoancă blestemată! Venetică! Spurcăciune bolșevică! Baligă aristocrată de intelectuală balcanică cu pălărie
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
ca vulpile, urcă și coboară în Copac între un ospăț și altul, însă nu poftesc pe nimeni la ele în Occident. Dar, vai, ia priviți și la celelalte femei necăjite din Lumea a Treia, cum încearcă și ele să se cațăre în Copacul abundenței, sunt mereu trântite la pământ, călcate în picioare, zdrobite și rupte în bucăți! - Ce-i de făcut! - întreba cea blondă pe cea cu părul lung. Să împărtășim iar lumea cu sânge de broască țestoasă, nu se mai
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]