2,098 matches
-
fraze absolut sublime unor oameni care nu le meritau din punct de vedere moral. Să luăm cazul lui Louis Ferdinand Căline, pe care mulți l-au considerat „un gunoi moral”, un fascist care nu a retractat niciodată, nu s-a căit. Merita el, oare, acel diamant cu care începe romanul Călătorie la capătul nopții ? Vă amintiți fraza ? „Iată cum a început totul”. Simplu, scurt, direct, eficient. Un prag. Este tipul de frază-prag. Pentru că un început de roman mai poate avea și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cât ăi trăi testament.Cînd o fi și-o fi, să mă chemi pe mine, să te-nvăț eu meșteșugurile noastre avocățești. După-amiază, plictisit, Felix se hotărî să meargă la Georgeta. Urcă scările și sună. Dar după ce făcu gestul, se căi și rămase încurcat. Ce rost avea vizita lui, cum s-o G. Călinescu îndreptățească? Își dădea bine seama că fata era un fel de curtezană, însă, judecând după luxul casei și după cartier, nu era dintre acelea la care să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Domnului de așa pacoste.Decît așa, mai bine să-l ia Dumnezeu. - Îl ducem la spital.Aglae privi pe Stănică în ochi, încruntat. - Că doar n-o să-l țin aici, unde sunt copii! Păcatele lui, elși le cunoaște. Felix se căi că venise. Se auziră de afară pași, și un bărbat cu barbișon, înalt, grav intră înăuntru, călăuzit de Marina. Era plictisit, cu privirea fără interes, profesională, vădit contrariat că fusese sculat din somn. - Unde e pacientul? întrebă el. Aglae îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcu minuni de prezență de spirit, mințind, luând vorba din gura Georgetei, înflorind: generalul deveni "unchiul general", șantanul, "teatru". Georgeta era un fenomen de cumințenie, o artistă extraordinară, care împreună cu Titi ar fi dat familia tipică de artiști. Georgeta se căi că venise, după atâta interogatoriu, deși o ciudată mulțumire o cuprindea să se vadă luată în serios, îmbrățișată într-o familie, sărutată pe obraz. Juca o piesă inedită. Titi zise cu posomorârea aceea care era prevestirea unei încăpățînări de bou
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi părut o necuviință să pomenească numele Otiliei, și chiar al Georgetei, față de un altul, și chiar să facă oricât de mici aluzii la existența lor. Ca să nu pară plictisit, întrebă pe Weissmann cum trăiește, ce scopuri urmărește, dar se căi numaidecât, având sentimentul că cere altuia indiscreții pe care el nu ar voi să le facă. Weissmann nu păru deloc contrariat și se porni pe confesiuni fără nici o umbră de rușine: - Trăiesc ca un câine, ca un desperat. Am pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fată, dar se poate să cadă și în cursă, cum aș cădea eu, crezând că iubesc ca o soră o fată care nu mi-e rudă. Pascalopol fu așa de izbit de această observație a lui Felix, încît tânărul se căi și-și dădu seama abia după ce vorbise de brutalitatea insinuării lui. Moșierul bătu darabana cu degetele, oftă, întoarse capul spre Otilia și zise, în sfârșit, în chip de închiere: - Domnișoara Otilia e singură în măsură să judece înaceastă materie. Suntem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce s-a pocăit, iertare pentru păcatele lui, și ai primit rugăciunea lui Manasi pentru pocăințele lui, însuți și pre robul tău..." - Cum te cheamă, găinușo? întrebă popa Țuică, plecîndu-șiochii pe sub epitrafil. - Aurelia! -,,...și pe roaba ta Aurelia, care se căiește de păcatele ce a făcut, primește-o cu obișnuită iubirea Ta de oameni..." G. Călinescu Părintele bolborosi mai departe vorbe ininteligibile, apoi tuși îngrozitor, blestemă toți dracii din infern și întrebă pe Aurica: - Știi tablele legii, porumbița taichii? că așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
face din ea o risipă somptuoasă și zadarnică a sufletului. - Numai marea - și fumul de țigară - ne dau imaginea ei. Păcatul este expresia religioasă a remușcării, precum regretul expresia ei poetică. Primul este o limită superioară; ultimul, una inferioară. Te căiești de ceva ce s-a întîmplat sub tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracția răului sau a vulgarității a învins reflecția etică. Ambiguitatea pleacă din amestecul de teologie și vulgaritate din orice remușcare. În nimic nu simți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
insuportabil decât uniformitatea excepționalului. Daca ar fi cu putință să ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc. Nu le îngăduim decât copiilor și nebunilor să fie sinceri cu noi; ceilalți, dacă au îndrăzneala să-i imite, se vor căi mai devreme sau mai târziu pentru asta. Nu te temi de viitor decât atunci când nu ești sigur că te poți omorî la momentul dorit. Nu contează decât un singur lucru: să înveți să pierzi. Omul care și-a învins complet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în cea mai mare măsură de mutații apărute în generațiile anterioare și care se vor manifesta când vor exista condiții de homozigotare. 5.2.3. Transmiterea X-linkată Genele mutante ce determină maladiile X-linkate sunt localizate pe cromozomul X, având deci căi de transmitere și moștenire diferite între cele două sexe. După cum se știe, femeile posedă doi cromozomi X, deci o femeie poate fi atât homozigotă, cât și heterozigotă pentru o genă mutantă X-linkată. Spre deosebire de femei, bărbații au un singur cromozom X
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
înegrită de funingine și părul oleacă pârjolit, altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră Aldobrandini, călugărul acela poate că e nebun de adevăratelea. XI Tommaso reușise să se salveze de rug înscenând nebunia, fără să se căiască deloc, fără să se plece în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le trecea, imaginația îi sugera gesturi și comportări ce nu trezeau nici cea mai mică îndoială în mintea Inchizitorilor; folosea dinadins fraze fără nicio noimă și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în satele vecine, astfel că a fost emis ordinul de a se debarasa locul de animalele infectate, dându-le vânt în prăpastia de la Perniciaro. Ne poate molipsi și pe noi? întrebase Giandomenico care începea să se teamă și să se căiască că s-a însoțit cu oamenii aceia la drum. Mai molipsiți decât suntem nu putem fi răspunde bătranul Rocco îți vine să crezi, eu n-am mai mâncat carne de cel puțin trei ani, poți să-ți închipui ce bine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un vraf și desfăcînd-o citi Pro Mysteriis Eleusinis (Lipsiae, l745), luă alta, asemenea, de un german, tot în latinește, tratând De Poesi Orphica. Bonifaciu Hagienuș, crezând a fi găsit un punct sensibil la Ioanide, sări și începu să-i scoată căiți din raft, ediții de autori greci și latini de la Renaștere încoace, unele încheiate în copci de metal, lexicoane de limbă sanscrită, arabă, volume din Epigraphia Indica, enciclopedii, studii germane, engleze, așa de speciale, încît toată biblioteca părea bizară unui profan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și ochelari, arătând a austriac sau german. - Domnul întreabă, zise vânzătorul către el, dacă avemun impiegat Tudor Ioanide. Individul cu ochelari scrută pe Ioanide cu severitate, apoi decise scurt: - Este o eroare. Nu avem nici un astfel de funcționar. Ioanide se căi că nu luase hârtia spre a o arăta. Pe urmă își zise că un exces de anchetă denotă lipsă de tact. Se îndreptă deci spre casa lui Saferian. Aci, fără a fi prevenit de servitoare, pică într-o reuniune curioasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
subiective, „să considere relația imanență - transcendență ca expresie a unei veritabile antinomii”. Absolutul nu va mai fi căutat, ca în teologia creștină, în afara „relativului”, ci în intimitatea experienței interioare, deoarece explorarea „lumii interioare”, consideră Marcel în Journal métaphysique, „ne oferă căi de acces în intimitatea universului din afară”. G. Marcel, în efortul său de a îmbina sensibilul cu inteligibilul, a încercat să instituie o reflecție bazată pe „noi înșine”, menită să integreze toate ființele în interiorul Ființei. Filosoful a considerat că un
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
2008, pp. 45-46). De asemenea, nu înseamnă că ne vom recăpăta imediat încrederea în cineva care nu este (încă) o persoană de încredere; ea încrederea nu se reface imediat. Dacă cel care a comis o nedreptate nu regretă, nu se căiește pentru fapta lui, nu are conștiința că a fost iertat și nu își schimbă atitudinea, atunci reconcilierea devine foarte greu de realizat, dacă nu imposibilă. Oricum, cel care iartă poate oferi darul compasiunii, al bunăvoinței și al iubirii, sperând că
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei: „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor în caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns: „Poruncește, căci pentru noi rămâne cu neputință întoarcerea de la mai bine la ce-i mai rău, ci dimpotrivă, e bine să ne întoarcem de la rău la dreptate”. Acela însă i-a zis din nou: „Dacă de fiare
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
intrigă, pe turnătorie. Iar când sânt ajunse din urmă de propriul lor trecut, de mârșăvia tăinuită și făcută tocmai sub încredințarea pecetei tainei, când ceea ce a fost ticluit cu gândul să rămână ascuns este dat pe față, lichelele nu se căiesc, ci se grăbesc să dea explicații, de obicei extrem de sofisticate sau, mai rău, devin agresive și acuzatoare. Dar să ne întoarcem la lichelele mele de dinainte de '90. Așadar la bună parte dintre colegii mei de Institut. Cu ce se ocupau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în sine, iar pe adevărul ei se sprijinea adevărul plagiatului meu. Și era mai mare dragul să-i vezi pe colegii mei cum își împărțiseră rolurile: unul se mira că "tocmai eu" fusesem capabil de așa ceva și aștepta să mă căiesc. Altul, cu o dicție imposibilă, stătea la o masă ținând mâna pe un teanc de cărți ale lui Noica și dădea citate de ici și de colo, după care, ridicând ochii către sală, adăuga: "la fel și la Liiceanu". Altul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ministeriul a dat direcției putere discreționară de-a esclude pe câți va voi și a reprimi asemenea pe câți va voi, desigur procedura cea mai umană și mai corectă din toate. Puțin trecu și cei cincisprezece A 'nceput a se căi de pasul lor și a reveni unul câte unul cerând iertare de la profesori și de la direcție. Cîteși cincisprezece au fost primiți, după ce au declarat fiecare în parte că se vor supune tuturor pedepselor ce li va impune consiliul de disciplină
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
stânjenii de moșie ai strămoșilor noștri. La răsărit de noi se afla „ulița lui Darie Dănăilă”, căci înainte de perioada primului război mondial ducea la casa acestuia, prinsă apoi în curtea unui vecin al uliței. Înainte cu mulți ani, ele fuseseră căi de circulație și li s-a păstrat numele vechilor uzanțe, chiar și când deveniseră cu totul altceva. Se întâmpla uneori să se ivească conflicte pe criteriul accesului la căile de mers ori de transport spre diferite surse, fie de aprovizionare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
-n față, Fecioara Maria. El a vrut să se ridice și-a căzut pe spate. Maria era înaltă de trei metri și jumătate, era frumos îmbrăcată, și i-a spus: Fumatul și băutura sunt păcate nesănătoase, încetează, întoarce-te și căiește-te, propăvăduiește în întreaga lume. După aia, Wottila a leșinat adânc, mai multe ore. Când și-a venit în fire, a găsit lângă el un buchet de trandafiri și o sticlă de apă minerală. Așa că a dăruit acelui loc un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe viitor. Fruntea lui Wottila e încă udă de la apa sfințită, când intră la braț cu Erna în sala de festivități. Și de peste tot i se pun sub nas lui Wottila băuturi alcoolizate și țigarete dăunătoare. Dar Wottila zice atât: Căiți-vă, lepădați-vă și propovăduiți asta întregii lumi. Și Erna se uită fericită la el. (Cele trei femei își împărtășesc fanteziile cu capetele căzute într-o parte și cu ochii închiși.) GRETE: Freddyșor a cântat atâta la tubă că are
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Jankin este cu douăzeci de ani mai tânăr, meșter în arta dragostei, cunoaște din cărți răutatea femeilor, a fost diac la Oxford, un „intelectual” am putea spune. Lui i-a încredințat femeia moșie și bani, generozitate de care s-a căit apoi. Un episod semnificativ între cei doi este incidentul cu acel „terfelog”392, o carte ce cuprindea o antologie de istorioare celebre, în care bărbați renumiți au avut de suferit de pe urma comportării nechibzuite a femeilor. Astfel de antologii circulau în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe lângă aviditate sexuală. Starețul nu este condamnat din cauză că s-a înfruptat din „prada” tânărului, ci din pricina neînțelegerii și a spiritului intransigent față de confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește, fără a se căi însă. Nu păcatul trupesc este fapta cu adevărat abominabilă, ci lipsa toleranței, a înțelegerii, a iertării. Călugărul tânăr se salvează datorită istețimii sale, a capacității de a ieși dintr un impas prin conceperea unui plan care să-l demaște pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]