1,435 matches
-
se toarnă, Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se nărue tot cerul... Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupîndu-și large uliți; Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri, Și, gonind biruitoare, tot veneau a țării steaguri, Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată - Peste-un ceas păgânătatea e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe drum, Și lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? {EminescuOpI 236} KAMADEVA Cu durerile iubirii Voind sufletu-mi să-l vindec, L-am chemat în somn pe Kama - Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mândru, Călărind pe-un papagal, Având zâmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeți, Numai flori înveninate De la Gangele măreț. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Și de-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu trei ani decât el, Yozō crescuse de mic în aceeași casă cu samuraiul și muncise toată viața lui pentru familia acestuia. În timp ce călărea, samuraiul se gândea la valea scăldată în lumina lunii. Fără îndoială că zăpada de acum câteva zile se prefăcuse în țurțuri ce sclipeau acum în beznă, iar casele țăranilor erau liniștite ca niște morminte. Doar soția sa, Riku, și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dus. Însă, în ochii japonezilor obișnuiți acum să călătorească, nu mai licărea nici pic de curiozitate. Se gândeau uneori că fiecare pas pe care îl făceau îi purta mai aproape de Japonia și totuși nu erau deloc mișcați la gândul acesta. Călărind alături de Velasco, samuraiul băgă de seamă că zâmbetul său obișnuit dispăruse fără urmă. La drept vorbind, samuraiului nu-i plăcuse niciodată surâsul plin de încredere în sine al străinului. Când încerca să-i supună pe japonezi după bunul său plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Anul Nou ca un mare îmbrăcat în hainele de bărbat. Cu toate acestea, Anul Nou era Anul Nou. Apa picura veselă din zăpada de pe acoperiș și din țurțurii de pe streașină, iar din apropierea grajdului de cai se auzea chiuitul lui Gonshirō călărind pe un cal din lemn de bambus. La răstimpuri valea răsuna de pocnete îndepărtate de puști. Stăpânirea îngăduia vânătoarea de păsări sălbatice numai de Anul Nou. Pesemne că și Kanzaburō luase câțiva țărani cu el și se dusese pe lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o prăjină. Era frumoasă Încă, se gândi el, și avea un corp atrăgător. Era foarte bună la pat și Îi și plăcea să facă asta, nu era drăguță, dar lui Îi plăcea chipul ei, citea o grămadă, Îi plăcea să călărească și să tragă și, desigur, bea cam mult. Soțul Îi murise când ea era Încă relativ tânără și un timp se dedicase celor doi copii mărișori care nu aveau nevoie de ea și pe care-i deranja cu prezența, grajdului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În lumina primelor ore ale dimineții, și se Întoarse la Pera Palace cu un ochi vânăt, ținându-și haina pe mână pentru că-i lipsea o mânecă. Plecă-n aceeași noapte spre Anatolia și, mai târziu, În timpul călătoriei, Își aminti cum călărise toată ziua printre câmpii acoperite cu maci cultivați pentru a face opium și cât de ciudată fusese acea călătorie și cât de Înșelătoare erau distanțele până În locul În care și-au Început atacul sub comanda ofițerilor nou-veniți din Constantinopol, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
picioarele frânte, aruncați În apa mică. A fost o poveste tare drăguță. Pe cuvântul meu că da, chiar tare drăguță. Capitolul 1 Toți erau beți. Era beată toată bateria, mergând pe drum În Întuneric. Mergeam spre Champagne. Locotenentul continua să călărească pe câmp spunându-și „Dacă-ți zic că-s beat, mon vieux. O, sunt terminat“. Am ținut drumul acela toată noaptea pe Întuneric și adjutantul Își tot ținea calul lângă bucătăria mea, spunându-mi „Trebuie să-l stingi. E periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fie gras, ca tipii ăia mici și grăsani pe care-i vezi peste tot, dar n-a ajuns niciodată chiar așa, poate doar pentru scurtă vreme, spre final, dar nici atunci n-a fost vina lui, doar că nu mai călărea decât În cursele cu obstacole și atunci Își permitea să ia În greutate oricât. Mi-aduc aminte cum Își trăgea bluza sintetică peste două bluze de trening și pe deasupra un hanorac mare și mă lua cu el să alergăm, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și ochii și respirând adânc, nu-i deloc ca atunci când ești puști. Apoi se ridica și alergam Înapoi spre grajduri, cât Încă avea mușchii Încălziți. Așa-și menținea el greutatea. Era mereu Îngrijorat din cauza asta. Cei mai mulți jochei pot slăbi doar călărind. Se pierde cam un kilogram la fiecare cursă. Da’ bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și se mișcau Încet În spatele tipului bătrân cu jobenul gri, care se plimba de parcă era prezentator la circ. În spatele Țarului, care se mișca lent, galben În lumina soarelui, era un cal negru frumos, cu un cap drăguț, pe care-l călărea Tommy Archibald. Și după cel negru veneau la rând alți cinci cai, toți mișcându-se Încet, ca Într-o procesiune, prin fața tribunei și a galantarului. Bătrânul meu Îmi zise că acela negru e Kircubbin, așa că mă uitai atent la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am mai bucurat cu-adevărat nici când au afișat rezultatele și am văzut că pentru Kircubbin se câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și ne trăgeam de șireturi cu chelnerul, pentru că bătrânul bea whisky, care costa cinci franci, ceea ce Însemna un bacșiș bun când se făcea socoteala. Taică-miu bea mai mult decât l-am văzut să bea vreodată, dar acum nu mai călărea deloc, și-n plus, zicea că whisky-ul Îl face să slăbească. Da’ eu observam că se Îngrășa totuși. O terminase cu gașca din Maisons și părea că nu-i mai place altceva decât să stea cu mine pe bulevard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tot personalul din grajd. Pe calul nostru Îl chema Gilford, era de rasă irlandeză și sărea frumos. Bătrânul se gândise că-i o investiție bună să-și ia un cal pe care să-l pregătească și pe care să-l călărească chiar el. Eram mândru de Întorsătura lucrurilor și mă gândeam că Gilford e la fel de bun ca Țarul. Era un murg pe care te puteai baza la sărituri, avea destulă viteză și pe teren plat, dacă Îi cereai asta, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În boxa plasaților, transpirat și fericit, și s-a dus să se cântărească, eram așa de mândru de el, de parcă ar fi fost prima cursă În care să se fi plasat vreodată pe podium. Vedeți voi, când un tip nu călărește un timp, parcă-ți vine greu să crezi că a călărit vreodată. Acum era altceva, fiindcă la Milano nici cursele importante nu păreau să-l intereseze pe tata, nici măcar nu era fericit sau așa ceva când câștiga, dar acum abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se cântărească, eram așa de mândru de el, de parcă ar fi fost prima cursă În care să se fi plasat vreodată pe podium. Vedeți voi, când un tip nu călărește un timp, parcă-ți vine greu să crezi că a călărit vreodată. Acum era altceva, fiindcă la Milano nici cursele importante nu păreau să-l intereseze pe tata, nici măcar nu era fericit sau așa ceva când câștiga, dar acum abia dacă mai puteam dormi În noaptea de dinaintea unei curse și știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l intereseze pe tata, nici măcar nu era fericit sau așa ceva când câștiga, dar acum abia dacă mai puteam dormi În noaptea de dinaintea unei curse și știam că și bătrânul era agitat, chiar dacă n-o arăta. E cu totul altceva să călărești pentru tine. A doua cursă a lui taică-miu cu Gilford a fost una de 4 500 de metri cu obstacole, Într-o duminică ploioasă, la Auteuil, În Prix du Marat. Imediat după ce s-a dus spre linia de start
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
scosese bandajul de pe ochiul drept și tăiase corzile cu care-i fuseseră legate urechile strâns la bază ca să nu audă. Era un cal bun, puternic, care se ținea bine pe picioare. Era tot ce avea el nevoie. Voia să-l călărească doar pe acesta cât ținea toată corrida. De când se urcase pe el, stând În semiântuneric, În șaua sa mare și matlasată, așteptând să-nceapă paseo, Zurito Își planificase În minte Întreaga corrida. Ceilalți picadori continuau să vorbească În stânga și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
niște șoareci speriați, vom rata unele dintre cele mai speciale aventuri din viața noastră. Nu vom simți stropii spectaculoaselor cascade din defileul Saltul Tigrului... Esmé Își coborî puțin colțurile gurii. Ar fi trebuit să meargă și acolo? Nu vom mai călări Împreună cu localnicii tibetani pe Pajiștea Iacului... Aici ciuliră urechile Roxanne și Heidi; amândouă avuseseră ponei În copilărie. Vera continuă: —Și ce șanse credeți că aveți În viața asta să vedeți o pășune alpină la 5 000 de metri altitudine? Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
șosea, cu girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul dintre cei cuprinși de frică a fost șoferul autocarului. Văzu mașina poliției apropiindu-se. Era albă, albă ca și calul pe care călărea Natul, ghinion. Ce nenorocire se Întâmplase? Era Înaintea sau În urma lui? Mașina poliției zbură pe lângă ei. Peste douăzeci de secunde, domnul Joe văzu o lumină intermitentă În oglinda retrovizoare. Walter se uită În spate. Mașina poliției era drept pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta e“ când vorbea despre lucrurile „obișnuite“. Și-o imagina smucită și lovită cu copitele În timp ce Încerca să dreseze caii, cârdășiile ei de sezon cu muncitorii de la fermă, „nenorocitul“ ăsta și „neisprăvitul“ celălalt care o snopeau În bătaie după ce o călăreau În pat ca pe o iapă Înșeuată. Asta se Întâmpla atunci, pe vremea când Încă mai putea lucra. Însă nu acum. Acum avea spatele făcut praf, dureri Îngrozitoare alinate cu sticle de băutură din cea mai ieftină. Venise În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vor pieri." 22. "Așa vorbește Domnul: "Iată că vine un popor din țara de la miază-noapte, un neam mare se ridică de la marginile pămîntului. 23. Ei poartă arc și suliță, sunt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călări pe cai, și gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiica Sionului!" 24. La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naște." 25. "Nu ieșiți în ogoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
va mai așeza acolo. 41. Iată, vine un popor de la miază-noapte, și un neam mare și niște împărați puternici se ridică de la marginile pămîntului. 42. Poartă arc și suliță, sunt necruțători și fără milă; glasul le mugește ca marea; sunt călări pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului! 43. Împăratul Babilonului aude vestea, mîinile i se slăbesc, și îl apucă groaza, ca durerea pe o femeie care naște... 44. Iată, vrăjmașul se suie ca un leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
un jocheu de faimă internațională. A câștigat nenumărate premii importante. Acum s-a pensionat, dar a fost invitat de către Asociația de Hipism din Japonia să-i învețe pe tinerii jochei dintr-o școală de călărie din Chiba metode profesioniste de călărit. S-a născut în Irlanda, într-un orășel de la perifieria Dublinului. Încă mai are acea casa de acolo. Are trei fii și două fiice, dar toți sunt căsătoriți și locuiesc foarte departe de casa lui. Are doi nepoți. Familia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să te faci jocheu, trebuia să începi viața de jos, jos de tot. De ce voiam să devin jocheu? Păi, în apropierea casei mele era un hipodrom. Mă duceam adesea să mă joc acolo și speram să ajung și eu să călăresc. Visul meu era să devin jocheu. În Irlanda hipismul e în vogă. Raportat la numărul populației, cred că e țara cu cele mai multe hipodromuri. Irlanda e o țară mică, dar are multe hipodromuri. Încă de când eram ucenic, am câștigat câteva curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]