16,186 matches
-
decît aspirație sau proiect în desfășurare. Dar defectul lui ca traducător e adevărată virtute cînd Gass preia rolul de critic. Rilke se transformă în veritabil personaj, îi întrezărim figura palidă, trăsăturile prelungi, obrazul palid; îl vedem scriind scrisori de dragoste, călătorind, frămîntat de griji lumești și alinat de intimitatea cu propriile sale gînduri. Gass dedică o bună parte din al doilea capitol al cărții studierii motivului trandafirului, nu doar în poezia, ci și în viața lui Rilke. Detaliile biografice pe care
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
situația și am fi oftat mai puțin. Într-un interviu luat de Diana Zaharia, aflăm ce-a mai făcut N. Țone în ultimul timp: are gata de tipar o ediție de Opere complete Ion Vinea, în 12 volume, a căutat (călătorind în acest scop pe banii lui și în străinătate) oameni care l-au cunoscut pe Vinea iar cartea cu dialoguri și mărturii va apărea anul viitor, a adunat noi documente pentru arhiva Institutului - un material imens, care va fi pus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
a comunicării și deschiderii ca alternativă la o filozofie a intimității și ascunderii. Cîtă vreme pendulează între trecut și prezent, între amintirea lumii din care a venit și experiența celei în care se află, exilatul este, metaforic, un traducător: el călătorește permanent între două universuri încercînd să îl descopere pe unul în termenii celuilalt. Actul traducerii, ca opțiune pentru un orizont de gîndire turnat în matricea unui alt orizont de comunicare, cultivă distanța și insolitarea, devenind astfel pervers mecanism de inițiere
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
de la mirare, beatitudine și vis. Alergând prin aceste locuri străine suntem puși mereu în situația de a ne construi propriul drum și de a face alegeri proprii, am putea ajunge astfel în locuri noi pe care urmează să le descoperim, călătorim în acele vai și luminișuri în care nu s-a desfătat decât autorul însuși. Frumusețea unui text constă în aceea că cititorul își poate fauri propriul său drum în această pădure narativa. În textul natativ mai exista și o alta
Puterea de a înțelege. In: Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
și soliditatea graniței. Pe malurile orientale ale Dunării viața și oamenii sînt altfel, chiar dacă poetul apelează la comparații cu orizonturi mai familiare, străduindu-se deseori să regăsească noțiuni și repere cunoscute. Importantul merit al lui Andersen este că știe să călătorească, într-o epocă în care voiajul era în bună măsură într-atît de convenționalizat încît rareori însemna cu adevărat o experiență de cunoaștere. Nu m-a mirat să descopăr în călătorul Hans Christian Andersen un sentimental romantic. Tot ce vede îl
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
într-o lună; însă așa ceva înseamnă să fii bine informat, nu să faci lucrurile pe jumătate, să cunoști fiecare lucru în amănunt etc., etc. Pe asemenea oameni îi numesc persoane de carantină.(...) Eu am o cu totul altă natură, cînd călătoresc trebuie să fiu ocupat de dimineață pînă seara; trebuie să văd întruna cîte ceva. Nu pot face altceva decît să împachetez în mintea mea orașe întregi, neamuri omenești, munți și mări." De unde setea aceasta colosală de a vedea și totul
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
împachetez în mintea mea orașe întregi, neamuri omenești, munți și mări." De unde setea aceasta colosală de a vedea și totul, această frenezie ultimativă a descoperirii? Răspunsul trebuie să depindă de felul în care alegem să interpretăm însăși chemarea de a călători, căci la danezul Andersen cu siguranță e vorba de o chemare. Sînt foarte multe, enorm de multe tratate despre călătorie, socotită în Evul Mediu a fi chiar o artă. Și mai multe sînt memoriile sau jurnalele de călătorie ale veșnic
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
multe sînt memoriile sau jurnalele de călătorie ale veșnic curioșilor europeni. Am citit într-un studiu despre pelerini și străini conceput în anii '60 de doi norvegieni (nu va fi fiind întîmplătoare apropierea geografică) următoarea clasificare a imboldului de a călători: voiajul ca formă de întinerire spirituală, ca revigorare a sufletului și a minții, și voiajul ca efort de înțelegere, impuls de a proba și confirma cît de unitară și unificată este cunoașterea omenească. Patronul primei categorii este fără îndoială, susțin
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
acolo ele au un rost benefic: cei ce izbutesc să le ducă la capăt sînt iertați pentru păcatele lor, pe cînd piesele rivalului, cronicarul înțepat, sînt respinse de Satana însuși! Mă încumet să afirm că și astăzi, cei mai mulți dintre noi călătoresc din acest imbold de reîntinerire, cu nădejdea mai mult sau mai puțin ascunsă că prin călătorie vom descoperi o poftă de viață slăbită, o bucurie a trezirii de zi cu zi cu gîndul la noutățile care ne așteaptă. Dar cealaltă
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
elementul uman, însă, e remarcabilă. Dramaturgul din el, indiferent cît de meritate vor fi fost criticile care îl supărau în Danemarca, are o percepție fină a umanului, cu inevitabilul potențial de tragic sau comic pe care îl presupune acesta. Deși călătorește singur, Andersen scrie adeseori la plural, fie un plural al emițătorului inclusiv, al tovarășilor săi momentani de voiaj (ce de pildă ceilalți pasageri de pe ambarcațiunea care îl aduce la Atena), fie un plural al adresării. Călătorul Andersen e un ins
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
ce-au întâlnit destui compatrioți ce trag mâța de coadă și după ce-au constatat și descreșterea constantă a entuziasmului propriilor rude față de vizitelor lor, tot mai mulți români renunță chiar să-și reînnoiască pașaportul. Mai există o cauză: noi călătorim încă așa cum se călătorea în veacul al nouăsprezecelea. A pleca în străinătate înseamnă o veritabilă expediție. Călătoriile scurte, de afaceri, rămân apanajul unei clase pe cât de subțiri, pe atât de pestrițe: de la fotbaliști și "procuratori", la "experți" și prostituate de
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
compatrioți ce trag mâța de coadă și după ce-au constatat și descreșterea constantă a entuziasmului propriilor rude față de vizitelor lor, tot mai mulți români renunță chiar să-și reînnoiască pașaportul. Mai există o cauză: noi călătorim încă așa cum se călătorea în veacul al nouăsprezecelea. A pleca în străinătate înseamnă o veritabilă expediție. Călătoriile scurte, de afaceri, rămân apanajul unei clase pe cât de subțiri, pe atât de pestrițe: de la fotbaliști și "procuratori", la "experți" și prostituate de lux. Călătoria are la
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
noi în continuare ceva magic și mistic: pleci în străinătate ca și cum "te-ai muta" într-o altă viață. Și asta din lipsa exercițiului: câți români, chiar din generația încă tânără, au avut pașaport până în 1989? Aș întreba chiar: câți români călătoresc după 1990? Pentru a înțelege de ce vom ieși curând de pe lista neagră a vizelor, trebuie să înțelegem de ce ne aflăm pe ea astăzi. Nu de milă și nici din vreun sentiment, brusc descoperit, al echității ni se vor acorda facilitățile
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
mă înfricoșează". Visează, compensator, satisfacții care să-l plaseze într-un spațiu imaginar, asemenea unui adolescent perpetuu: "Mă refugiez în reverii banale, caut compensații imaginare, îmi închipui cum ar fi dacă..., mă văd scriind o mulțime de lucruri; mă văd călătorind, cunoscînd oameni noi, procurîndu-mi cărți interesante, vizionînd filme recente și importante etc. Mă întristez apoi la gîndul că, în realitate, nimic din toate acestea nu mi-e accesibil, și reintru iar în micile mele ficțiuni și trăiesc în personajele-ipostaze care
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Cronicar Dilema din tren Cum călătorește mereu pe drum de fier de ici-colo (și retur), Cronicarul are evidența la zi a modei revistelor citite în tren. în anii '80 se citeau masiv almanahuri: Almanahul literar și cel al României literare, Almanahul Ramuri sau Ateneu, Anticipația, Flacăra
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
legendă" înaintea premierei oficiale (ca pe timpurile mult hulite...): Actul I - reprezentații în Sala Radu Stanca a Departamentului de Teatru din cadrul Facultății de Litere Cluj în prezența studenților, a cîtorva oameni de cultură invitați privilegiați. Actul II: mai 1999: spectacolul "călătorește" la New York și e prezentat publicului la Centrul Cultural Român împreună cu alte manifestări susținute de artiști clujeni: La New York, succesul e fără cusur. Actul III - din nou acasă, se dau puține reprezentații în sala Departamentului de Teatru. Același public de
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
preferați ignoranța fiindcă ea deschide larg porțile talentului. Despre aceasta, mai tîrziu. ...Spuneați că ați trăit și în Spania o vreme. Experiența aceasta și-a lăsat amprente asupra dumneavoastră? A.V.: Am stat în Spania niște ani, dar noi am călătorit cu circul și în Africa și în "England". R.B.: Anglia... A.V.: Da, Anglia, și în Franța și în America de Sud. Dar de fapt nu era important unde ne aflam, fiindcă circul era ca un ghetto, nu aveam nici un contact cu
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
mers la școală, eram analfabetă. Și cînd la 17 ani m-am dus la școala de teatru, mi-am dat dintr-odată seama că nu înțelegeam unele lucruri despre care se vorbea în jur. Se vorbea despre continente... eu am călătorit în mai multe țări, pe mai multe continente, am fost și în Africa, dar nu știam de fapt ce înseamnă un continent. Dar, am început să învăț. Dacă Spania era importantă pentru mine? Nu pot spune așa ceva fiindcă eram mult
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
de tablouri abstracte, cu un simbolism tulburător, pictate de ea. Kawabata ar fi putut foarte bine să scrie o narațiune-retrospecție, așa cum primele pagini ale cărții ne fac să credem că o va face: după ani de la consumarea idilei, Oki, bărbatul, călătorește chiar în ajunul noului an în orașul unde știe că își va găsi iubita de odinioară, spre a trăi alături de ea sărbătoarea. Nostalgie, sentimente încă vii dar reprimate, superstiție, teama de îmbătrînire, vagi regrete pentru ce a fost, culpă, curiozitate
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
Petecel Theodoru Istoricul, filosoful, eseistul Alain Besançon a fost prima personalitate franceză, care a acceptat să-și întrerupă lucrul la calculator, răspunzând astfel solicitării mele de a participa la dialogurile interdisciplinare destinate ciclului radiofonic OGLINZI pentru care fusesem desemnată să călătoresc la Paris, în perioada 17 aprilie-2 mai 1999, din inițiativa directoarei Canalului România Muzical, Doamna Mihaela Doboș. Revedeam Parisul după nouă ani de la prima "întâlnire" cu "Orașul Luminilor". Ca și atunci, întâia mea "Vizită" a avut ca țintă... librăriile. Chiar
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
sunt mult mai strîns legate decît într-un caz normal, și totuși între ele trebuie să existe un echilibru. R.B.: O ultimă întrebare: la ce lucrați acum? M.M.: La nimic. Acum fac acest turneu de lecturi - o nebunie de fapt: călătoresc în toată lumea. Am fost în Rusia și în Canada, în Franța și acum în Germania. R.B.: Vă doresc succes și sper ca romanele dvs. să fie traduse și în România. Atunci veți putea descoperi și această țară. M. M.: Aș
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Constantin Țoiu Lui Nichita îi plăceau ceasurile, banii vechi și decorațiile de tot felul, cu o condiție: motivul primirii lor să fi devenit de neînțeles, răsplata presupusă pierzîndu-se în neantul actelor lipsite de sens, durabil rămînînd aspectul podoabei... Călătorim cu trenul spre Vaslui, Huși. În vinul bun se află adevărul și în compartimentul plin de confrați, copilăriți de falsa vacanță. Nichita scoate din buzunar o monedă romană, ne-o arată vesel, achiziția lui ultimă de numismat, cumpărînd mai mult
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
este, doar agitîndu-și larg brațele teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la înfățișare, nici prea gras și nici prea zvelt; nu s-ar putea spune că era bătrîn, dar nici prea tînăr..." - Atenție, ne strigase Nichita, atenție acum
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
logici a metonimiei și sinecdocei. Definește cumva opera lui Gadamer întrebările și răspunsurile secolului nostru? A influențat filozofia lui curentele de gîndire ale ultimilor o sută de ani, sau s-a lăsat formată de ele? În euforia sărbătoririlor săgețile cauzale călătoresc de regulă în orice direcție. Însă în cazul discursului aniversar rostit de filozoful american Richard Rorty, în februarie, la Heidelberg, la mijloc e mai mult decît entuziasm flatant. M-am referit la acest discurs cu cîteva numere în urmă, în
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
unei degradări fără precedent a stilului de viață: "în trenul de la Arad la Timișoara am trăit prima experiență de coșmar după reîntâlnirea cu țara (ce păcat că n-am avut la mine un aparat de fotografiat!). Pe bancheta din față călătorea o familie țărano-proletară (mama și doi fii). Pe lângă faptul că erau nespălați și puțeau îngrozitor (deși aveau toți blugi nou-nouți!), felul lor de a comunica și de a se comporta ținea nu de o cu totul altă epocă, ci de
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]