2,351 matches
-
am cunoscut dorul ... Sunt doar o călătoare printre vise, Durerea mi-a întretăiat calea, dar am alungat-o cu un zâmbet. Se pare ca visul nu a obosit să-mi zică: - Caută-mă, caută-mă! Se pare că timpul e călăul meu, îmi destramă visul, îmi oprește mersul ... Referință Bibliografică: Călătoare printre vise / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 571, Anul II, 24 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CĂLĂTOARE PRINTRE VISE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355111_a_356440]
-
revoluție? - Tocmai de aceea, mă duc eu la abatorul din Piața Universității. - Și, furișându-se pe lângă niște ziduri groase și pline de materii fecale, ajunse în sfârșit la abatorul de suflete din PU, încă de la intrare, prin poarta de metal, călăul îi aruncă o scuipătură de sânge cât o traistă de hamal. - Pe cine căutați? Îl opri din drum un portar. Și, trăgându-l sub un umbrar, îl mai întrebă politicos: “Cu ce probleme ați mai venit pe la noi? - Sunt Făt-
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMI CORUPTE Făcut-am din teamă o criptă în care-mi aștern patimă, amprenta-mi de lacrimi coruptă ce-n giulgiu va fi ultima. Nu voi să revin iar călăul de vise plătite că șperț, mii stele ce zac în antreul ce-așteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat șemineul din pași-mi pierduți și stingheri. O, tu neferice acela ce
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
și al brutelor-executante, tortura făcea parte din meniul zilei, teroarea era un concert al spaimei mult prea prelungit, reeducarea se instalase cu mult fast și caschetă roșie, suferința era peste tot și peste toți, moartea ușura sufletele deținuților și grijile călăilor. Mai lipsea din uvertura groazei, denigrarea, care trebuia făcută public: oral și scris pentru a rămâne în caz de supraviețuire, hrană hienelor-calomniatori ce se vor naște în ieslele irozilor. Se pripășise și în închisorile unde erau deținute politic, celebrele Cluburi
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
le-a trăit cu bocancul pe grumaz, o viață în agonie înspre și la capătul lumii. Fiind în trenurile care pentru cei mai mulți nu avea bilet de întoarcere povestea cum în opririle lor prin gări prizonierii erau folosiți pe post de călăi. Cei cu stea rosie-n frunte îi cobora din vagoanele în care stăteau claie peste grămadă punându-i să spânzure preoți în sutane care erau hăituiți, adunați și legați mai rău decât animalele. Prizonierii erau obligați să-i atârne în
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
la răscrucea dintre drumuri Un armistițiu vreau cu tine! Eu să îți fiu precum un cântec, Tu - spectatorul surdo-mut Și îți promit: n-am să te-ntunec Cu simțăminte de-mprumut. Ce zici? Cădem la învoială? Știu că nu vrei, călău ce-mi ești! Te-ncearcă umbre de-ndoială Și recunoști: prea mult iubești! Că stau în tine adunate Trăiri ajunse-n apogeu Și mai zvâcnești spre libertate Și-atuncea dori în pieptul meu! Referință Bibliografică: Inimă captivă / Angelina Nădejde : Confluențe
INIMĂ CAPTIVĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369884_a_371213]
-
-ncepe să scadă, Rugina din frunze le face să cadă Și-i semn de cules pentru fructele coapte. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Departe-n adânc, miezul Căii Lactee Închide trimis de Artemis călăul Vărsându-și venin în Orion, iar răul, Otrava și Scorpio devin odisee. În alte legende se spune că-s vajnici Atenți păzitori lui Shamasa când zorii Se-nalță spre boltă și seara ori norii-l Recheamă și porții-i sunt
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
folosirea unei limbi străine, insul din conducerea neamului care se pleacă în fața acestor legiuiri. La fel este aspru interpelat și cel care consimte să uite propria sa limbă română, vorbind doar limba cea impusă de asupritor. Dau citire poeziei ,, Nefericitului călău”. Vedem în altă poezie intitulată ,,Au vrut”, tragedia unor români scoși cu forța din plaiul în care s-au născut. Aci se amintește mult acuzator exilul crud impus de comuniști, răpirea proprietății celui exilat, impunerea steagului roșu, distrugerea personalității românului
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
judeca Poate că cei ce ne cântă și recită „despre smerenie” nu sunt ușă de biserică din lemn. Dar mă tem să-i judec. Nu de ei, ci de El. De Cel care a „dezarmat” o ceată de judecători și călăi pregătiți să execute o păcătoasă prin câteva cuvinte scrise pe nisip și un îndemn simplu: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei”. Despre mine, El ar avea de scris nu cuvinte, ci tomuri. Așadar, nu
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
istoriei și pământul presărat cu nevinovate cruci ... - “morții măsii! mi se părea că șopteau printre dinți osândiții ce săpau lăcrimând groapa bietului nefericit Și poate nimic n-ar fi fost dacă “mamele” n-ar fi născut fii unii victime alții călăi nemiloși... Păsările cerului au stat de pază lângă leșurile atâtor cuvinte atârnând în lațul timpului fără rost ... - “morții măsii! părea ( că se mai aude) la marginea unui câmp părăsit și ... și scrâșnetul lopeților ce loveau cu furie într-un pământ
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
poet și medic / nebun (după cum se știe dintr-un arhicunoscut proverb hispanic), trapa îndemnând la urcarea „nevăzutei“ trepte, nu a „expresionist-nebănuitei“ lui Lucian Blaga, ci a celei «într-un elan oniric», deoarece deslușește pericolul „de a ceda“ presiunii „creatorilor“, în vreme ce „Călăul Liric“ - „înspiralat de «lehamitea de heruvim»“, însă bine „monitorizat“ de Eroul Liric - așteaptă „insuficient motivat“, „croșetând absent“, „deschiderea supapei“, contrabalansând, în murmurarea-i, acea spăimosă / alarmantă „șoaptă a trapei“: «venim, vuim / până la scăpătat» (O nevăzută treaptă, p. 5). În textul
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
De ce se-abat tornade din ceruri pe Pământ/ Și fratele meu, codrul, cade răpus de vânt?/ De ce nu ne mai leagă prin rădăcini adânci/ Aceleași idealuri de neam, ca niște stânci?/ De ce părem asemenea, dar suntem diferiți,/ Egali în aparență: călăi și asupriți?” E-atât de bine - (Floare Ranta Cândea) E-atât de bine/ să sar peste/ zi/ și să mi se facă/ foame/ astfel găsesc lumina/ din/ silabele tale/ printre pânze de ape/ sau de păianjen/ pun masa/ de lumânări
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
într-un joc nefericit sau poate o farsă a destinului, bătrânul bolnav continuă să-l terorizeze, fără niciun pic de scrupule, chiar în starea în care se află, pe doctorul care venise la patul lui să vadă cum se simte. Călău și victimă... Ura furibundă, patologică a neamțului împotriva evreilor, în puținele clipe de luciditate, ajunge la paroxism când își dă seama că l-a găsit pe Maor Gruber, victima lui și atunci și, așa cum se va dovedi, și acum. Rolurile
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
în puținele clipe de luciditate, ajunge la paroxism când își dă seama că l-a găsit pe Maor Gruber, victima lui și atunci și, așa cum se va dovedi, și acum. Rolurile sunt mereu inversate, așa încât nu mai știi cine e călăul și cine victima. Și în prezența asistentelor și a celorlalte cadre medicale, îl învinuiește pe Maor Gruber că a vrut să-l omoare. De parcă anume și-ar fi pus în gând să-l tortureze după zeci de ani, pe ultima
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Silver, asistenta șefă care lucra cu Maor Gruber de peste 30 de ani, îi conferă acestuia o relativă stare de liniște. Ca într-un joc nefast al sorții sau un coșmar teribil, Philbert Schirach îi prevesti doctorului sentința: „-Tu vei fi călăul meu, Maor Gruber! Tu vei fi moartea mea!” Și ceea ce prezise neamțul se adeveri, după ce Maor Gruber îi făcu acestuia un rechizitoriu aspru și după ce îl salvase de la infarctul suferit. Judecata se împlinise. Prin doctorul Gruber, rușinea și suferința întregului
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
atunci, în vremea războiului în Polonia, și peste ani, când nazistul nonagenar l-a sfidat și l-a provocat, reactivându-i dorința de răzbunare, dorința de a se liniști odată pentru totdeauna. Să analizăm puțin: dacă cei doi, victimă și călău, s-ar fi întâlnit în alte împrejurări, în alt loc și nu la spital și Maor Gruber, orbit de sentimentele pe care le nutrea de peste 40 de ani, îl ucide pe Philbert Schirach în alt mod, este oare mai puțin
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
când Gavriel își pierde firea în fața lui Luigi - un adolescent de vârsta fiului său, mort de tuberculoză și începe să blesteme războiul, pe nemți, totul, totul. Nu e de mirare nici că Maor Gruber, după 40 de ani, la provocarea călăului său nazist, care-l recunoscuse și acum se răzbuna (a câta oară?) pe el, strigându-i: „-Tu ești călăul meu! Tu ești moartea mea, jidan împuțit!”- are un acces de furie oarbă și-l deconectează de la aparate, numai ca să se
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
să blesteme războiul, pe nemți, totul, totul. Nu e de mirare nici că Maor Gruber, după 40 de ani, la provocarea călăului său nazist, care-l recunoscuse și acum se răzbuna (a câta oară?) pe el, strigându-i: „-Tu ești călăul meu! Tu ești moartea mea, jidan împuțit!”- are un acces de furie oarbă și-l deconectează de la aparate, numai ca să se sfârșească acest coșmar de o viață și să se împlinească destinul și prezicerea țigăncii Raisa, suportând apoi consecințele. O
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Scena terifiantă a executării celor doi tineri nevinovați, Ahava și Jean de către naziști îl distruge sufletește pe tânărul de 17 ani, Maor Gruber pentru că se petrecuse sub ochii lui îngroziți, de unde se afla, din spatele unui cărucior, protejat de umbră. Și călăul, acel Philbert Schirach, ofițerul neamț, conducător al ghetoului, în a cărui prezență nefastă Maor simțea fiori reci pe șira spinării și amețea ca de o lovitură nevăzută, fusese el însuși cel care apăsase pe trăgaci. Asta nu putea să-și
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
după următorul slogan, devenit crez: „Am puterea vieții și a morții asupra poporului polonez”, de fapt, asupra ghetoului varșovian. Și faptele pe care le știm deja din capitolul dedicat vieții în ghetou este relatat acum din punctul de vedere al călăului care se spovedește. E bine că autoarea a ținut să aibă, așa cum se obișnuiește din punct de vedere juridic, ambele mărturii. Război, viață și moarte, îngemănate, ură, dragoste, frică, mister. Orice am face și încotro ne-am duce, trecutul ne
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
ajungând la punctul culminant, la paroxism, cu pauze de efect și chiar cu toate efectele speciale specifice literaturii. Philbert Schirach își descarcă sufletul în fața vecinilor, ușurându-se de păcate și erori. Și anii s-au scurs într-o continuă căutare: călăul căutându-și victima; victima căutându-și călăul, unindu-i aceeași ură. Când îi pune din nou față-n față, deznodământul se produce. Se zice că moartea este aceeași pentru toți, dar fiecare moare în alt fel. Și tot ca o
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
pauze de efect și chiar cu toate efectele speciale specifice literaturii. Philbert Schirach își descarcă sufletul în fața vecinilor, ușurându-se de păcate și erori. Și anii s-au scurs într-o continuă căutare: călăul căutându-și victima; victima căutându-și călăul, unindu-i aceeași ură. Când îi pune din nou față-n față, deznodământul se produce. Se zice că moartea este aceeași pentru toți, dar fiecare moare în alt fel. Și tot ca o ironie, Maor Gruber are parte de moartea
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
față-n față, deznodământul se produce. Se zice că moartea este aceeași pentru toți, dar fiecare moare în alt fel. Și tot ca o ironie, Maor Gruber are parte de moartea care-l va elibera de podeapsă, de amintiri, de călăul său, de tot ce trăise până atunci. O carte răvășitoare, tulburătoare. O carte de maturitate, responsabilă. O filă de istorie însângerată. O filă din marele holocaust. Pe care Aurora Cristea ni l-a oferit spre meditare asupra condiției umane, în
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
După ce mi-ai incendiat trupul Până la ultimul os. Ia urna deci și umblă, Mergi până acolo Unde ți-am zis Primul Te iubesc! Răstoarnă acolo Toate sosirile și plecările Purificate pe rugul viselor uitate într-un alt timp. ÎNDRĂZNEALĂ Senin, călăul își ștergea Barda de sânge. Mai retezase un cuvânt Ce se crezuse rege. Un abur întunecat O arătare ca o pasăre de pradă Se ridica de pe leșul cald Alungând cuvintele Ce se adunau din spațiu Să petreacă la căpătâiul mortului
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
au consumat înaintașii... • Timpul te mângăie la față și te roade în adânc. • Fii demn de timpul tău. • Din timpii pierduți am putea construi multe catedrale. • Singurii iubiții trăiesc în afara timpului. • Omul este robul timpului. Leneșul toacă timpii morți. Un călău aduce ceasul rău. • Încă nimeni nu a reușit să oprească timpul, dar timpul a îngropat pe mulți. ------------------------------------------ Harry ROSS 20 februarie 2015 Israel Referință Bibliografică: GÂNDURI REBELE (7) - DESPRE TIMP / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1539, Anul
GÂNDURI REBELE (7) – DESPRE TIMP de HARRY ROSS în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370197_a_371526]