1,495 matches
-
deschizătura, nu cu gând să ne salveze, ci pentru a se adăposti în grotă cât stăteau să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că bunurile căzuseră pradă jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o cămașă din zale, o flintă scurtă, mai multe oglinzi, mătănii din mărgean și câteva cuțite cizelate, toate astea valorând cam cincizeci de dinari. Suveranul acceptă cu amabilitate acest dar, însă îi dărui omului, la rândul său cinci sclave, cinci cămile, o sută de colți uriași de elefant și, ca și cum toate astea nu erau de ajuns, mai adăugă echivalentul a cinci sute de dinari de aur în moneda țării sale. După ce l-am părăsit pe acest prinț atât de generos, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau mai puțin lungă, după starea de spirit în care mă găseam și potrivit ocupațiilor, dar întotdeauna rodnică. Deoarece întâlneam notabilități, ofițeri, slujbași ai palatului și făceam afaceri. Încă din prima lună, am izbutit să plasez într-o caravană de cămile, închiriată de negustori din Maghreb, o încărcătură de voal indian și mirodenii pe adresa unui neguțător evreu din Tlemcen. La rugămintea mea, el mi-a trimis un sipețel cu ambră de Messa. Între două afaceri, culegeam confidențe. Astfel am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
moscheea Ibn Tulun, în fața hamamului femeilor, unde Nur se pregătea să intre. Părea că șovăie. — Ai fi în stare să mă însoțești fără să pui nici o întrebare? — Până în China, dacă trebuie! Atunci, vino să mă întâlnești mâine dimineață, aducând două cămile și burdufuri pline, în fața Marii Moschei de la Ghizeh. Hotărât să mă țin de cuvânt, n-am întrebat-o încotro ne îndreptam, astfel că, după două ceasuri de drum, nu schimbaserăm decât câteva vorbe. N-am socotit totuși că încalc înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vezi construcțiile alea rotunde vii până aici în fiecare săptămână? S-a lăsat năpădită de un râs sincer și cuceritor, de care m-am simțit cu atât mai ofuscat. Ca să-mi arăt dezaprobarea, am descălecat și am pus piedică piciorului cămilei. N-a zăbovit să vină înapoi spre mine. — Scuză-mă pentru râsul meu. Am râs pentru că ai zis că-s rotunde. N-am născocit eu asta. Ibn-Battuta, marele călător, spune chiar așa: piramidele „au formă circulară“. — Asta pentru că nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre minunile lumii. Cu siguranță le-a fost încredințată și vreo funcție, dar ăsta nu era decât un pretext oferit de prințul din vremea aceea. Ajunseserăm în creștetul unei coline și piramidele se detașau limpede în zare. Și-a oprit cămila și a întins mâna spre răsărit, cu un gest atât de emoționat, că devenea solemn. — Multă vreme după ce casele noastre, palatele noastre și noi înșine vom fi dispărut, piramidele acestea vor fi tot aici. Oare nu înseamnă asta că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și la o parte vălul, mi-a pus un sărut pe buze. Doamne, aș fi rămas așa până în ziua Judecății! Nu eu m-am desprins de buzele ei; nici ea nu s-a despărțit de mine. Vina a fost a cămilelor care s-au îndepărtat prea curând una de alta, amenințând să ne dezechilibreze. — Se face târziu. Dacă ne-am duce să ne odihnim? — Pe piramide? — Nu, ceva mai departe. Există, la câteva mile de aici, un sătuc unde locuiește dădaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care am sărutat-o. Selim purta pe deget un inel din argint, cu o lucrătură grosolană, dăruit, mi s-a spus, de către un astrolog. Când m-am ridicat, un paj m-a înveșmântat într-o robă lungă din păr de cămilă, apoi m-a poftit să-l urmez. Întrevederea se încheiase. Discuția putea începe, într-o altă încăpere, cu consilierii. Abia de am participat. Rolul meu era acela de a reprezenta, nu de a negocia, cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese înlocuită cu o semilună din aur; se șoptea în jurul meu că schimbarea fusese poruncită în urma unei scrisori primite de la otoman, care punea la îndoială zelul religios al lui Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din oțel încrustat cu aur. Mai departe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înainte de a merge la rugăciunea de seară într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
kebab cu pește. La pomfret, la bekti, la ruhi. La bancuri de creveți mustăcioși. La midii gumate. Se gândea la mâncare din abundență, în toate formele pe care aceasta ar fi putut să le ia. La schinduf și lapte de cămilă, la cartofi dulci și porumb. La mango și la nuci de cocos și la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului. La nuci, încrețite în cojile lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plăcea să creadă că Sampath încă îl aprecia și învăța de la bătrânul său tată. Dacă te străduiești suficient, ceva tot iese. Tu însuți știi bine că - — Olarul face oala dintr-un bulgăre de țărână. Un pictor pictează cu urină de cămilă. Un cerșetor întinde mâna goală, spuse Sampath, terminând fraza într-un mod atât de ușuratic, că domnul Chawla fu luat prin surprindere de obrăznicia fiului său, dar își susținu din nou punctul de vedere. — Ideea e să lucrezi cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Își ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aveau nici un haz. — Ia te uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de care n-avea nevoie și pe care Îl vîntura ca pe-o cîrjă de cardinal. Taică-tu nu este, Daniel? Îmi pare rău, don Gustavo. S-a dus la un client și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
inel la absolvirea Academiei de Poliție, în ’34, după aceea tot mai gras și mai bine îmbrăcat, pe măsură ce fotografiile marcau salturile în timp, cu activitatea de la Diviziile Fraude și Înșelătorii, Jafuri, apoi Narcotice, cu sacouri din cașmir și păr de cămilă și cu privirea aceea ușor nervoasă, tipică recuperatorilor de pretutindeni. Apoi sergentul detectiv Turner Meeks într-un pat de spital de la Queen of Angels și mai mulți superiori în jurul lui, arătând spre rănile cărora polițistul le supraviețuise, în timp ce el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit-o prin deșert. M-a cuprins panica. Nu știam cum să mă întorc, iar cămila nu pricepea ce-i spu neam, nu era poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit-o prin deșert. M-a cuprins panica. Nu știam cum să mă întorc, iar cămila nu pricepea ce-i spu neam, nu era poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane de cămilă. Mai bine hai în Canada, cea galbenă și porto calie, unde primăvara strălucesc toate ca aurul. Preferi să hoinărim prin Scoția, pe întinderile
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit-o prin deșert. M-a cuprins panica. Nu știam cum să mă întorc, iar cămila nu pricepea ce-i spu neam, nu era poliglotă. La masă nu mâncam decât ciolane de cămilă. Mai bine hai în Canada, cea galbenă și porto calie, unde primăvara strălucesc toate ca aurul. Preferi să hoinărim prin Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mai În față. - Acum lăsați-ne singuri. Iar tu, căpitane, ai un divan În dreapta. Așază-te. Oană se așeză și Îl privi cu curiozitate pe omul din fața lui, care stătea Întins pe un alt divan acoperit cu o piele de cămilă tivită cu fir de aur. Era Îmbrăcat cu o tunică roșie, lungă până peste genunchi, strânsă cu un brâu lat, de mătase galbenă. Purta șalvari negri și În picioare avea papuci de catifea neagră, cu vârful Întors și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai văzuse suflet de om de o zi și jumătate. Treptat, reuși să distingă niște bărbați, probabil săteni din Rajput, după cum arătau, ducându-și cămilele și escortând un palanchin cu perdele brodate, purtat pe umeri cu poticniri, de patru dintre ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită pentru că nu li s-a scos piedica de la picioare. Servitorii aleargă care încotro, în jurul bagajelor. Moti Lal continuă perseverent să discute cu Forrester, care descalecă și scoate șaua de pe cal. Moti Lal nu este stăpân aici, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apă, chiar în fața lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să numească ceea ce vede. Apoi, este înghițit de torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita zâmbește când noaptea explodează în rafale colosale, cu o forță după care a tânjit dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se manifeste, ar fi deranjat mai puțin. N-au ținut cont de puterile tămăduitoare și miraculoase ale Surorilor și ale șefei lor, maica Agnes. Aceasta, o călugăriță corpolentă din Slovenia, cu fața ca o nucă decojită și temperamentul unei cămile dintr-o turmă, nu avea trac în fața nebunilor. Își baza știința pe obiceiurile tradiționale din satul dur de munte de unde venea și instituise rapid un regim de băi reci, încarcerare și invective religioase, care, după cum se dovedi, aveau efecte uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apară unii care-și construiseră o poziție profitabilă, speculând în Societatea Șopârlei că Chapel ar mai avea de dus o viață lungă și sănătoasă. Trebuia să caute semnele. De exemplu, când i s-au oferit organele masculine tocate ale unei cămile, pentru a le mânca, acesta a fost semnul schimbării în bine. Dacă se pusese la început problema apei, acum i se ofereau glande, care să-i dea putere de procreere. Profesorul Chapel avusese întotdeauna o dispoziție flegmatică și a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]