2,073 matches
-
vânt, aștept acum printre tăceri să picur mierea în cuvânt. o șoaptă umblă peste tot și un sărut rămas pe buze, cum totul a trecut ca ieri, ca zborul unei buburuze. am răsturnat grămezi de vise cu dorul drag la căpătâi, cărările mi-au fost închise de născătoarea cea dintâi. îmi pleacă visul cu iubiri spre înălțimile albastre, singurătatea toamnei mele e semnul răstignirii noastre. miercuri, 23 octombrie 2013 Referință Bibliografică: singurătate / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SINGURĂTATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352508_a_353837]
-
mulți miniștri și mă gândeam cum au putut oamenii aceștia să conducă țara, cu această micime de suflet și de caracter, că acolo, săracii, își dădeau arama pe față, povesteau tot. Am văzut un general care a furat ceapa de sub căpătâiul uni țăran, motivând că nu putea să reziste de foame. Închisoarea a fost o școală extraordinară, o școală spirituală. Suferința fizică nu conta, chiar la Pitești, cu toate că aici am fi dorit să murim cu toții, numai să scăpăm de chinurile reeducării
DESPRE ADEVARATA RUGACIUNE, CARE NU TREBUIE SA SE SFARSEASCA NICIODATA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350477_a_351806]
-
moți nu se cunoaște nici până în ziua de azi. Crucea de piatră care și azi străjuiește mormântul eroului a fost donată preotul din Țebea, Iosif Tisu. Era crucea pe care o pregătise pentru el însuși, dar a pus-o la căpătâiul lui Avram Iancu. Placa din marmură albă de pe mormântul lui Avram Iancu a fost pusă la 1 noiembrie 1931. Cei care au pus această placă sunt renumiții istorici Gheorghe I. Brătianu și Constantin C. Giurescu. Ea a fost sculptată de
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
de-a-ndărătele cu groază cei doi țigani se apucă să destupe, tremurând, unul dintre butoaie spre a se constata în fața poporului suveran infamia reacțiunii și a generalului Solomon. Pe când toate inimile bat cu putere țiganii ferăstruiesc cu blândețe cercurile de la un căpătâi și apoi, cu un piron ridică dulce fundul de sus al butoiului.” Psihoza unui atentat terorist din partea infamei reacțiuni se dovedește a fi falsă. Falsa alarmă se transformă într-o adevărată butadă. Dând la o parte capacul butoiului se constată
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
și Georges Simenon. În ceea ce privește poezia, are o adevărată pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson și Ezra Pound, iar în pictură pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier și Elisabeth Louise Vigee Le Brun. Pe lângă artă, una dintre preocupările de căpătâi ale Corinei Lupu sunt lucrurile spirituale. Dragostea pentru Dumnezeu, studiul Bibliei și închinarea fac parte din viața ei obișnuită de credință. Apartenența la o biserică creștină îi aduce liniște și pace interioară și o susține pe calea vieții. În afară de Cartea
ATUNCI CÂND AUTENTICITATEA ŞI PROSPEŢIMEA DEVIN O EMBLEMA ÎN RIME. DESPRE POEZIA CORINEI LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351517_a_352846]
-
al împăratului Franz Iosef și al împărătesei Elisabeta (cunoscută sub numele de Sissy) - este mezinul familiei, având două surori mai mari. Rudolf îi seamănă mamei sale, ale cărei pasiuni - poezia, filozofia, călăria, colecționarea de obiecte - devin și preocupările lui de căpătâi. În contrast cu atașamentul pe care îl are față de Elisabeta, arhiducele trăiește un profund sentiment de înstrăinare față de tatăl său. Legătura dintre ei devine de-a lungul anilor, tot mai rece și mai tensionată. Ideile conservatoare ale împăratului Franz Iosef nu se
PUNCTUL TERMINUS AL UNEI CUTREMURĂTOARE POVEŞTI DE IUBIRE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 107 din 17 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350802_a_352131]
-
trece prin sânge orice întâmplare și doar ei pot auzi uruitul fără echivoc al singurătății, cu cea mai mare acuitate și intensitate: “știi... / lumina o pot țese din ochi de licurici / întunericul din oglinzi sparte / stelele le pot trage sub căpătâi / dacă depărtarea vrea sa rămână acolo / fluturi...mai am câțiva / suflu cu iubire peste ei / și-i redau curcubeului // din mine pot face orice / lacrimi fericire zâmbete uimire / aer apa foc vânt prin cuvinte / atingere risipire copac din ghindă / le
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
care invocăm ajutorul lui Dumnezeu în toate momentele din zi - dimineața, la prânz, seara, înainte și după ce mâncăm -, la plecarea în călătorie sau la mutarea într-o casă nouă s.a.m.d.. Aceste rugăciuni, pe lângă slujbele religioase, constituie momente de căpătâi în viața noastră. Prin rugăciune cerem lui Dumnezeu să ne ajute, să ne însoțească mereu. Și cum avem nevoie permanentă de ajutorul lui Dumnezeu, înseamnă că și rugăciunea noastră trebuie să fie permanentă. Dar cum putem oare să ne rugăm
INTERVIU CU Î.P.S. ACAD. PROF. UNIV. DR. IRINEU POPA – ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ŞI MITROPOLITUL OLTENIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346423_a_347752]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 403 din 07 februarie 2012 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA Când iese frunza la răchită, Cu verdele atât de crud Și e câmpia iarăși înverzită, Frumoasă ca un tânăr nud. Îmi pun câmpul așternut, Căpătâi snop de strujeni Și mă văd la început, Mic copil la Rădășeni. Îmi vreau cenușa risipită, Prin glodul satului natal, Prin pâraie pline de răchită, Pe unde cânta cândva LICAN. Aprilie 2003 Referință Bibliografică: Primăvară / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346620_a_347949]
-
trecut prin multe școli lumești, românești și americane, lustruind cu vorba, gândul și simțirea urmele Sfinților Părinți, dar și a celor jerfiți pentru crezul lor. Iată pentru ce am cutezat să așez în aceste pagini modeste gânduri, drept ofrandă la căpătâiul sufletului plecat. DUMNEZEU SĂ-I DEA ODIHNĂ VEȘNICĂ! ------------------------------------------------------------------ [1] Bartolemeu Valeriu Anania, Psaltirea, Arhidiecezana Cluj, 1998, p. 5 [2] Mitropolitul Bartolomeu Anania, pe numele său de mirean, Valeriu Anania, s-a născut la data de 18 martie 1921 din părinții
I.P.S. BARTOLOMEU ANANIA, GRĂITOARE I-A FOST UMBLAREA de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346649_a_347978]
-
un clasic simț al echilibrului și o eleganță căutată a expresiei”. De precizat că sub influența culturii și civilizației chineze, care devenise covârșitoare încă din secolul al VII-lea, Japonia - ne înștiințează Stanca Cionca în Prefața la cartea Însemnări de căpătâi a curtezanei Sei Șōnagon - „împrumutase într-un proces abrupt întreaga structură politică și administrativă a statului chinez, copiind sistematic formele unei civilizații superioare și mult mai vechi decât a sa, de la organizarea curții până la universitatea imperială, de la proprietatea asupra pământului
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
să sară din așternut chiar și la miezul nopții) și dansul (la curte se dansa după moda chinezească și coreeană). Dar preocupările de căpetenie ale acestei societăți se îndreaptă spre îmbrăcăminte și, mai cu seamă, spre literatură. Textul Însemnărilor de căpătâi acordă mult spațiu descrierilor vestimentare, întrucât în acel veac în care gustul ales devenise supremul criteriu de valoare, combinația culorilor avea o atare importanță, încât cea mai mică greșeală în potrivirea cămășilor și rochiilor (așezate una peste alta precum foile
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
Izumi Shikibu, tocmai datorită scrierii kana, scriere folosită mai ales de femei, deoarece bărbații continuau să scrie chinezește, aceasta fiind limba utilizată în actele oficiale. Stanca Cionca ne mai spune și cărui fapt se datorează importanța pe care Însemnările de căpătâi o dețin în literatura japoneză: „Până astăzi numele autoarei e pomenit alături de al doamnei Murasaki, creatoarea capodoperei necontestate a prozei clasice, Genji, iar textul Însemnărilor, model de stil și de limbă curată, aproape lipsită de sinisme, este locul clasic al
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
greu de asimilat cu schița, nuvela sau romanul) urmează coordonatele fundamentale ale prozei japoneze, stabilite în urmă cu mai bine de un mileniu în Jurnalul curtezanei Izumi Shikibu, în Povestirile despre Genji ale doamnei Murasaki Shikibu și în Însemnările de căpătâi ale lui Sei Șōnagon. După părerea Stancăi Cionca, scrierile lui Yasunari Kawabata rulează pe două coordonate majore ale prozei clasice: “sentimentul acut al naturii” și “afirmarea senină a vieții, dublată discret de recunoașterea perisabilității tuturor lucrurilor, de familiaritatea uimitoare cu
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
cele două frumoase murise în somn, moarte care vine după aceea a unui bătrân client. --------------------------------------- Bibliografie: 1.Kawabata, Yasunari - Sembazuru●Vuietul muntelui, Editura Minerva, București, 1973 2.Kawabata, Yasunari - Frumoasele adormite, Editura Humanitas, București, 2009 3.Șōnagon, Sei - Însemnări de căpătâi, Editura Univers, București, 1977 George Petrovai Sighetul Marmației noiembrie 2012 Referință Bibliografică: George PETROVAI - YASUNARI KAWABATA ȘI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 695, Anul II, 25 noiembrie 2012. Drepturi de
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
broboane de sudoare Din icoana unui sfânt, Mamă, spune-mi ce te doare? Maica mea dinspre pământ! Ard aducerile-aminte, Toate-s necăjite, știu, Dar până mai am cuvinte Niciodată nu-i târziu! Ochii tăi cuminți ascultă Cum le scriu la căpătâi, Poezia mea e multă, Multă mamă să rămâi! Cine vrea să mi te cheme Dinspre viață înapoi? Unde-mi spui că pleci de-o vreme Îmbrăcată-n haine noi? Curg broboane de sudoare Din icoana unui sfânt, Mamă, spune-mi
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
frunteochii plăngeau cum plânge cuțitul în gâtul dobitoaceișiroind sânge... XIV. LA MOARTEA SOTIEI MELE, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013. iată această izbândă a nopții aceasta ningere a pietrei pe care o așez căpătâi ochiului din mine el nu plâge s-a secătuit s-a făcut noapte secunda în care se izbesc fluturii s-a facut liniște piatra de măcinat copitele de cal s-a făcut că mă iubești moarte dar m-ai înșelat
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
omul - răstignit pe crucea de carne a prezentului. *Ce cutezanța! Să pui stavila veșniciei cu crucea ta de carne vremelnica! *Isus Cristos a biruit moartea pe cruce. Crucea este semnul, nu al morții, ci al biruinței. Se așează cruce la căpătâiul unui mort, nu pentru că i s-a sfârșit viața pământeasca, ci, ca prin această cruce, pe care a dus-o cât timp a trait, poate sa biruie moartea și să înceapă adevărată viața. *Crucea înseamnă, de fapt, Înviere din morți
MEDITAŢII PE MUNTELE CRUCII de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352156_a_353485]
-
bat stârnind minutul / În care-ntrezărind necunoscutul / Ce sunt — parcă mă vântur prin blestem / Și-n nopțile din mine mi te chem. Atâtea ape mor pe căi de ape... / Cad frunzele din cer tot mai aproape ... Ceasuri atâtea-mi bat la căpătâi... Tu fragedă lumină îmi rămâi.” ( Atâtea ) Astea sunt instrumentele filosofiei, care se potrivesc și la poezia lui Adrian Erbiceanu. Ar mai trebui să pomenesc aici de ritm, de armonie, dar nu este nevoie, pentru că, în cele din urmă, și finitul
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
l-am cunoscut pe Stan Ioan Pătraș, cel care a creat acest renume al cimitirului din localitate. Sculptorul, pictorul și poetul popular cu un talent și umor deosebit care a reprezentat în imagini colorate, în versuri sculptate pe troițele de la căpătâiul morților de un colorit aparte. În atelierul său, în afara muncilor agricole, a fost un pictor și un sculptor iscusit, talentat, mobilizând în jurul lui mulți oameni, dorind continuitate, având dezvoltat simțul umorului țărănesc. A conceput ca crucea de la căpătâiul mortului să
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]
-
troițele de la căpătâiul morților de un colorit aparte. În atelierul său, în afara muncilor agricole, a fost un pictor și un sculptor iscusit, talentat, mobilizând în jurul lui mulți oameni, dorind continuitate, având dezvoltat simțul umorului țărănesc. A conceput ca crucea de la căpătâiul mortului să fie pictată și sculptată cu fel de fel de epitafuri vesele specifice vieții celui care este înmormântat cuprinzând un tonic în fața morții știind că cimitirul nu e loc de veselie. Reprezintă această versificație profunzime și nu necuvință în fața
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]
-
ale arhitectului Herman Bolle. Zidurile care împrejmuesc cimitirul ca pe o cetate sunt acoperite în întregime de iederă. Aici, ca și în alte cimitire ,mari sau mici ca suprafață ocupată, pietrele funerare marchează trecerea prin viață a oamenilor. Epitafurile de la căpătâiul lor reprezintă înțelepciuni ale vieții. Cimitirul devine astfel o adevărată istorie, o artă prin ornamentele sale practicate în lemn sau marmoră, monumente funerare, indiferent de religie. Este printre rarele cimitire unde germanii nu au distrus mormintele evreilor. Am remarcat un
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]
-
Mi le-a dezvăluit fără menajamente”. Dialogul continuă cu evocarea primei sale învățătoare, doamna de Branzky, o personalitate originală și puternică. „Vorbea vreo opt limbi, citise toate cărțile, avea un caracter de fier și o inteligență sclipitoare. Cartea ei de căpătâi era Cântecul Nibelungilor. Cred că îl știa pe dinafară și că, în taină, se închina zeilor Walhallei. Mi-a dat între 8 și 12 ani, să citesc capodoperele literaturii universale, toate, fără cruțare, pe nerăsuflate: Tasso, Camoens, Goethe, Shakespeare, Balzac
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
toți slujitorii ei”, spunea localnicul, care făcu la un moment dat o pauză, privind în larg muntele abătut de nevoile timpului, șoptindu-mi apoi: „de când regina a plecat dintre cei vii umbra Doamnei nu a mai apărut, ci doar, la căpătâiul ei, în trenul acela care îi aducea trupul fără viață, trecând prin Cernăuți. Iar asta a spus-o doamna și medicul care se aflau lângă ea în ceasul morții”. Tăcu. Făcurăm câțiva pași după care vocea lui obosită de astă
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
poale umplute cu verze îndesate sângele circulă anevoios dacă stai, mori, îi zise doctorul La opt dimineața pornește la drum lung între două blocuri ca niște cazarme eroina pașilor cunoaște crăpăturile fără rost cuvintele bătrânilor în trecere glasul pârâului de la căpătâiul căsuței din sat vocea apei fără de care seara adoarme greu În piept riduri pergamentizate pe față ochelari fumurii, o apără de soare privirile n-o mai deranjează de mult nu știu ce gândește dar are soluții trotuar, bordură, cotitură capota mașinii roșii
PĂŞEA ÎN ORÂNDUIRI NUMAI DE EA ŞTIUTE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356355_a_357684]