2,573 matches
-
Auzi că se mărită fata lui cutare! Eu, un fel de visător peste zări de nesomn, mă credeam un donjuan în căutarea fericirii. Caii cu căruța au dat buzna în curtea Căprioarei, împingând cele două porți în lături. Doamneee- iese Căprioara închinându-se- voi ați înnebunit, ați speriat satul, tata și mama au rămas muți când v-au văzut la poartă. Curte mică, strânsă, toamna fluturau frunzele pe sus luate de un vânt puternic, casa în vârful unui deal cu o cameră
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
mai avem și noi, că cealaltă a fugit cu un popă peste râu, în celălalt sat. Noi nu vă luăm fata cu sila, intervin eu, am iubit-o și am venit pe la ea. Dacă nu se poate, nu se poate. Căprioara îmi face cu ochiul. Colegul meu scoate brișca din curte și pleacă. Luase clopoțeii de la cai și o zbughise pe drumul plin de praf. Dar hai fiule în casă, intervine, taică-său, să vorbim și noi ca oamenii. De unde ești
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
demult, mergeam cu poșircă, erau alte timpuri... Am urcat pe prispă, apoi am intrat în casă, o cameră mică căreia îi atingeam grinzile cu capul. Voiam să mă odihnesc puțin. Mă săturasem de hurducăitul căruței prin praf, îi fac semn Căprioarei că vreau să rămân singur cu ea. Îmi dădeam seama că sunt ultimele clipe petrecute împreună. O priveam și mi se părea mai frumoasă. Avea dreptate tata, că frumusețea înșală. Când iubești o femeie frumoasă te ia apa, vezi altfel
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
melodie zglobie, bătând în tinichelele de fier ale acoperișului casei. Ce dracului era cu mine aici, mă întrebam, în glastră la fereastră o floare albastră, toamnă albastră, viață albastră, munții răsfrângeau înaltul, foram pulberea de stele și patima ființei mele, Căprioaro, într-o zi ne vom întâlni la răscrucea infinitului, ne vom strânge mâinile și ne vom aminti de nebunia noastră. Era iubirea vinovată, carnală, plină de toți deavolii din lume, din care nu puteam ieși ușor. Prima femeie te obsedează
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
nicio supărare, îi răspund eu după ce trag o gură de rachiu, eu am venit c-o iubesc și am vrut s-o mai văd. Poate pentru ultima dată. Toamnele din vin din lucruri simple, cu iubire și destin. Lacrima ta Căprioară, e un semn de adio. Plângea, am văzut-o, plângea printre zâmbete și înghițea dumicății cu greață. Tâlharo, îmi venea să-i strig, îți aduci aminte când m-ai păcălit prima dată că ți-am deschis fecioria și mi-ai
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
până ne îmbătam unul de altul. Poate veți zice: dansul deșertăciunii! Ciudatul meu zeu Verlaine mă pândea peste tot. Fior nou, muzică nouă, univers vrăjit de tragedia unui Crist al idealului neîmplinit și al iluziei. Și acum în pat cu Căprioara priveam pe geam, zdrențe de nori, stele negre, lumi oloage, îmi strigau numele: Abel, nu există nici un zeu etern, lumea îi iventează mereu, lumea nu rămâne niciodată vie, lumea se primenește, oamenii se duc...vin alții, așa e viața. Am
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
lumi oloage, îmi strigau numele: Abel, nu există nici un zeu etern, lumea îi iventează mereu, lumea nu rămâne niciodată vie, lumea se primenește, oamenii se duc...vin alții, așa e viața. Am rămas ca un Dumnezeu fără cer doar cu Căprioara în brațe, strângând-o ca pe un trofeu pe care simțeam că-l pierd. Parcă, deși cu ea, rămăsesem singur între ieri și azi, cu cerul gurii uscat de ciudă. Au venit zorile, hai să ne sculăm, a zis ea
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
am ieșit afară. Soarele răsărise dincolo de munți, razele lui erau parcă lasere îndreptate spre noi. Niște frunze agonice bătute de vânt prevesteau o toamnă cu năbădăi. Mi-a zis mătușa că vrea să te cunoască și ea, mi-a spus Căprioara, trebuie să dăm și pe la ea. E o fire ciudată, a fost până decurând la mănăstire și a venit acasă, dar stă îmbrăcată tot cu straiele de călugăriță. Am dat, era o femeie veștejită de vreme, avusese, ne-a povestit
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
povestit ea, o dragoste neîmplinită pentru care se călugărise. O iubire tragică, maică, ne-a zis pe scurt, acel bărbat a fost omorât de lotrii din munți. Era legată cu cătușele singurătății, biciuită de amintiri stranii. Am privit-o pe Căprioara, semăna cu ea. Mă gândeam că mâine se va întâlni cu acel vecin care zice că s-o ia de nevastă. Va avea și ea soarta mătușe-si? Am plecat mai departe prin niște porumburi uscate până la gară la tren. Treceam
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
prin niște porumburi uscate până la gară la tren. Treceam printr-un câmp pustiu. Am oprit la umbra unor salcâmi și ne-am mai iubit pentru ultima dată. Bătea vântul, praful se ridica în slăvi. Câteodată aș fi vrut ca acestă Căprioară să aibă mai mult de paisprezece ani, să fie mai puțin inteligentă și mai degrabă castă, să umble desculță prin iarbă și s-o străg vulgar „nevastă”. Dar n-a fost să fie. A venit trenul care n-a stat
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
de amfora.” etc. - „Later on we met more often./ I stood on one side of the hour,/ you on the other,/ like two handles of an amphora.” etc. Exact cum sperăm, din antologie nu lipsește Nicolae Labiș. Poemele sale Moartea căprioarei și Dans, scrise cu spectaculosul sau talent, îi vor încântă, n-am nicio îndoială, si pe cititorii de limbă engleză. Din Grigore Vieru aș fi ales una sau două dintre emoționantele poezii pe tema mamei; autorul antologiei a preferat Basarabie
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
Ca un dor, în colivie - Îngânată șoaptă vie, Murmurată-n frunze, salbă Peste ochi, legată mie - Negri ochi, în zarea albă - În fântână, argintie Boltă-n fagure de stele, Gură dulce, la chindie, Zbor zvârlug de rândunele - Pas mlădiu de căprioară În izvor, clătindu-și ochii, Trup de stea în dulcea-amară Unduire-n mări, sub rochii - Te respir, necuvântato, Te iubesc, nemărginito, Ființa ta de iarbă, iat-o, Ca un spic în rod, iubito ... 8 decembrie 2011 Referință Bibliografică: FIR DE
FIR DE IARBĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351431_a_352760]
-
mai are înțeles de păcat, ci de virtute; cuplul, unitatea desăvârșirii, este generator al acestei iubiri, chiar fizice, virtuoase. În „Cântarea cântărilor” el o vede pe ea femeie și înger totodată: „Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre asini. Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie. Cât de frumoasă ești, tu draga mea, fără nici o
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
după topirea zăpezii, prin pădure ies diferite gingașii colorate. Pădurea e compusă aproape în întregime din conifere. Copacii cam piperniciți, răsuciți de uscăciunea verii sau a frigului iernii. Unii au forme de-a dreptul bizare. Interesant aici că cerbii și căprioarele, vin la turiști și le iau mâncarea din mână. Tot așa de prietenoase și obișnuite cu publicul sunt și veverițele. De câte ori mă duc acolo, iau nuci sau alune pentru ele. Deasupra acestor prăpăstii, planează maiestuos niște corbi mari care-și
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
Toate Articolele Autorului LUPUL SUR Lupul sur era un lup bătrân, șeful haitei, care vâna în pădurea unde bunicul era pădurar. Într-o zi, când bunicul dădea o raită prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
sur era un lup bătrân, șeful haitei, care vâna în pădurea unde bunicul era pădurar. Într-o zi, când bunicul dădea o raită prin pădure, pentru a verifica locurile de adăpost și hrană pentru căprioare, a zărit pe colnic, o căprioară sfâșiată de lupi. Bunicul s-a apropiat de trupul fără viață, l-a privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
privit îndelung cu milă, apoi, la auzul unui urlet prelung, privi încruntat spre locul de unde acesta venea, spunându-și ca pentru sine:"Lupul!" Din acea clipă, bunicul a hotărât să stea la pândă pentru a vâna lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, precum și în iernile trecute. Era o noapte albă ca lumina zilei, pădurea fiind înveșmântată în alb cu scânteieri de diamant. De cu ziuă, bunicul și prietenul lui, au pregătit capcana pentru lupi. De fapt, au folosit resturile
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
lor. Apoi, s-au urcat într-un tufan bătrân, unde au așteptat să vină lupii. S-au așezat confortabil pe o creangă solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La miezul nopții, lupul bătrân se apropiase de resturile căprioarei pe care le mirosea cu prudență, ascultând cu atenție zgomotele pădurii...Era o noapte geroasă de-ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
Prototip perfect de soacră... Ești paradoxal de caldă Dar închisă-n strat de straturi, Ca un fel de Esmeraldă Greu de prins în puf de paturi, Regii-n lacrimi de o scaldă Și nimic nu dă, doar... sfaturi. Ești o căprioară rară Nevânată, nerăpusă Ce-a-nvățat să fie fiară, Ca leoaica nesupusă Ucigând decât să moară, Sperând că va fi sedusă... Ești provocator de castă Și habotnic de perversă... Bucurie și năpastă, Curcubeu dar și aversă, Peșteră și vârf de
EŞTI CUM EŞTI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351649_a_352978]
-
poezia ”Hoțul”, trecerea se face de la rece la liric: „În camera mea/ nu a intrat/ nici un hoț!// Nu lipsește nimic!// De ce mă simt / totuși/ furat de amintiri?”. O variantă mai puțin abruptă dar începând de la lirism, se află în poezia „Căprioara nebună”: „Culcat, / stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei
GEORGE ROCA – POEME CIFRATE MULTILINGVE de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346712_a_348041]
-
mă simt / totuși/ furat de amintiri?”. O variantă mai puțin abruptă dar începând de la lirism, se află în poezia „Căprioara nebună”: „Culcat, / stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiu virtual.” În contemporaneitatea care-mi aparține, am văzut poeți acaparând duiosul stil clasic și poeți
GEORGE ROCA – POEME CIFRATE MULTILINGVE de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346712_a_348041]
-
Ce-n dragoste-ar fi dornic Ai buze pline de amor Care surâd giocondic... Ai păr frumos purtat în plete Curgând pe umerii-ți golași Ce pot așa ușor să-mbete Priviri și gând de-namorați... Tu ai picior de căprioară Vioi și fraged, tineresc Ai umblet suplu de fecioară În mers ce pare îngeresc... Ai tot ce datu-ți-a natura Ai tot ce poate fi frumos Ai vorba dulce, dulce gura, Dar ai un suflet nemilos... Ai inimă ce
STATUIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346728_a_348057]
-
pe pamant când la copii aud cântec sfânt aud brazii păstrător de cântec când Iisus se plămădește-n pântec simt în Colinde cuvinte cu mister când le aud Lerul-Ler... coboară pădurile pe poteci neoprite și bradul se-npodobește cu fructe-mplinite; când căprioara amușinează peste timp pericolul armei venite din Olimp. De n-ar fi fost Iisus cum este n-am fi pus Colindul în poveste de n-ar fi fost El borna de început, noi am fi rămas mulaj de lut în
COLINDUL LINDA-LIND de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351039_a_352368]
-
APELOR LINIȘTITE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 364 din 30 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Artur, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care
ARTUR, FIORD AL APELOR LINIŞTITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351099_a_352428]
-
Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care alunecă fregate de idei, Le dedic lui Artur,din păcate tot mai rare, Când plâng în mine cohortele de miei. Al.Florin Țene
ARTUR, FIORD AL APELOR LINIŞTITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351099_a_352428]