KorAP: Find »[drukola/base=cărăuș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...81 >

2,014 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

tatălui meu - e mort de două luni și noi încă îl purtăm pe drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea cărăușilor pe care i-am angajat să care sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte, tata nu a fost un om fericit. A fost în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea cărăușilor pe care i-am angajat să care sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte, tata nu a fost un om fericit. A fost în mod repetat retrogradat din cauza slabei prestații în suprimarea răscoalelor țărănești din Taiping. Abia mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de muște se țin după sicriu. De fiecare dată când cărăușii fac o pauză, muștele acoperă capacul ca o pătură. Mama ne roagă pe mine, pe sora mea Rong și pe fratele meu Kuei Hsiang să nu lăsăm muștele să se apropie. Dar noi suntem prea istoviți ca să ne ridicăm brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
golașe, care se întind milă după milă. Nu există decât foarte puține hanuri. Cele pe care le-am întâlnit erau năpădite de păduchi. — Ar fi bine să ne plătiți, sau va trebui să cărați sicriul chiar dumneavoastră, doamnă, îi zice cărăușul-șef mamei când o aude plângându-se că portofelul ei e aproape gol. Mama începe din nou să suspine și zice că soțul ei nu merită asta. Nu obține nici un fel de compasiune. În zorii zilei, cărăușii abandonează sicriul. Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
doamnă, îi zice cărăușul-șef mamei când o aude plângându-se că portofelul ei e aproape gol. Mama începe din nou să suspine și zice că soțul ei nu merită asta. Nu obține nici un fel de compasiune. În zorii zilei, cărăușii abandonează sicriul. Mama se așază pe o piatră, lângă drum. În jurul gurii are un inel de răni care înmuguresc. Rong și Kuei Hsiang discută despre îngroparea tatălui nostru acolo unde suntem. Eu nu am inima să-l las într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
toate bunurile familiei, dar tot nu ne-am putut achita datoriile. Ieri, mama a vândut ultimul ei lucru: suvenirul de nuntă primit de la tata, un ac de păr în formă de fluture, făcut din jad verde. Înainte de a ne părăsi, cărăușii au dus sicriul pe malul Marelui Canal, astfel încât să vedem bărcile în trecere, de unde am putea obține ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Zice că e de la taotai-ul orașului din apropiere. Alerg speriată la mama, care deschide pachetul. Înăuntru sunt trei sute de tael-i de argint. — Cu siguranță că taotai-ul e prieten cu tatăl vostru! țipă mama. Cu ajutorul călărețului, îi angajăm din nou pe cărăuși. Numai că norocul nostru nu ține mult. Câteva mile mai încolo suntem opriți de un grup de bărbați călare conduși de către taotai-ul însuși. — S-a făcut o greșeală, zice el. Călărețul meu nu a dat tael-ii familiei care trebuie. Auzind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
a închiriat un palanchin cu scaun pentru a mă duce. E împodobit cu o țesătură elegantă din mătase albastră. Mama a închiriat, de asemenea, trei lectice simple pentru Kuei Hsiang, Rong și ea însăși. Ei mă vor însoți până la poartă. Cărăușii vor veni la ușă înainte de primul cântat al cocoșului. N-am făcut caz de felul în care mama a cheltuit banii. Îmi dau seama că vrea să mă trimită de acasă într-o manieră onorabilă. La trei dimineața, mama mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
dă două nuci pe care le-a păstrat de anul trecut. Insistă să le mănânc pe amândouă pentru a-mi purta noroc, iar eu îi fac pe plac. Sosesc cărăușii. Rong mă ajută să nu târăsc rochia pe pământ până când cărăușii mă ridică în lectică. Kuei Hsiang poartă hainele tatălui nostru. Îi spun că arată ca un stegar, cu excepția faptului că trebuie să învețe să-și încheie nasturii cum trebuie. Fetele și familiile lor sunt strânse la Poarta Zenitului. Stau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un panou gigantic. Acestea acoperă piroanele imense care țin lemnul laolaltă. Un cărăuș îi spune mamei că poarta, de grosimea unui zid, a fost construită în 1420. E făcută din cel mai tare lemn. Deasupra porții, sus pe zid, e un foișor din piatră. Răsare soarele. O companie a Gărzii Imperiale iese pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
pereche de ochi rotunzi, nas plat, gură până la urechi cu buze subțiri și o distanță mare între nas și buza superioară. Fruntea lui se înclină. Cântă silabele în timp ce face strigarea. Melodia întârzie pe ultima notă pentru cel puțin trei bătăi. Cărăușul ne spune că acesta este eunucul-șef. Numele său e Shim. După fiecare nume strigat, eunurii oferă familiei respective o cutie galbenă cu monede din argint. — De la Majestatea Sa Împăratul, cinci sute de tael-i! cântă din nou vocea eunucului-șef

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
țin bărbia ridicată pentru ca podoaba mea de păr să stea la locul ei. Sunt condusă și ridicată cu grijă în palanchin. Acum chiar că sunt precum un melc. Cu o mișcare care aproape că m-a aruncat de pe locul meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă, caii au pornit la trap. Stegarii poartă flamuri cu dragon și umbrele galbene. Printre ei se află călărețe îmbrăcate în costume manciuriene de luptă din secolul al XVI-lea. Pe laturile șeilor sunt agățate panglici galbene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ridică de pe scaun, și înțelegem că e vremea să plecăm. Ne lăsăm în genunchi și spunem: Până când ne vom revedea, vă dorim un anotimp liniștit! Soacra noastră iese fără ca măcar să încline din cap. — Palanchinele imperiale! strigă eunucul-șef Shim și cărăușii vin cu litierele noastre. În tăcere, ne înclinăm spre Nuharoo și apoi unele către altele. Perdeluța palanchinului meu e trasă jos. Mă lupt din greu cu amărăciunea și sunt rușinată de slăbiciunea mea. Nu folosește la nimic când îmi spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ia o pătură în plus și mă acoperă cu ea. În clipa în care ajungem la camerele private ale Majestății Sale, lui An-te-hai i se ordonă să se retragă. Mă întâmpină eunucul-șef Shim și îi conduce în tăcere pe cărăuși înăuntru. După ce cotim de câteva ori, intru într-o cameră luminată de uriașe lumânări roșii, cu draperii din mătase galbenă din perete în perete. În mijlocul încăperii se află patul Majestății Sale. Eunucii care m-au adus pleacă și sunt înlocuiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
și ca bărbat. Însă nu își dă voie să simtă asta cu adevărat; probabil că nu mai poate. Împăratul mi-a spus cândva că Orașul Interzis nu e nimic altceva decât o colibă de paie care arde în mijlocul imensei sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc, eunucii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
întreb ce e în mintea Fiului Cerului. — O să-ți arăt ce e în mintea mea, îmi răspunde, în timp ce mâinile lui mă pipăie între coapse. Nu aici, Majestatea Voastră. Îl dau la o parte. — Nimeni nu-l opreste pe Fiul Cerului. — Cărăușii își vor da seama. — Și ce? — Se va naște un zvon și se va răspândi ca vântul. Mâine dimineață Majestatea Sa Marea Împărăteasă va scuipa când îmi va menționa numele la micul dejun. — Ea nu a facut la fel cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Vorbiți despre cea sămânța stricată? Sămânța despre care mi-ați spus că nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să rămân nemișcată, dar este imposibil: împăratul Chinei nu e obișnuit să se abțină. Șeful cărăușilor și eunucul-șef Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru siguranța Majestății Sale și vrea să se oprească și să verifice, însă Shim știe exact ce se petrece. Cărăușul și eunucul se ceartă. Îmi cade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
nu va încolți? Palanchinul începe să se clatine și să se legene. Încerc să rămân nemișcată, dar este imposibil: împăratul Chinei nu e obișnuit să se abțină. Șeful cărăușilor și eunucul-șef Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru siguranța Majestății Sale și vrea să se oprească și să verifice, însă Shim știe exact ce se petrece. Cărăușul și eunucul se ceartă. Îmi cade un pantof. Se rostogolește din palanchin și eunucul-șef Shim îl ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
e obișnuit să se abțină. Șeful cărăușilor și eunucul-șef Shim încep să discute. Se pare că șeful cărăușilor e îngrijorat pentru siguranța Majestății Sale și vrea să se oprească și să verifice, însă Shim știe exact ce se petrece. Cărăușul și eunucul se ceartă. Îmi cade un pantof. Se rostogolește din palanchin și eunucul-șef Shim îl ridică, ținându-l în fața șefului cărăușilor, care în sfârșit înțelege. Cearta încetează. În acest moment, împăratul Hsien Feng atinge culmea plăcerii. Întregul palanchin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Majestății Sale și vrea să se oprească și să verifice, însă Shim știe exact ce se petrece. Cărăușul și eunucul se ceartă. Îmi cade un pantof. Se rostogolește din palanchin și eunucul-șef Shim îl ridică, ținându-l în fața șefului cărăușilor, care în sfârșit înțelege. Cearta încetează. În acest moment, împăratul Hsien Feng atinge culmea plăcerii. Întregul palanchin se zgâlțâie, iar Shim îmi pune delicat pantoful înapoi în picior. Sunt fericită că escapada noastră l-a scos pe împărat din depresie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
frumoși. Fără să-mi acorde atenție, ea continuă: Hai să mergem să prindem fluturi. Uită de barbari. Ne urcăm în palanchine diferite. Aș vrea să mă pot bucura de invitația lui Nuharoo, dar pe drum mă răzgândesc și le poruncesc cărăușilor să mă ducă la Sala Virtuții Luminoase. Îi trimit un mesager lui Nuharoo și îi cer iertare, spunându-i că decizia împăratului de a părăsi capitala îmi apasă prea tare mintea. Pe hol îi întâlnesc toți cumnații mei: prințul Kung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
mai târziu că tatăl lui a plâns. Convoiul imperial se întinde pe trei mile. Seamănă cu o paradă de sărbătoare. În aer s-au aruncat pocnitori pentru „a speria duhurile rele“. Gărzile de ceremonie poartă steaguri galbene cu dragoni, în timp ce cărăușii cară palanchinele familiilor imperiale. Nobilii merg în coloane. În spatele nostru sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
privește cercetător în jos peste festivalul în mișcare. Ne continuăm lunga călătorie spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului meu. Miniștrii și prinții, în haine minunate, sunt purtați în palanchine bogat decorate pe umerii cărăușilor care înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o tăcere adâncă și chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului meu. Miniștrii și prinții, în haine minunate, sunt purtați în palanchine bogat decorate pe umerii cărăușilor care înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o tăcere adâncă și chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe chipurile posomorâte și pline de sudoare. Deși am intrat în ținutul sălbatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
ne îmbrăcăm în robe albe și ne exersăm pașii în curte. Purtăm în păr coșuri de flori albe. Facem nenumărate inspecții: de la costumele purtate de zeii de hârtie, la accesoriile decorative pentru cai; de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]