5,129 matches
-
încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine mai avea de la Valea Ialomiței până la Valea Argeșului așa un câine? nimeni, vă zic precis, nimeni“); odată, după Paște, a dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul patru, îl păzea mândră pe preșul de la ușă, parcă ar fi vânat și ne-ar fi adus un iepure de câmp, nu un os împuțit dintr-o ciorbă; a plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pierdut în mulțimea înfierbântată din extremitatea sudică a lui D 13, se uita la Șobi, la Țăcănitu’, la Gigi Maimuță, la Giani, la Dan Apostol, la Popou, la Nicu Pantof și la Luigi ca la camarazii lui Rahan. Ei își cărau pumni cu nemiluita, cu mănuși adevărate, eu îi asistam din colțul ringului și cronometram reprizele. Tot atunci, în epoca boxului și a marilor hemoragii nazale, tot la subsolul scării D, s-a petrecut un alt fapt însemnat, desprins și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spună, e o chestie legată de psihologia individului, care În acest caz este Flo, mama mea gestantă. Mi-e teamă că “rotundă ca o minge” e o expresie prea blîndă. Era dezgustător de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lichidare a proprietății celui răposat, vechea lui furgonetă Buick cu remorcă din lemn era atît de lăsată sub greutatea cărților că, atunci cînd dădea cu spatele și parca În fața prăvăliei, amortizorul se izbea de trotuar. Deschidea portiera din spate, le căra În brațe, luînd cîte putea duce, le așeza pe podea lîngă biroul lui, În stive de peste un metru și, În zilele ce urmau, le deschidea una cîte una și scria cu creionul un preț. Uram partea asta. Cel mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mi l-am petrecut chircit În adîncul ascunzătorii mele. Abia cînd am auzit ușa prăvăliei Închizîndu-se și apoi Încuiată și pașii lui Norman dispărînd pe trotuar m-am strecurat afară din Balcon ca să mă uit În jur. În luna aprilie cărasem tone de hîrtie ferfenițită din cuibul familial În Balcon și, cu ajutorul ei, Îmi Încropisem un mic fotoliu. Fusese plăcut să stau acolo și să privesc ce se Întîmplă În prăvălia de dedesubt. Uneori, mai stăteam aici și după ora Închiderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
paginile smulse Încă mai purtau amprentele lăbuțelor murdare ale lui Flo, acolo unde se opintise ca să aibă forța de a le rupe. Și atunci am știut. Mi-a luat mult timp și a fost nevoie de toată puterea mea ca să car volumul În spatele boilerului și să-l bag În ce mai rămăsese din vechiul nostru adăpost din colț, cîteva mormane de confetti murdare, aproape fără nici un miros. Odată campat acolo, sunetele lumii abia dacă mai ajungeau pînă la mine. Huruitul camioanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe care le mai am și azi, și care probabil nu a avut niciodată un seif plin cu literatură interzisă și care, pus În fața veștii că prăvălia sa va fi demolată, a dăruit doritorilor toate cărțile pe care le puteau căra În cinci minute. Lolita, Vladimir Nabokov, ed. Polirom, p. Anna Karenina, Lev Tolstoi, ed. Univers, 1980, p. 5 Povestea unei pasiuni, Ford Madox Ford, ed. Univers, 1970, p. Reginald Jeeves, personaj din povestirile și romanele scriitorului britanic P. G. Wodehouse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deloc. Desigur, omul părea Îndeajuns de bolnav și de obosit, ca să-i fie scuzate orice asemenea tertipuri, dar prea Îi ieșeau bine. „Ce caut eu În taxiul ăsta, alături de un necunoscut, și ce rost are să-i promit că-i voi căra valiza plină de cărți vechi, pînă-n apartamentul unui alt necunoscut?“ Rowe se simțea dirijat, controlat, manevrat de o forță misterioasă, Înzestrată cu o imaginație suprarealistă. Taxiul Îi lăsă În fața hotelului Regal Court - un cuplu bizar de vagabonzi, nebărbieriți și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Court - un cuplu bizar de vagabonzi, nebărbieriți și cu hainele pline de praf. Rowe nu-i promisese nimic, dar știa prea bine că altă cale nu există: n-avea tăria să plece și să-l lase pe moșneguțul acela să care singur atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se gîndise, pesemne, la un om nebărbierit de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Anna Hilfe purta un pulover de culoare vișinie și niște pantaloni bleumarin cam uzați - pentru raidurile nocturne ale avioanelor. Rowe remarcă, melancolic, că avea niște picioare superbe, cum nu mai văzuse niciodată. — Nu pricep, zise ea. — De unde știai că voi căra o valiză plină cu cărți pentru domnul Travers, cînd nici eu nu știam pîn-acum vreo zece minute? De altfel, nici acum nu știu cine-i acest domn Travers. — N-am idee ce pretext au născocit ca să te atragă aici, trebuie să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de lux pe a căror banchete din spate ședea ca regina ostilă a acelei tehnarhii hiperactive. - Plimbă-te cu Gabrielle, Ballard, mă îndemnă Vaughan. Ține-o de braț. O să-i facă plăcere. Mă încurajă să-i iau locul. Când se cără sub pretextul că-l văzuse pe Seagrave, am ajutat-o pe Gabrielle să inspecteze un șir de mașini pentru invalizi. Am discutat în termeni ultraformali cu prezentatorii despre instalarea unor comenzi auxiliare, pedale manuale de frână și schimbătoare clasice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nici nu-i trecuse prin cap să se culce. Se dusese cu niște prieteni și niște gagici la restaurant, apoi la discotecă, la un bar, terminaseră petrecerea pe la șase dimineața cu o cafea pe malul Herăstrăului, după care Vlădeanu se cără acasă cu o gagică, se distră cu ea și mersese la club. - Dar ai meci, frate, îi zisese un prieten în discotecă. Nu te mai culci? - Ce meci, bă? răspunsese Vlădeanu. Pe ăia îi bat și în somn, de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
E treaba orașului! Dacă se strică, se strică! Facem licitație, alegem o firmă bună, cu meseriași cu experiență, profesioniști! N-avem nevoie de ajutorul dumitale! Ne descurcăm și singuri! - Dar vreau doar să ajut... Vișină era în pragul apoplexiei. - Domne, cară-te de aici! urlă. Și astupă dracu’ gaura aia! Pleacă! Huo! - Dar lasă-l, domnule, să-și vadă de treabă, nu ne vrea decât binele, se băgă în discuție un domn de la etajul unu. - Ce te bagi, bă? răcni Vișină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pentru mine? Îmi dădu o cheie. Am mai sărutat-o încă o dată, și mai abitir decât prima oară, și am ieșit, lăsând-o să se bucure de norocul chior care m-a scos în calea ei. Când m-am întors cărând strictul necesar pentru primele zile, femeia mă aștepta îmbrăcată într-un negligé atât de vechi și de prăfuit încât aproape că mi-au dat lacrimile. Pe copil îl încuiase în camera lui. Am luat-o în brate, am dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-aș în capu’ lui de mitocan! - Vedeți? i-am zis lui Dan, care zâmbi înțelegător. Totuși îmi trase un șut în burtă. - Ești șmecher, ha? întrebă călcându-mă în picioare. Futu-te-n morții mă-tii să te fut! Îmi cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trup de om, învelit într-un sac, cu capul într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în subsolul acela, trebuia să scăpăm de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă era viu, un al treilea pasager în mașina mea decapotabilă, și sărisem în ochi la prea multă lume. Cum ar fi cei doi polițiști pe bicicletă, care se apropiaseră pâș-pâș și se opriseră să ne privească pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în memoria electronică pentru a fi readus la lumină în orice moment, a fost ștearsă prin demagnetizarea instantane a circuitelor. Fire multicolore macină acum pulberea de cuvinte: un un un un, de de de de, la la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cucului, poate mai află ceva despre americanul pedofil și amanta lui intelectuală. Unul se-ntorsese bătut bine, fără cameră, de la un reportaj despre vila lui Cozariuc. Se cocoțase pe gard să filmeze, l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt, unii și alții vor căra bucăți din el la magazie, omuleți din polistiren, clădiri din rumeguș presat, multe globuri de sticlă, vor desprinde decorurile, panourile puse să creeze iluzii. Un sfert de lună între două furnale dezafectate, prins parcă în pioneze chinezești, pe hârtie albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-o bine și-a lăsat-o să zacă undeva pe la Giurgiu, în păpușoi... - Ți se cam duce... - Ți... Poate-s io neam de traistă, merinos de-acasă, nu-s rafinat, n-am putut... am plecat ca din pușcă, m-am cărat la „Corso” și m-am făcut praștie, dup-aceea la „Unirea”, să văd dansatoarele. Da’ nici alea nu erau, le arvunise prefectu’ pentr-o chermeză cu ștabi de la UE. Am băut în dușmănie, am lăsat și ceasul amanet, așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la prânz... Dacă nu era a lui Cutare, nu durea pe nimeni în cot de divorț, de ce scoți... așa... ești subiect, nu? Ești legat de cureaua familiei până mori? L-am băgat cu capul sub apă rece, să se trezească. - Cară-te, hai, fă pași, roiu’... n-am nevoie de îngeri păzitori! Nu vreau să fiu păzit, nu-mi trebuie infirmiere! Eu n-am nevoie de nimeni, de absolut nimeni! Mai ales de un bou, de un ratat ca tine... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de lapte sau mai știu eu ce... - Ești un necioplit, un țărănoi cu greieri în tălpi! - N-am susținut niciodată c-aș fi os domnesc... Trântește ușa. - M-am săturat de toanele tale, nu te mai suport! țipă. Să te cari din casa mea... Nu vreau să te mai văd! Coincidență. *** În mail mă așteaptă un set de poze de la Mircea, din Arizona. Are vreo sută douăzeci de kile, șort havaian, tricou în dungi, fălci de buldog. E tuns periuță. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trebuie, ce număr porți la pantofi?”, „Mi s-au aprobat actele pentru Noua Zeelandă... uite-aici, televizorul, e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți-l faci tu... Na-ți și niște bani, cumpără-ți niște smacuri, chestii muierești, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Am învățat să număr ouăle, merele și perele dintr-un CAP din țara noastră bogată și frumoasă, cu mândre flori, știu câte coșuri sunt într-un camion și câtă pânză produc într-o zi țesătoarele dintr-o unitate fruntașă, am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie patriotică, „Sunt fiu de vultur”, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]